TĂT normal.

Timpul mi-a luat de linga mine cele mai bune prietene. Nu prea stiu bine daca au fost cele mai bune, pentru ca pina la urma viata este inainte iar eu sunt tinara. Cu cit mai mult pasesc inspre viitor, ajung la cuvintele mamei mele. In viata asta ai doar un singur prieten - pina la casatorie este mama, dupa casatorie este sotul. Nicio prietena nu-l inlocuieste. Si asa si este, cel putin in cazul meu.

E interesanta viata asta, cum se invirte, cum se schimba. Vreau sa spun ca de azi inainte imi vad de treaba mea. Am inceput o viata noua alaturi de oameni noi - oameni minunati. Cred ca imi voi acoperi ochii si voi uita de remuscarile pe care le am uneori. Am s-o spun pe de-a dreptul - m-am saturat sa fiu sunata doar atunci cind cineva are nevoie doar de ajutorul meu si m-am saturat sa sun doar eu ca sa ne mai intilnim.

Deseori ma intreb de ce m-am obisnuit sa pun totul la suflet. Dar totul este cu masura. Cite as mai avea de spus ... pentru fiecare am cite ceva in parte ...

Cu totii suntem ocupati, grabiti, dar sa-mi spuneti si mie daca cineva dintre voi este fericita? Care dintre voi si-a gasit linistea si acel loc potrivit din care sa nu mai vrea sa plece? Si normal ca intrebare ramine fara raspuns, pentru ca persoanele care ar trebui sa raspunda le ea nici macar nu stiu de blogul asta.

Eu sunt ... eu am gasit.

De Pasti acasa.

In ultima vremea nu prea am avut timp de blog. Nu stiu cum in alte parti, dar aici la noi cind se apropie sarbatorile de Pasti este tare mult de lucru incepind cu ograda si terminind cu coptul cozonacilor :D Asa ca am avut treaba. Pozele le-am facut saptamina trecuta in ograda bunicilor si a parintilor, ca este intr-un fel comuna. Normal ca pozele nu sunt de cea mai buna calitate :)) din nou le-am facut cu telefonul, caci uituca fiind am lasat aparatul acasa in partea cealalata :)) Ce interesant ...  

Acasa e foarte frumos, asa de frumos cum rar am prins prin Bucuresti. Este verde, inflorit, aer curat si de primavara. 

Sarbatori fericite tuturor si sa aveti liniste si pace in suflet!

Plan Uragan Update.

1. Oficializare data nunta => 26 mai 2012
2. Lista invitati

3. Biserica

4. Starea civila

5. Sala + Meniu => Magdacesti, La Plopi   (www.laplopi.md)

6. Muzica + Tamada + Dansatori

7. Foto + Video

8. Buchete, aranjamente florale

9. Marturii invitati

10. Invitatii

11. Transport invitati

12. Verighete

13. Rochie + pantofi

14. Costum + pantofi

15. Programare la coafura, machiaj

16. Coadou nasi

17. Limuzon :))) Sau cine stie, alta masina mi-as dori.

18. Masini (bant, lenta, lea lea lea :D)

19. Melodia pentru primul dans Ufff, aici mare dilema ...

20. Tort

21. Luminari

22. Plicuri bani.

Ma bate-un gind ...

In ultimul timp multe ginduri ma bat, multe planuri imi fac, dar nu stiu daca sa ma entuzismez sau s-o las mai moale.

Unde-i primavara?!

Am o problema cu template-ul asta nou. Nu imi place ca nu-mi arata toata postarea. Iar daca pun o imagine cum am facut initial cu acest post, ramine o gramada de spatiu liber si ma deranjeaza. Imi place atunci cind arata perfect! :D As sta acum sa caut alta tema pentru blog, dar din nou trebuie sa schimb, sa-mi reinnoiesc blogroll-ul care imi este sters de fiecare data cind fac vreo schimbare ... 

Si da! Vreau primavara! Unde este soarele, ce urit, ieri am prins si ninsoare si ploaie si soare. Ce vreme ciudata. Oare cind va fi frumos?

Uite asa!

Uneori mi-as dori sa imi fac curaj si sa le spun tuturor in fata ce cred, cum simt si de ce vreau sa fie altfel. Cred si sunt sigura ca am fost crescuta frumos, cu oarecare maniere si nu am fost alintata. Nu am fost invatata sa mi sa se dea mura-n gura chiar daca am avut o copilarie indestulata si nu am dus lipsa de nimic. Am lucrat, am ajutat pentru ca mi-a facut placere sau pentru ca m-am simtit obligata. in niciunul dintre cazuri nu am regretat.

In prezent insa, viata ia o noua intorsatura, o alta. Si ma gindesc citeodata daca bunul simt al meu nu ma ajuta ci ma face mai slaba. Da, slaba, caci cedez in cazuri in care nu ar trebui si in loc de un deget mi se fura toata mina mea de ajutor.

Ce "frumos" ... mai bine eram tupeista, mai bine nu-mi pasa de nimeni, mai bine calcam eu in picioare, decit sa fiu calcata de altii ...

Un film ce mi-a placut.

Admiral este un film rusesc pe care l-am vizionat prima data la camin in 2009, cred. La fel ca si muzica, filmele rusesti imi plac pentru ca au un stil aparte.


Admiral este o drama istorica care merita vazuta. Actiunea se desfasoara intre anii 1916-1920. Cam de jale asa, nu-mi mai amintesc sigur, dar cred ca am varsat vreo doua lacrimi la sfirsit. Romantic, tragic si plin de emotii. Recomand. 

Filmul se bazeaza pe citatul biblic "Ибо крепка, как смерть, любовь" sau "Caci dragostea este mai tare ca moartea". 

In cautare.

Nu stiu cum altii, dar eu inca nu am descoperit profesia mea de vis. Cindva vroiam sa lucrez in contabilitate pentru ca imi plac cifrele, sau in turism. Acum nu mai stiu ce imi doresc. Actualul meu post de munca nu ma pasioneaza, nu ma atrage si nici macar nu-mi ofera ceva de lucru :)) Ce ciudat suna. Multi si-ar dori sa stea toata ziua la un calculator, sa nu faca nimic, sa-si puna castile in urechi, sa asculte muzica la nesfirsit sau sa vizioneze filme si seriale. Dar eu nu.

Imi doresc o activitate noua, mai solicitanta, interesanta. Niciodata in viata mea nu m-am simtit mai plictisita decit in aceasta jumatate de an. Pina si la facultate aveam parte de mai multe provocari.

Vreau macar intr-o zi sa ajung acasa obosita dar cu inima impacata ca am facut ceva cu folos, ca am atins un scop pe care mi l-am propus. Vreau sa am planuri pe care sa le pot duce la sfirsit si la urma sa primesc placere din munca depusa. Sa-mi spun in gind asta e munca mea si sa fiu mindra de ea. Vreau un rezultat. Si tot caut si caut.

Perfect asa.

Sincer, niciodata nu m-am gindit sa fac publicitate blogului meu. La fel, nu prea imi pasa de pozitia mea in ZeList. Blogul este un spatiu al meu personal, scriu ce simt si lipsa popularitatii nu reprezinta o problema pentru mine. Aici este locul unde pot fi sincera cu propria mea persoana dar vizitele cititorilor imi sunt foarte placute. La fel si parerile lor. Mai citesti un comentariu, mai vezi ce cred ceilalti, dar repet - nu sunt obsedata de popularitate, nu am cerut nicicind un link exchange (lucru care mi se pare aiurea) Nu pot sa cer nimanui sa-mi treaca blogul in lista lui daca nu il citeste. Ca urmare, si blogrollul meu contine doar bloguri pe care zilnic le citesc cu placere.

Nu am creat o pagina de facebook pentru blog, asa cum am mai vazut la oameni si nici pe pagina mea de facebook nu l-am inregistrat. Nu stiu de ce, dar m-as simti foarte incomod sa stiu ca oameni pe care ii cunosc eu - fosti colegi, prieteni, rude - citesc tot ce scriu eu pe aici. Imi place mai mult asa cum este acum.

Multumesc tuturor celor care ma citesc. Sper ca nu din obligatie, ci placere.

PLAN URAGAN.

Dupa cum am mai scris -> aici, nu-mi doresc o nunta din aia traditionala plina de multa mincare, stres si oboseala asa cum se obisnuieste la noi in Moldova. Dar deja mi s-a spus in fata ca nu prea este nunta mea asta, adica este mai mult o nunta a parintilor, asemanatoare cu o piesa de teatru in care noi toti suntem niste actori care trebuie sa ne jucam rolul cit mai bine. Si da, este un scenariu care normal ca trebuie urmat, asta e ... nunta moldoveneasca. dar daca tot ma complac in situatia asta de mireasa, am si eu niste dorinte, idei care se doresc a fi respectate de catre ceilalti.

Ei bine, m-am informat despre tot si toate. Am facut si un plan al nuntii, am dedicat o bucata din agenda mea "universala" si acestui subiect delicat. Am punctat toate lucrurile si am intrat in joc.

Ieri am facut impreuna Planul Uragan pe care vrem sa-l urmam. Acesta suna cam asa :D

1. Oficializare data nunta ( ? mai 2012)
2. Lista invitati
3. Biserica
4. Starea civila
5. Sala + Meniu
6. Muzica + Tamada + Dansatori
7. Foto + Video
8. Buchete, aranjamente florale
9. Marturii invitati
10. Invitatii
11. Transport invitati
12. Verighete
13. Rochie + pantofi
14. Costum + pantofi
15. Programare la coafura, machiaj
16. Coadou nasi
17. Limuzon :))) Sau cine stie, alta masina mi-as dori.
18. Masini (bant, lenta, lea lea lea :D)
19. Melodia pentru primul dans
20. Tort
21. Luminari
22. Plicuri bani.

Asa ca, ne tinem de acest plan. Sincer, am intrat in azart si sunt foarte emotionata cind vine vorba de toate pregatirile astea 8-> Pe parcurs am de gind sa actualizez lista si sa mai tai din lucrurile pe care le-am rezolvat sau poate sa mai adaug ceea ce ne-a scapat.

Prefer varianta a doua.

Cit nu ar munci omul, niciodata nu este rasplatit dupa merite. Ba mai mult, daca lucrezi la un sef, atunci sigur treci peste puterile tale dar putini sunt acei carora le pasa. Si pentru cine/ce te chinui? Cariera? Experienta? Bani putini? De unde s-a creat toata idea asta, ca odata ce terminam facultatea trebuie neaparat sa ne gasim un serviciu? In loc sa lucram pentru noi, lucram pentru altii. Si pina la urma afacerea lui creste datorita tie. Ce frumos!

Ce-ar fi daca ai avea propria ta afacere? Ce-ar fi daca ai creste dar ai avea si beneficiile lucrului tau si ai primi satisfactie din ceea ce faci?

Ce-ar fi daca ai fi independent?

“Superstition is the religion of feeble minds.” Edmund Burke

Exista oameni foarte superstitiosi. Personal, niciodata nu am inteles care este sensul superstitiilor si de ce au am ajuns sa anulam planuri, sa ne stricam dispozitia din cauza acestora. Ce are oare de a face pisica neagra sau omul cu caldarea goala care ne trece prin fata, cu ziua noastra? De ce ne ferim mereu de vinerea cu data de 13 si de ce mergem la examene imbracati in haine purtate care nu trebuie sa fie spalate citeva zile ca nu de alta dar vom uita din materia invatata daca imbracam ceva curat? 

Eu nu cred in superstitii. Nici in cele bune, nici in cele rele. De aceea data nuntii va fi stabilita in mai si nu vreau sa aud ca in mai se scutura florile copacilor, si asa se va scutura si casatoria noastra. La fel este si cu locul unde vreau sa ne cununam. Demult visam sa facem cununia religioasa la manastirea Hincu, si cind colo, ce aud, ca la manastiri nu se fac cununii pentru ca acesta se presupune a fi un loc izolat iar calugarii, care au ales singuratatea, nu ar trebui sa vada pe altii casatorindu-se. De ce asa? Si asta nu este o regula, pentru ca de fapt, cununii se fac la manastiri ... este si asta o supertitie nascocita nu stiu de cine. 

Superstitia este si ea ca un fel de programare a gindurilor. Daca spargi o oglinda si 7 ani la rind te vei gindi la ghinionul pe care cica trebuie sa il ai, asa si va fi, o sa ti se para ca ai ghinion la orice pas. In schimb, daca nu te gindesti la nimic rau si iti vezi de treaba ta, viata merge inainte frumos, linistit si fara ghinionul inventat. 

Iar aici sunt locurile superbe de la manastirea Hincu. Si totusi aici vreau ...

Sursa Imagini