Regrete.

Poate este prea devreme sa concluzionez, dar am ajuns la momentul in care totul s-a transformat in dezamagire. Am revenit acasa cu o multime de vise, sperante, iluzii ... am vrut sa demonstrez altora ca si aici poti avea o viata indestulata, dar de unde? Mereu am fost impotriva tuturor care pleaca "inafara", crezind ca acolo ii asteapta miere si ciini cu colaci in coada. Toti se duc si uita de unde au plecat. Noi am facut-o pe eroii si ne-am intors, curajosi ... si acum ce?

Acum am ajuns in postura omului pe care mereu il criticam - care vrea sa plece ... "inafara" ... dar eu deja mi-am pierdut sansa mea de a ma realiza in alta parte ...

Juno.

 Asa cum am mai spus-o am multe dorinte si mi-am facut o gramada de planuri. Mai nou, am observat - daca ma gindesc in continuu la un lucru se indeplineste. Si asa cum am vrut un catel si ma tot gindeam cum ar fi daca as sta si l-as dragani in fiecare zi, ce sa crezi? A aparut ...

.

Pina la urma este adevarat ce se spune - cit dai atit primesti. Din moment ce nu am mai fost pe alte bloguri sa scriu comentarii, nici la mine nu au venit. Nu ma supar. Cred ca alta este esenta unui blog, mai ales unul personal, unde deseori preferi sa fii singur tu cu gindurile tale. 

In ultima vreme, gindurile m-au navalit, mai mult bune decit rele. Mi-am facut o multime de planuri si visuri, dar numai eu le stiu. 

"Two things are infinite: the universe and human stupidity; and I'm not sure about the universe" - Albert Einstein.

Nu am intr-atit de multi ani traiti, dar am trecut si eu prin multe, ca sa-mi dau seama de cit de departe poate ajunge prostia omeneasca. O prostie din aia mare, care nu are limite - din invidie, rautate ... si nu in ultimul rind din cauza banilor. La moment, invat sa nu atrag atentie la tot nimicul care se petrece in jurul meu. Ce mai ... daca mi-as face griji de la toate vorbele aruncate aiurea de niste oameni bolnavi, nu as mai avea o viata linistita.

Доктор на больных не обижается.