Amintiri.

Exista melodii care mereu mi-au fost dragi. Ce n-as da pentru caseta aia din clasa a 9-a adusa de I. ... Ce cintece frumoase erau acolo. Cite bocete au tras unii ascultind-o  :D Pacat ca s-a pierdut. Sau poate exista pe la cineva pe acasa. Ce frumos si ce ... departe. Parca nici n-a fost. Ce repede s-a scurs timpul. Atitea s-au schimbat de atunci, atit de mult ne-am schimbat cu totii.

Cite amintiri ... Bine ca s-au mai sters din ele. Se zice ca cel care traieste cu trecutul controleaza prezentul, in schimb cel care traieste cu prezentul isi controleaza de minune viitorul.

Poezia de azi

Listen!  the wind is rising,
and the air is wild with leaves,
We have had our summer evenings,
now for October eves!

 Humbert Wolfe 

Timpul meu.

Toata viata ne organizam timpul in functie de ceva sau cineva. De mici avem un orar stabilit la scoala. Pe urma - facultatea, unde iarasi ai un program. In cel mai bun caz simbata si duminica facem ce vrem, daca nici atunci nu intervine cineva sau ceva care contribuie din nou la organizarea propriului tau timp.

 Pina nu demult, aveam un fel de libertate. Acum insa nu. Primul meu serviciu. Acum chiar ca incepe sa se limiteze timpul meu. De la 9 la 17 nici nu se pune intrebarea. E asa cum zice tata. Depinzi de cel de mai sus. Am o ora de pauza. Bine ca macar pot sa mi-o iau cind vreau eu, doar sa fie o ora. Dar ce folos, am o ora si nici macar nu stiu cum si ce sa fac, unde sa ma duc in aceasta ora, unde sa merg sa maninc, sa-mi dezmortesc picioarele. Ca doar nu o sa ies pe marginea drumului sa ma plimb. Si am nevoie de ora asta. Am nevoie de ea pentru ca ma dor ochii stind intruna la calculator. Parca ma inteapa. Gata, m-am hotarit. Merg sa-mi iau ochelari din aia speciali, ca sa nu-mi stric vederea. Asta imi mai lipseste. Nu e deajuns ca nu maninc normal, ca nu prea am unde, dar mai este si vederea.

Azi cind m-am vazut iesita din birou, parca mi s-a dat viata. Alte culori au vazut ochii mei afara, verde! ce culoare frumoasa :)))) Aer curat, alta viata! Probabil trebuia sa fac o facultate de turism, poate ma faceam un ghid turistic, si acum in loc sa stau pe aceste scaun, la ditamai masa, cu calculatorul in fata, poate eram catarata pe un munte, respirind aer curat si minunindu-ma de frumusetile naturii :D Dar ... stau aici. Mai am doua ore si plec. Merg acasa, unde nu mai am chef sa vad nici calculatorul ala, fara care nu puteam pina nu demult, nici de net nu mai vreau sa aud. Este si aici deajuns :)))) Vreau doar sa ma intind pe un pat cu o saltea dreapta (pentru a-mi odihni spatele, mai degraba pentru ca sa mi-l indrept), sa aud vreo stire, (dar fara sa privesc la televizor - imi ajung urechile, ca ochii si asa sunt obositi, vai de ei), sa maninc vreun fruct ceva ceva si sa stam la vorba.

Cam asa decurge mai nou o zis din viata mea. Nu imi convine acest orar. Dar ce am a face? Pina cind ma multumesc. Si tinind cont ca e abia inceputul, trebuie organizat de pe acuma totul. Si iar timp planificat. Doamne! Ce mult mi-ar placea sa am timpul meu, sa nu mai depinda de nimeni ...

Chec Vienez.

Nu obisnuiesc sa gatesc des, cel putin la moment, pentru ca stau cu parintii. La camin faceam mincare rar, pentru ca nu aveam conditii normale, deci nici chef de a pregati ceva cald. Mincam de obicei ce cadea. Stiu insa ca in curind va trebui sa imi fac timp si pentru mincare :))) Mai ales daca ne mutam impreuna ... In fine, ceea ce vroiam sa zic este ca azi am avut o zi mai speciala si m-am decis sa pregatesc unul din deserturile mele preferate. Veneam acasa si pe drum mi-a venit idea. Cred ca nu l-am facut de un an si ceva deja. Nu am avut cu ce sa fac poze, dar am gasit una pe net unde checul arata exact ca la mine :D

Sursa Imagine

Si aici reteta foarte usoara pentru un desert neam neam :D

Blat
- 5 galbenusuri de ou

- 200 gr zahar

- 200 gr margarina

- 200 gr smintina

- 800 gr faina

- 1 lingurita soda caustica stinsa cu otet

- uu virf de lingura cu sare

- 700 gr visini in sucul lor (cel putin asa se numesc la noi :D)

Crema

- 5 albusuri de ou

- 5 linguri de zahar

Albusurile cu cele 5 linguri de zahar se bat bezea cu mixerul intr-un alt bol (vreo 7-10 minute pina cind spuma se intareste). 

Pregatire

Galbenusurile, zaharul, margarina, smintina, faina si soda caustica stinsa cu otet se amesteca. Se primeste un aluat lipicios. Aluatul se intinde pe o tava (eu am ales una dreptunghiulara de la rola electrica). Dupa ce s-a intins aluatul (la margini trebuie sa fie un pic mai mult decit pe mijloc), se pun si visinele deasupra uniform. Se da la cuptorul incins  (150-200 grade). Se tine in cuptorul electric vreo 45 de minute, dar depinde, fiecare gospodina isi da seama cind aluatul e aproape gata :D. Se scoate tava din cuptoras, si se intinde bezeaua pe checul nostru. Eu de obicei cu lingura fac diferite forme ca sa arate frumos. Dupa, se baga inca pentru 2-3 minute la cuptor. Si e gata. Pofta buna!

Nu stiu cum va fi inteleasa aceasta reteta. Am scris-o asa cum o tin eu minte. La mine chiar acuma se coace :D ... E o surpriza pentru tine, dar tu vad ca intirzii la intilnire :))))))) Te astept. 

Cit oferi atit primesti inapoi.

... a spus cineva.

Azi ascultam asta (2)

Sa nu uitam de unde am plecat.

Astazi am dat de un status la cineva. Suna cam asa: "Cel care uita de unde porneste,nu stie unde trebuie sa ajunga". Mi-a placut foarte mult, si mai este si la tema. Am tot scris despre prietenii apuse. Acesta cred ca era sa fie titlul ideal pentru acele postari.

Unii oameni pornesc de jos, de undeva de acolo, iar cind ajung un pic mai sus isi imagineaza ca sunt buricul pamintului. Nu zic ... cu totii tindem sa avansam, sa ajungem undeva, dar nu consider normal, ca atunci cind te ridici un pic, sa uiti de fostii  prieteni care nu sunt cu nimic mai prejos decit tine. Uiti, si asa ramine. Pina cind in viata mea am intilnit o singura persoana de felul asta, dar e abia inceputul. O persoana simpla (cel putin asa era cindva), indragostita, de treaba. Imi pare rau ca de la o seama de vreme s-a schimbat. De cind cu "lumea noua" nu mai e la fel. S-a despartit de persoana cu care era deja de 5 ani (daca nu gresesc) in favoarea altuia din noua ei lume; vorbeste numai despre acel ceva in care se afla zilnic, nu ne mai vedem asa ca inainte (si asa rar ne intilneam, acum insa mai deloc).

E trist sa crezi ca ai prieteni, atunci cind ei de fapt nu te considera la fel. Si din ce cauza? Ca ... Nu mai zic. Prea mult mi-am batut capul. Nu vreau sa detaliez, din simplul motiv - eu nu m-am schimbat. Am ramas la fel. Niciodata nu am facut diferenta intre clase sociale, nici cind vine vorba de prieteni. Nu m-am uitat ca cineva traia mai sarac si nu avea bani mai de nimic, ca alta nu avea nici rubinet in casa unde sa pot sa-mi spal miinile, ca la cineva erau parintii divortati sau mai stiu eu ce. Pentru mine mereu au fost toate pe aceeasi unda, am prietenit fara sa ma gindesc ca "nu sunt ele de mine". Acum insa, vad ca s-a schimbat situatia ... se vede ca daca eu nu am facut diferente s-a gasit altcineva sa le faca.

Imi pare rau, sincer. Intr-adevar - oamenii sunt oameni (atit), prieteni (adevarati mai ales) - nici intr-un caz.

Septembrie cu flori.

Toate ca toate dar anul asta de ziua mea am primit flori de toate felurile, de la toti. Dar numai tu stii care sunt preferatele mele :D

Multumesc pentru flori, cadouri, prezenta si nu in ultimul rind pentru atmosfera.

Din sarbatoare in sarbatoare.

Iubire, azi, de ziua noastra si tort am mincat, de a doua zi, dar fie  :)))

Te iubesc

La Multi Ani noua!

23.

 Eu: Imbatrinesc ...

 Mama: Daca tu imbatrinesti, ce sa mai spunem noi cu taica-tau sau bunica-ta si bunelu?

Cam asa spun in fiecare an. Mai mult glumesc, dar in sinea mea realizez ca timpul trece. Azi e cald, frumos afara ... rareori am prins ziua mea de nastere pe ploaie.

M-am decis sa scriu azi pentru ca sa concluzionez, nu ca sa ma laud ca am o sarbatoare :). Deci am sa fac o mica retrospectiva asupra acestui an, pentru ca intr-adevar a fost unul plin de toate. Am sa schitez pe punctisoare ca asa imi vine mai bine :) ... Deci sa incep:

- Iubesc. Cred ca aceasta nu este o noutate pentru nimeni. 

Am linga mine un om special, cel mai special. 

Fara el viata mea nu ar fi fost atit de plina, minunata si nastrusnica :))) 

- Am absolvit in sfirsit prostia aia de facultate. Cu chiu cu vai am trecut peste tot. 

Licenta s-a dus, admiterea la fel ... Sunt absolventa si masteranda ... 

Scoala este pe sfirsite :))))

- Mi-am gasit de lucru ... ce bine! Am ocupatie noua. 

In ziua de azi cind toti se pling ca nu isi pot gasi de lucru, eu am gasit singura. 

Asta ma linisteste. 

- M-am stabilit cu traiul. Ne-am stabilit de fapt. In sfirsit s-a luat o hotarire. 

Regrete inca nu sunt, sper nici sa nu fie :)

- Anul acesta am calatorit mult cu trenul :) Destul pentru inca nu stiu citi ani inainte. 

Bucuresti-Iasi, Iasi-Bucuresti. Cam acesta a fost traseul ... lung ... 

S-a strins o colectie destul de mare de bilete :)))

- La fel, in al 22-lea an din viata mea am primit cadou de 14 februarie. 

Nu mai primisem deja de 3 ani. Ce-i mai ciudat e faptul ca am primit 3 cadouri de  ziua indragostitilor, ceea ce ar compensa toti ceilalti ani ... foarte frumos a fost ... >:D<

- De ziua mea am primit doua cadouri - unul de pus pe perete, altul de suflet

(se vede ca a fost un an al cadourilor multiple)

- Pentru prima data dupa mult timp, a venit Mos Craciun pe la mine si nu cu miinele goale, si nici imbacat in haine civile :)))) Era in costum rosu asa cum se cuvine, si inca si barba alba avea. Ii mai lipsea toiagul si nasul mare, dar lasa ca a fost de ajuns Napoleonul :D

- Nu obisnuiesc sa petrec anul vechi decit acasa. Anul asta insa, am avut ocazia sa sarbatoresc impreuna cu alti oameni, care in curind imi vor fi a doua familie.

... unele din putinele lucruri care mi-au infrumusetat viata in cel de al 22-lea an al meu. Anul schimbarilor ... Multumesc omului special din viata mea si familiei.

p.s. Iubire, multumesc pentru felicitare, ai fost primul (vezi ca am mentionat,da?:D)

"Înger, îngeraşul meu ..." .............. ?

Înainte nu eram aşa. Ţin minte, la liceu, spuneam rugăciunea de câteva ori pe zi - de dimineaţă citeam o carte albastră cu rugăciuni, iar seara înainte de somn aveam 3 rugăciuni speciale pe care deja le ştiam si mi le ziceam in gind. Şi parcă altfel mă simţeam sufleteşte, sau poate ţinea de mintea mea, de ceea ce-mi inspiram. Mă simt de parcă nu mai am aceeaşi credinţă pe care o aveam odată. Nu mă mai simt aşa credincioasă din acest simplu motiv. Sau poate mi se pare. Acum când ajung seara acasă şi mă bag în pat, sunt atât de sleită şi somnuroasă încât uit de toate rugile , îmi fac de trei ori cruce şi noapte bună.

Câteva minute în urmă îmi aşezasem hainele in dulap - dimineaţa nu mai reuşesc nimic, las pijamaua pe pat, umerasele pe scaun, fiecare haină pe unde o fi numai nu la locul ei. Seara fac curat ... azi, îmi strângeam hainele şi mă gândeam. De ce am renunţat la rugaciuni? De ce nu mă mai rog în fiecare seara pentru ca a doua zi să fie totul bine? De ce nu mă mai rog pentru sănătatea mea şi a celor care mi-s alături? ... De ce? Unde e credinţa care mi s-a inspirat de mic copil?

Poezia de azi

The road not taken.

Two roads diverged in a yellow wood,
And sorry I could not travel both
And be one traveler, long I stood
And looked down one as far as I could
To where it bent in the undergrowth;

Then took the other, as just as fair,
And having perhaps the better claim
Because it was grassy and wanted wear,
Though as for that the passing there
Had worn them really about the same,

And both that morning equally lay
In leaves no step had trodden black.
Oh, I marked the first for another day!
Yet knowing how way leads on to way
I doubted if I should ever come back.

I shall be telling this with a sigh
Somewhere ages and ages hence:
Two roads diverged in a wood, and I,
I took the one less traveled by,
And that has made all the difference. 

Robert Frost

"Viata - o plimbare spre somn" - Lucian Blaga

Iarasi incep sa scriu despre acest citat si ma opresc. Nu mai stiu ce am vrut sa zic atunci cind prima data l-am gasit. Am vazut acum postarea nefinalizata si m-am pus pe ginduri. Ce oare vroiam sa scriu in ziua aia? Cu ce cuvinte vroiam eu sa umplu spatiile? Nu imi mai amintesc nimic din ce am vrut sa impartasesc. Probabil a fost de moment, dar stiu sigur ca in momentul ala aveam zeci de idei care m-au intersectat. Acum insa, nu ... pur si simplu nu gasesc cuvinte. Unicul lucru pe care pot sa-l spun este ca viata intr-adevar este o plimbare, care pina la urma duce la acel "somn vesnic" ... Dar oare e somn? Odihna? Chin? Eliberare? Ce o fi? Niciodata nu am cautat un raspuns si nici acum nu am de gind sa fug dupa el. Prea scurta e "plimbarea" ...

In fine, probabil aceasta postare nu a fost sortita sa fie finalizata asa cum am planuit. Mi s-a mai intimplat sa incep un gind si sa nu pot sa-l termin din diverse motive (lipsa de inspiratie de exemplu =))). Poate voi mai reveni cindva la aceste cuvinte spuse de Lucian Blaga. Poata ma vor invada noi idei de moment si poate am noroc sa vina ideile chiar in momentul in care voi avea acces la blog. Ca de nu ... asa ramine.

The "Rat Race"

Nu demult incercam sa-ti explic ceva. Si tot nu gaseam cuvinte. Uite ca azi am citit si am gasit exact ceea ce nu puteam sa redau in cuvinte. Sper sa intelegi ce am vrut sa spun  si sa ai timp sa citesti acest paragraf din carte.

           "If you look at the life of the average-educated, hard-working person, there is a similar path. The child is born and goes to school. The proud parents are excited because the child exccels, gets fair to good grades, and is accepted into a college. The child graduates, maybe goes on to graduate school and then does exactly as programmed: looks for a safe, secure job or career. The child finds that job, maybe as a doctor or a lawyer, or joins the Army or works for the government. Generally, the child begins to make money, credit cards start to arrive in mass, and the shopping begins, if it already hasn't."

           "Having money to burn, the child goes to places where other people just like them hang out, and they meet people, they date, and sometimes they get married. Life is wonderful now, because today both men and women work. Two incomes are bliss. They feal successful, take vacations and have children. The happy bundle arrives. The demand for cash is enormous. The happy couple decides that their careers are vitally important and beggin to work harder, seeking promotions and raises. The raises come, and so does another child and the need for a bigger house. They work harder, become better employees, even more dedicated. They go back to school to get more specialized skills so they can earn more money. Maybe they can take a second job. Their incomes go up, but so does the tax bracket they're in and the real estate taxes on their new large home, and their social security taxes, and all the other taxes. they get their large paycheck and wonder where all the money went.  They buy some mutual funds and buy groceries with their credit card. The children reach 5 or 6 years of age, and the need to save for college increases as well as the need to save for their retirement."

           "The happy couple, born 35 years ago, is now trapped in the Rat Race for the rest of their working days. They work for the owners of their company, for the governement paying taxes, and for the bank paying off a mortgage and credit cards."

           "Then, they advise their own children to study hard, get good grades, and find a safe job or career. They learn nothing about money, except from those who profit from their naivete, and work hard all their lives. The process repeats into another hard-workinng generation. This is the 'Rat Race'."
  
                                                                                                din Cartea pe care o citesc acum (dar tie    nu-ti spun care e, pentru ca iar o sa sari si o sa zici ca ma gindesc la prostii :))

         
Si slava Domnului, tata nu-mi mai zice demult de note bune, nici de munca silnica la birou, ci imi da sfaturi intelepte. Pacat ca inca nu am curajul sa ma agat de ele. Oare de ce? Stii parerea mea.
     

Hram la Colonita.

Ieri dupa lucru am aflat ca trebuie sa mergem cu familia la Colonita. Bunica e originara de acolo. Si ca in fiecare an, o sora de a ei ne-a invitat la ea sa sarbatorim. Si vreau sa spun ca acolo chiar se sarbatoreste. Daca la noi se ascund oamenii sau fug de acasa cind e ziua orasului ca sa nu primeasca oaspeti, acolo intr-adevar se pregatesc cu bucate care mai de care - carne, pesti si gaini umplute, scrumbii de vreo 2 feluri, clatite si cu brinza si cu visine, pirjoale, racituri, brinza, legume, friptura de iepure si salate cu maioneza. Astea sunt doar o parte din multimea de feluri care a fost pe masa. Si normal ca nu am gustat din toate. Nu mai vorbesc de bautura ... da cum la noi in  familie nici tata nu serveste pic de bautura, sticlele au ramas mai mult pline decit goale. A, da! Pe la sfirsit s-au pus sarmalele si sa nu uit de cele doua feluri de tort :D Foarte bogata masa.

Eu nu tin minte ai mei sa se fi gatit vreodata de hramul nostru, bunica mai are oaspeti, noi insa nu prea. Risete peste risete acolo, toti veseli, oameni fericiti, or fi avind ei grijele lor, dar ieri s-au simtit bine :)

P.S. Si vreau sa multumesc pentru primul mesaj de felicitare cu ocazia zilei mele de nastere :)))) Nici acum nu stiu de la cine l-am primit. A fost trimis ieri de pe net. Se vede ca cineva a cam socotit gresit sau a uitat data exacta a zilei mele de nastere. Anyway, ii multumesc chiar daca a ajuns mai devreme cu citeva zile :D

Acuma cinta ... :D (2)

Inca o zi de toamna

Ieri a fost frig, ploaie, vint ... azi un pic de soare cu dinti. Se mai incalzeste. Cel putin asa am inteles. Dar pentru cit timp? Nu vreau gerul si ceata de dimineata, imi provoaca o stare de depresie. E altfel cind te trezesti de dimineata si bate soarele in geam ... am alta dispozitie, vointa de a incepe ziua. Dar se vede ca pina aici a fost pentru anul asta. Vara nu-i deja ... s-a dus. O astept din nou.

Morala săptămânii ... (4)

Fereastra Sufletului

O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit.

În prima dimineaţa din noua casă , în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon .

CE CEARCEAFURI MURDARE ÎNTINDE VECINA NOASTRĂ ÎN BALCON... !

Cred că are nevoie de un nou săpun...poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearceafurile !

Soţul ei privi şi rămase tăcut.

Şi aşa, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare. 

După o lună femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri mut mai curate şi îi spuse soţului ei: Priveşte, a învăţat să spele rufele! O fi învăţându-o altă vecină?? 

Soţul ei îi răspunse:

"Nu, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre ! "

Viaţă este aşa! Totul depinde de curăţenia ferestrei sufletului nostru prin care observăm faptele. Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm sufletul pentru a putea vedea clar. Atunci am vedea mai clar puritatea sufletească a celorlalţi...

Fabulele unui Mistretz :D (14)

Doi gujioi, un hriu şi-un muc, 

La Odesa eu mă duc,
Noi perdele să luam
Şi ``````` să măsurăm. 

17 septembrie 2010

Din copilarie.

Demult nu am fost in excursii. Cind eram mica mai mergeam cu clasa, cu familia ... De ceva vreme incoace, nu am mai avut parte de vreun "drum". Si stind acum pe acest scaun la munca, amortind, mi s-a facut dor de o plecare. Sa luam asa si sa plecam, sa urcam vreun deal, sa stam la vreo cabana, sa miroase a natura din aia de munte, unde soarele nu prea patrunde.

Tin minte, cind aveam vreo 7 ani am fost la Brasov cu familia pentru 2 saptamini la niste cunoscuti, care locuiau chiar la poalele muntilor. Si atit de mult ne-am plimbat in acele zile, am fost la picnicuri, la cascade, ne scaldam cu fratele meu in apa de munte, rece ca gheata; nici acum nu pot sa-mi dau seama cum de suportam sa stam minute in sir in riu fara sa ni sa se faca piele de gaina sau sa racim. A fost frumos. Pentru prima data pe atunci fratele meu descoperise masina de cosit iarba, parca il tin minte ... mic de 5 ani, dar umbla serile si cosea iarba care aproape nu mai ramasese prin ograda oamenilor la care am stat. Alaturi undeva era o biserica parca ... Ceva ceva imi amintesc ... Vesele zile ... Mi-i dor de munte mai mult decit de mare. Mi-i dor de un aer "verde" ...

Vineri.

Ziua de astazi vreau sa o denumesc ziua "Imi cer scuze" :) Nu as avea un motiv anume ... pur si simplu.

Deci:
- Imi cer scuze ca ieri ai inhibat mirosul de bitter de pe fata mea :D cred ca nu este prea placut, dar dupa cum am mentionat si ieri - Promit sa nu sa se mai repete :)))))
- Scuze pentru ca "te-am trimis" ieri acasa mai devreme din cauza ca imi era somn. Asa sunt eu de la o seama de vreme, foarte somnuroasa.
- Scuze pentru asa numita "gelozie", care de fapt nu e o gelozie, ci doar o simpla curiozitate.
- Scuze pentru desertul mucegait de ieri :)) Azi dimineata l-am intors la magazin, de unde l-am cumparat (cine s-ar fi gindit ca la noi in vestitul Market se pot vinde si produse mucegaite neexpirate).
- Scuze pentru "agresivitate"
- Scuze pentru alintaturi
- Scuze pentru ca nu am credit la moment sa te sun.
- Hmmmm ... imi pare rau ca nu am mai fost la "Step Up 3D", chiar daca am zis ca sigur mergem. Cu serviciul meu pina la cinci, nu am mai avut cum sa mergem la film, care din pacate numai la orele 5 se dadea. Of ...

Hope not to be continued. 

Inainte de somn.

Am zis ca merg imediat la somn pentru ca intr-adevar mi se inchid ochii, dar m-am retinut un pic aici pentru ca simteam nevoia sa zic ceva. Sa nu uitam nicicind sa spunem celor dragi cit de mult inseamna pentru noi. Ca orice om, am auzit acest sfat de multe ori, dar mi-am zis ca eu stiu cind si ce sa spun. Dar uite ca azi am stat si m-am gindit mai mult si am realizat ca nicind nu m-am luat dupa el. Deci ... sa nu ne mai fie jale de citeva cuvinte in plus ... O viata avem.

Pentru tine.

Iubire,

Să ştii că mi-ai făcut astăzi o surpriză foarte plăcută. M-ai surprins. Îţi multumesc că îmi oferi aceste emoţii mereu şi mă faci fericită. Ce poate fi mai plăcut după o zi de lucru, decît să te aştepte persoana iubită acolo după un colţ? Şi încă şi cu ciocolate - lapte de pasăre. Foarte tare m-ai bucurat uimindu-mă aşa. Te quieresc foarte mult şi iar mi-i dor de tine. Ce bine că în curînd se vor schimba lucrurile ... Aştept <3

Al tău ţistărel plîngăcios. 

Azi ascultam asta (1)

p.s. frumoasa melodia, mereu mi-a placut 8->

Ho ho ho! :D

Let's not forget the way it started :D

Tu: Eşti din M``````?
Eu: nunu ... din I```````.
Tu: I-auzi ... coincidenţă sau nu şi eu tot de acolo.
Eu: A,da? De unde mai exact?
Tu: Str. V```````
Eu: Nush unde e asta
Tu: Păcat ... e pe partea dinspre marele râu Işnovăţ.
Eu: Asta e în bozu?
Tu: Lângă bozu. Tu pe unde?
Eu: Bunica mea vitregă trăia pe acolo ... da înveţi în Iaşi? Eu stau pe A.D.
Tu: Da ... deja al 6 an. Mai pierdut total ... zi-mi zona.
Eu: A ... Şi eu al 6 an invăţ în Ro. Lîngă biserică.
Tu: Un messenger ai?
Eu: Da liceul unde l-ai făcut?
Tu: Dacă-mi dai id îţi zic tot.
Eu: Am mess.

Bloguiala. (2)

În Moldova la noi, după cîte am observat eu, a avea un blog este la modă :), care mai de care. Şi nu aşa simplu, zici că este şi ăsta un fel de odnoklassniki, unde cînd îţi încarci o poză nouă, toţi sar să o comenteze. Aşa e şi cu articolele astea. Cînd cineva postează ceva , repede se scriu comentarii. Oamenii îşi dau cu părerea  asupra postării tale. Cred că e înspre bine democraţia asta. Toţi spun ce au de spus, nimeni nu mai are reţineri, mai ales unii băieţi, care injură pe blog şi nu le este ruşine :) Dar de ce le-ar fi? Este şi ăsta un spaţiu personal unde faci ce vrei. Vrei, scrie de jale, vrei, scrie despre servici, vrei, scrie poveşti, vorbeşte despre sport sau oricare alt subiect. Ce să mai? Fiecare emisiune de la Jurnal TV are un blog al ei :) Chiar că e la modă. Nu vreau să critic pe nimeni, pentru că toţi suntem diferiţi. Faptul că eu îmi ascundeam blogul de ochii lumii pînă nu demult, nu înseamnă că şi ceilalţi ar trebui să facă la fel.

A bătut la uşă azi ...

... Fericirea ...

Adesea vorbim despre ea, ce-i drept mai mult ne plângem de absenţa ei. Eu cred că există fericire peste tot. Poate am o stare de mulţumire la moment şi de aia tind să văd fericirea peste tot - în mine, în noi, în viaţă şi în schimbări.

Am să încerc să enumăr cîteva motive "responsabile" de fericirea mea de moment, pentru a mă înţelege singură pe mine în aceste clipe.

Deci, să încep ...

♥ Îmi este dor. De ce ar fi acesta un motiv de fericire? Simplu. Pentru că simt dorul şi pe cît de dureros nu ar fi, sunt fericită că există în mine. E frumos sa-ţi fie dor de persoana iubită. Şi mai frumos este la regăsire ...

♥ Azi mi-am împlinit o poftă. Am mâncat cartofi prajiţi amestecaţi cu ou. Demult nu mâncasem şi uite că mi-am incalcat regula de "nu manânc după 6 seara". Şi vreau să spun că mi s-a părut cea mai gustoasă mâncare de săptămâna asta (cu excepţia pirojoacelor pe care le-am mâncat împreună cu tine ieri cu dragoste :D ). Nu sunt eu adepta mâncărilor prajite, grase şi bune, cum îţi plac ţie, dar!! uneori mi se face şi mie poftă aşa. Nu zic, fast food-urile mi se par chiar gustoase, dar conştientizez foarte bine că dăuneaza, aşa că mai rar îmi cumpăr, de fapt tu eşti unicul care mă ispiteşte cu astfel de mâncăruri :). Deci, concluzia rezultată este aceea că încălcarea principiului mă face fercită astazi, acum.

♥ Azi a fost vesel în familie.

♥ Timpul a fost a ploaie, chiar a plouat seara, dar nu m-am indispus, spre marea mea mirare.

♥ Planul cu camera  si mutatul s-a hotarât, sau cel puţin a început sa ia formă şi toţi sunt fericiţi, inclusiv ai mei se bucură :D

♥ Am avut succes la vânzări, deci nu am stat degeaba toată ziua.

♥ În sfârşit mi-am mai scos nişte haine groase ca să nu mă mai plâng că îmi este frig şi că a venit iarna.

Probabil mai sunt mărunşişuri din astea, dar cred că le observ eu mai greu. Ce ar fi dacă aş gasi din astea în fiecare zi şi mi-aş face viaţa mai frumoasă doar gîndindu-mă la ele? ... Interesant ...

Adio şomaj !

Data trecută nu am vrut să detaliez motivul fericirii mele :) Aşa sunt eu. Mi se pare că dacă voi striga în gura mare că sunt fericită, cineva sau ceva va face aşa ca aceasta din urma să nu dureze mult. Şi atunci mă opresc şi parcă nici fericirea nu e atât de mare pentru că nu o împart cu alţii, mai ales cu cei dragi mie.

La fel a fost şi vineri. Am fost fericită dar nu am vrut să spun aici de ce. Cred că de frica de a nu mă bucura înainte de vreme, cine ştie ... singură nu mă înţeleg. Dar azi nu mai este vineri, şi mă gindesc că deja pot sa spun ce şi cum. În sfîrşit mi-am găsit de lucru. De la o luni încep şi mi-i frică ... că nu mă voi descurca. Mai întii, timp de o lună am o perioadă de încercare, sau practică plătită, dacă pot să o numesc aşa. Pe urmă, dacă totul e bine, o sa semnez şi contractul cu ei.

La moment încă nu realizez că degrabă o să fiu angajată şi eu. Sper să mă descurc şi să fie asta ocupaţia de care  aveam atâta nevoie. Şi vreau să menţionez că aici nimeni nu mi-a cerut să ştiu  limba rusă la perfecţie. Nu ştiu de ce am fost printre acele două persoane pe care le-au ales ei. Dar cum se mai spune, totul ce se face se face spre bine; eu o mai spun şi altfel - totul are un rost în viaţă. Probabil cam aşa arată începutul aşa zisei cariere ale mele :) Sunt curioasă să văd ce va urma ... ca de obicei curiozitatea îşi face apariţia la mine. Ce m-aş face fară ea? Da' las' că-i bună :) mă face mai îndrăzneaţă :)))

Oameni noi, experienţă ... plăcută, sper ...

Adio şomaj ...? Pentru cît timp?

Brrr .... !

Plouă. Frig. Am ingheţat.

Toamnă in adevăratul sens al cuvântului.

Болит душа от потерь
Верю я, ты тоже верь
Наступит день, уйдёт печаль
Придёт весна, уйдёт февраль
И мне не жаль, ничего не жаль
Полный газ и в пол педаль
Время стоп, стоп печаль
Улетай

Осень ворвалась безумными ветрами
Проливными дождями, холодными днями, бессонными ночами
Жёлтыми листьями, странными мыслями
В поисках истины вопросы как выстрелы
Я в одиночестве, свободы так хочется
Лишь только небо одно пусть обо мне заботится 

Fabulele unui Mistretz :D (13)

Foaie verde de alune,

Vîntu bate-n deal la prune,

Şi cu soare, opăreală, 

N-avem timp de gujiuiala.

Toţi se-ncruntă cam amar,

Inclusiv al meu tsitar,

Treaba merge si chiar şnur,

Două palme peste ... fund.

4 septembrie 2010

Azi - Fericită!

Dragă blog,

Astăzi am avut o durere insuportabilă de cap. Da ... m-am luptat cu durerea aşa  fară pastile si mi-a trecut intr-un final. Dar oare cum? Îmi pun această întrebare acum si realizez ca pînă şi durerea fizica poate fi lecuită prin emoţii pozitive. A fost deajuns o singură veste bună pentru a alunga durerea. Deci concluzia ar fi una simplă - totul e în noi şi de acolo porneşte. Şi da! Azi am fost fericită şi plină de emoţii. Nu ştiu dacă acestea sunt cu motiv, dar sper să fie bine :)

Mulţumesc.

Poezia de azi

Toamna in Moldova

Din pomul verde si frumos
Mai cade-o frunza, inca una...
Si se astern covor pufos - 
Asa e toamna-ntotdeauna!

Si pasari zi de zi se duc,
Si vezi doar una cite una...
Precum o frunza-n virf de nuc - 
Asa e toamna-ntotdeauna!

Pe drum, pe case si pe flori
Frumoase brume-si pun cununa...
Se-ascunde soarele in nori -
Asa e toamna-ntotdeauna


Petru Cărare