Where there's a will, there's always a way ...

Zilele astea s-a tot vorbit despre moartea lui Amy Winehouse. Peste tot la stiri se discuta despre viata si posibila cauza a mortii ei. Toti o compatimesc acum. Cauza mortii - evidenta. Personal nu inteleg si niciodata nu voi intelege oamenii care ajung sa se drogheze intr-asa un hal. Cum oare ... ai de toate - voce, familie, cariera, bani, la ce iti trebuiesc drogurile, bautura? La ce bun sa te cufunzi in stari feerice din care sa nu te mai poti trezi? Oare nu poti sa profiti la maxim de viata pe care o ai, dar intr-un mod frumos? Nu este primul caz care ma socheaza si ma face sa-mi pun din nou intrebari la care nu gasesc raspuns. Sau poate ei nu mai pot de atita "хорошо"? Altfel nu-mi explic. Sau poate ajung la maxima disperare si nu gasesc o alta solutie decit drogul si sticla de vodka? Este la fel ca si in situatia oamenilor grasi. Nu pot sa inteleg cum nu se pot abtine de la ceva daunator.

In fine ... nu sunt eu nimeni sa judec viata altora, dar sunt sigura ca toti acesti oameni ar fi putut avea un final fericit, ar fi putut sa traiasca ani multi. Eu nu cred in destin, eu cred in decizii, control si in "cum iti asterni asa dormi". Asa am vazut eu viata in ultimii opt ani.

Daca lupti - lupta pina la capat.

Greseala noastra.

Oare de ce noi oamenii obisnuim, inconstient, sa-i ranim pe cei dragi? Ranim prin cuvinte, gesturi, priviri ... Cind ajung in asa situatii ma simt rau, neputincioasa, sufletul imi este greu si neimpacat cu mine. De-as putea as intoarce timpul de fiecare data pentru a indrepta greseala. Dar orgoliul de moment este mult mai "orgolios" decit mine. Mereu incerc sa ma feresc de certurile familiale, iar daca "obijduiesc" pe cineva apropiat, ma maninca remuscarile, si nu o zi, dar saptamini intregi. Iar cind ajung sa-mi cer scuze, nu pot. Probabil nu prea am avut situatii din alea in care sa fiu nevoita sa imi cer iertare. Ciudat, dar pina nu demult, altii isi cereau scuze de la mine, pentru una alta. Acum insa, apar tot mai multe situatii in care eu ramin vinovata. Si unde este acel "imi cer iertare"? Nu e ... nu pot sa-l spun. Si cind gresesc, tind sa caut dreptatea mea, niciodata nu recunosc ca nu o am.

Si azi, in aceasta seara, am vazut durerea in ochii ei, ai lor. Dar noi nu-i putem intelege. Sunt batrini deja si cauta afectiune. Noi in schimb tindem sa-i indepartam. 

Acum ma simt atit de mica si ma gindesc ... si simt o jale imensa. Si ma gindesc ca pot fi mai buna. Si ma gindesc ca, cindva vom fi si noi ca ei. Si ma gindesc ca, cindva o sa-mi para rau pentru tot ...

"Viata - o plimbare spre somn" - Lucian Blaga

Iarasi incep sa scriu despre acest citat si ma opresc. Nu mai stiu ce am vrut sa zic atunci cind prima data l-am gasit. Am vazut acum postarea nefinalizata si m-am pus pe ginduri. Ce oare vroiam sa scriu in ziua aia? Cu ce cuvinte vroiam eu sa umplu spatiile? Nu imi mai amintesc nimic din ce am vrut sa impartasesc. Probabil a fost de moment, dar stiu sigur ca in momentul ala aveam zeci de idei care m-au intersectat. Acum insa, nu ... pur si simplu nu gasesc cuvinte. Unicul lucru pe care pot sa-l spun este ca viata intr-adevar este o plimbare, care pina la urma duce la acel "somn vesnic" ... Dar oare e somn? Odihna? Chin? Eliberare? Ce o fi? Niciodata nu am cautat un raspuns si nici acum nu am de gind sa fug dupa el. Prea scurta e "plimbarea" ...

In fine, probabil aceasta postare nu a fost sortita sa fie finalizata asa cum am planuit. Mi s-a mai intimplat sa incep un gind si sa nu pot sa-l termin din diverse motive (lipsa de inspiratie de exemplu =))). Poate voi mai reveni cindva la aceste cuvinte spuse de Lucian Blaga. Poata ma vor invada noi idei de moment si poate am noroc sa vina ideile chiar in momentul in care voi avea acces la blog. Ca de nu ... asa ramine.

Oamenii din viata mea.

Astazi vreau sa scriu despre oamenii care au trecut cindva prin viata mea ... Exista persoane a caror prezenta te marcheaza pentru mult timp, exista altele, care in schimb nu au nici o influenta asupra noastra; sunt oameni care au o influenta negativa,  altii insa sunt buni si  prezenta lor iti face bine. Nu stiu in ce categorie m-as putea incadra eu avind un caracter atit de complicat. Niciodata nu m-am gindit la cum se simt oamenii cind ma au aproape. Nu vreau sa ma intorc in trecut si sa analizez situatiile pentru a-mi da seama daca am facut pe cineva sa sufere. Stiu doar ca acuma, in prezent, incerc sa nu ranesc pe nimeni, nici prin cuvinte, nici prin actiunile mele. Dar nu intotdeauna mi se primeste.

Revenind la tema de baza a acestei postari ... Sigur, caracterul mi s-a format in functie de toti acei oameni care mi-au fost alaturi cindva. Unii dintre ei sunt si acuma, altii insa -  nu, si niciodata nu vor mai fi. Asta este viata, unii vin, altii pleaca - se duc singuri sau ii ia Dumnezeu, ca asa i se pare lui corect. O fi asta o lege anume sau doar coincidente multe? Nu voi intelege nicicind, nu am de unde sa stiu cum suntem noi categorizati si cind ne va  veni ceasul sa plecam la rindul nostru. Ciudat tare ... Si totusi ... Chiar astazi mi-a venit un gind, probabil din cauza ploii ... am meditat. Traiesc frumos. Am alaturi oameni dragi, parinti, bunei, un frate, te am pe tine. Si cel mai important este ca ii am pe tot aproape, nu departe cum erau cindva. Acuma parca i-am adunat in palma si stau acolo, toti suntem fericiti. Cindva nu era asa. Parintii imi erau departe si chiar daca nu am recunoscut, le-am simtit lipsa. Si tu ... cit de greu era la distanta. Dar in sfirsit suntem aici, unde ne avem aproape zi de zi. Cit de mult conteaza sa fii alaturi de oamenii la care tii si tin si ei la tine. Ma simt fericita, ma aflu in cercul meu, unde pot fi eu, pot sa ma manifest normal, fara retineri. Si vreau sa spun ca in functie de toti acesti oameni, m-am format si poate inca ma formez. Adevarat este si faptul ca cel mai multe schimbari le-am suportat pe vremea liceului. Cred ca atunci am avut destule experiente, placute si neplacute, care m-au afectat intr-un fel sau altul. Lasand la o parte conditiile de trai si departarea de casa, oamenii pe care i-am cunoscut acolo m-au format si ei, incepind cu fetele din camera si terminind cu acelasi "porc". Pina si de la cei mai nesimtiti ai cite ceva de invatat :)



Situatie este la fel si cind vine vorba de acei cu care cindva am format un cuplu. Rai sau buni, si prezenta lor in viata mea m-a influentat intr-o oarecare masura. Cum n-ar fi, azi vreau sa multumesc toturor celor care au trecut prin viata mea si m-au invatat sa o traiesc de fiecare data altfel. Multumesc la toti, in special voua si tie.

De Craciun ... TE IERT.

Te-am iertat ... da, astazi te-am iertat pentru tot ceea ce mi-ai facut cindva ... si culmea e ca abia acuma am aflat si eu de toate, mai stii? viata asta ... cite intrebari ... nici un raspuns ...

da ce-mi mai pasa? sunt cu inima impacata acum ca stiu de toate ... sincer, si nu-mi pare rau ca am trecut prin ce am trecut si ca am aflat ce am aflat ... sunt implinita, sunt multumita si fericita ca te iert intr-un final, dar si mai fericita ma simt ca pot sa ajut un om, ca o sa reusesc sa arat cuiva ca nu meriti, ca sa treaca si Ea peste ... si daca tie ti-a placut asa sa fringi inimi probabil aveai un motiv, dar poate n-o sa-l aflam niciodata, dar nici nu mai e nevoie, poate Ea ar vrea sa-l stie ... Eu insa - NU! prea mult mi-am batut capul. si nu-ti reprosez nimic acuma, ba din contra, vreau sa stii ca iti sunt recunoscatoare ... ma rog la Dumnezeu sa te faci bine si sa-i raspunzi la intrebarile pe care ar vrea sa ti le puna; sigur are nu una, are sute, o sa te intrebe cindva pentru ca sunt sigura ca o sa te faci bine si atunci o sa vina momentul; stiu ca asa va fi, Ea o sa-ti puna sute de intrebari pentru ca EA inca TE MAI IUBESTE ... EU? EU NU TE MAI IUBESC ... si e ciudat, caci pina nu demult ma simteam si Eu ca Ea, asa cum imi povestea, dar am linga mine un om de o mie de ori mai bun decit tine, mai sincer ... si stii cit de mult conteaza asta? nu stii ... pentru ca niciodata nu ai vrut sa ai asa o persoana linga tine, le-ai preferat pe toate ... si in final? in final cu cine ai ramas? in final ... e trist, da! e trist dar asta nu m-a impiedicat sa gindesc asa la rece zilele astea ... te iert azi pentru toate, te iert pentru ca nu vreau sa am o povara pe suflet, te iert pentru ca nu sunt eu persoana care sa judece si sa poarte pica, n-are rost. sa te faci bine ... cineva are sa-ti adreseze citeva intrebari, si pe linga asta toti isi doresc sa te vada pe picioare, inclusiv Eu ... dc? cred ca asta e deja o intrebare care sigur nu mai are raspunsul pe care il avea acuma citeva luni.



P.S. anul trecut de craciun, de sarbatori, scriam undeva - " de Craciun in daruiesc inima mea!" din nou - ... anul asta, te iert ... iar inima mea e demult a altcuiva.

" Who are we to judge? :| " ... bine ...

Nu traiesc in trecut ,,, cum sa te fac sa intelegi ,,, cum sa-ti explic asa ca sa fie bine? m-au luat prin surprindere lucrurile ... jur ca am lasat trecutul in trecut, singura nu ma credeam in stare de acest lucru pina te-am intilnit, ma gindeam ca nu mi se va primi, dar ne mai schimbam, uitam, privim spre alte orizonturi ... mi-am dat seama ca nu o sa reusesc sa am fericire daca nu o sa-mi doresc acest lucru ... am ales sa mi-o construiesc impreuna cu tine si o vreau asa in continuare ... imi pare foarte rau ca ai vazut ce ai vazut, dar sunt doar ginduri de moment, fiecare le are ... si simt nevoia sa le spun cuiva, dar daca nici asta nu pot, scriu aici ... te inteleg destul de bine si ma mira cum de esti asa calm, eu sa fi fost in locul tau faceam vreo prostie de care ulterior sa-mi para rau ... ma mir cum de nu m-ai trimis in locul unde nu patrund razele solare :) presupun ca merit ... te iubesc si sa nu crezi ca o zic asa in vint, sa nu crezi ca o zic asa sa fie, de forma ,,, nu fac asa ceva ,,, te vreau numai pe tine si tie iti apartin asa toata, cum mi-ai zis - 100% ,,,

Do not judge me, please ...

Timpul cu tine trece foarte repede, zboara fara sa-l observ ... pentru ca e bine cind suntem impreuna si nimic nu mai conteaza, doar un gind ma cutremura uneori si ramin asa ... ginditoare. am ajuns sa te iubesc foarte mult si nu pot sa-mi vad viitorul fara tine. si nicidecum nu vreau sa te ranesc intr-un fel sau altul. ai zis ca ma intelegi, dar stiu ca si tie iti este greu ... nu vreau decit sa fie bine pentru toti ... cum n-ar fi simt nevoie sa ajut, poate n-am cum, poate imi imaginez eu ca prezenta mea i-ar face bine, si stiu ca ma simte acolo, stiu ca face un efort sa deschida ochii si sa ma vada daca vorbesc cu el. simt eu, ca intotdeauna, ii face bine daca sunt acolo. imi cer scuze acuma pentru ca nu am putut sa ti-o spun in fata ... daca as fi fost eu un alt tip de om, de genul nepasator, poate nici nu m-as fi dus sa-l vad ... poate dupa atitea lucruri care mi s-au parut mie ca mi le-a facut in trecut sau care chiar au avut loc nu numai in imaginatia mea, n-as mai fi mers ... dar nu sunt asa, sunt foarte sensibila si pentru mine mereu va conta starea unui om care mi-a fost drag. vreau sa-l stiu sanatos si daca e nevoie de mine pentru ca sa-si revina am sa fiu acolo. te rog sa nu te superi dar vreau sa ajut. am vazut parintii disperati, i-am vazut mama, care nu mai are lacrimi in ochi de la atita plins, pina si ea crede ca prezenta mea e importanta. poate gresesc, dar nu! sunt sigura ca pentru el am fost importanta cindva, si sper ca stie ca sunt linga el, macar cu gindul daca prezenta nu i-o pot oferi ... e un aspect destul de dificil si o situatie despre care imi este greu sa vorbesc cu tine, de aia nu vreau sa discut pe aceasta tema. e ceva aparte ... dar nu are si nu o sa intervina niciodata in relatia noastra ... cred ca cer prea multa intelegere din partea ta, sunt foarte constienta de asta ... don't judge me, please.

Poate si probabil ...

Intre timp eu ti-am scos titlul de calatorie si acum ma uit la poza ta care a fost lipita pe el ... pari trist aici iar mie iar mi se scurg lacrimi pe fata ... ma gindesc ca as mai avea multe sa-ti spun, ma gindesc ca niciodata nu ti-am spus destule, probabil pentru ca mereu mi s-a parut ca nu-ti pasa, de aia am preferat sa tac ... dar tu stii ... ca mereu ai fost dragostea mea ... viata poate sa ia mult e intorsaturi, deja a luat, deja am luat-o eu pe alt drum si nu ma pling, ba dimpotriva am fost si sunt foarte fericita, poate sunt asa fericta cum niciodata nu am fost cu tine, ca nu am stiut noi sa fim ... drumurile ni s-au despartit dar inima ... inima mea parca inca se mai simte a ta. probabil saptaminile astea doua m-am prea gindit la noi, la ce a fost cindva, si probabil ca nu in zadar cind mi-e gindul la tine deseori pling, pentru ca stiu ca niciodata nu a fost sa fie "noi" al nostru ... si ma doare sa te vad asa - fara viata in tine ... si ma apasa durerea asta si nu ma lasa sa ma bucur de fericirea mea pe care o simteam pin acuma nu demult ...

Si da ... parca mi-a reusit sa te uit vara asta, nu m-am gindit la tine aproape deloc, dar ce sa fac daca noutatea asta grava despre tine m-a facut sa simt din nou pamintul lunecindu-mi sub picioare ... putea sa fie bine, eu imi vedeam de viata mea, tu linistit de a ta ... si asa ma resemnasem ... dar nu! nu pot sa accept sa te simti rau,. pentru ca si eu ma simt tot asa stiindu-te in asa stare ... vreau sa fie bine, bine din toate punctele de vedere si te rog sa-ti revii, te rog ... am nevoie sa stiu ca esti bine, sa stiu ca esti fericit. mi-am dat seama in ultimile zile ca fericrea mea depinde intr-o oarecare masura de a ta. nu pot sa fiu fericita cum n-ar fi daca tie iti este rau. simt durere si nu pot sa ma linistesc cind imi apre in minte imagindea ta pe acel pat, cu ochii inchisi ... ce mai pot sa fac? ce pot sa fac ca sa fie bine? ma simt tare neputincioasa, parca as avea miinile legate, mai ales ca ma aflu asa departe si trebuie sa intreb de altii ce se mai aude pe la tine. imi fac griji, pentru ca asa sunt eu si pentru ca si mie imi pasa. .

........................................................................

Astazi s-ar fi presupus sa fiu fericita, miine e ziua mea ... si am fost si eram sigura ca si miine va fi o zi deosebita ... dar cum pot sa ma bucur stiindu-te pe pat de moarte? simteam ca ceva nu va fi bine. de ce niciodata nu ai grija de tine? de ce? acum am viata mea, nu mai faci parte din ea, dar vreau sa-ti zic ca ma doare stiindu-te fara cunostinta si undeva intr-un spital unde medicii nu-ti dau nici o sansa de supravetuire ... da ... mi-i greu pentru ca, cindva in trecut ai fost o parte din mine si cum n-ar fi viata ta conteaza. ma doare si simt un nod, si toata ziua am avut lacrimi pe fata. si ma gindesc de ce mereu imi ziceai ca moarte e pe urmele tale? de ce? cit de nepasator poti fi? inteleg, sa nu-ti pese de ceillati poate, dar nu de propria viata ... nu stiu cum sa ma linistesc. cindva te-am iubit, te-am avut, cindva ai fost al meu , chiar daca nu pentru mult timp si sufar acuma ...



sufar pentru ca nu vreau sa te duci, nu vreau sa te duci acolo sus. mai stai ... stai te rog in viata si traieste-o, caci e frumoasa ...

Viata cusuta cu ata

azi mi-am dat seama ca ceea ce imi faci tu reprezinta doar una din cele mai mici preobleme din viata, faptul ca poate n-o sa mai fim niciodata impreuna nu inseamna nimic, azi inca odata mi-am dat seama cit de scurta e viata ...



o zi cu soare, dar in suflet e ceata, ploaie si intuneric. asta e suferinta, cind pierzi un apropiat si cind iti dai seama ca niciodata nu se va mai intoarce. ceea ce poate intentionezi tu sa faci, sa ma faci sa sufar din cauza ta e in zadar, lovituri mai grele exista si azi am primit o lovitura atit de mare, daca eu ma simt asa, nu vreau sa-mi iamginez ce simte famila lui ... Dumnezeu sa-l aiba in paza.