Feeling good!

Inca mai practic shaping-ul. A devenit una dintre activitatile mele preferate. Este o ora plina de oboseala, dar o oboseala din aia placuta. Cind ies de acolo, ma simt mindra. Deja a trecut jumate de an si trebuie sa recunosc ca ma simt altfel, mai increzuta, mai frumoasa si mai "in forma".

Initial vroiam sa slabesc vreo 2-3 kg, pe urma am zis sa ma mentin iar ieri am ajuns sa-mi fac si testarea alimentara. Cit mi-as dori sa am un regim alimentar sanatos care sa se potriveasca organismului meu. In felul asta nu voi sta cu grija ca am mincat ceva in plus, ceva ce nu trebuia. Eu cred ca as fi in stare sa ma tin de o recomandare alimentara. Acum astept sa vad ce rezultat voi primi.

Thoughts (1)

Recent am inceput sa ma uit la "Desperate Housewives". Chiar imi place serialul, imi place ca fiecare episod contine o morala ascunsa, imi place ca ma face sa rid in hohote sau dimpotriva sa pling si sa-mi fie rusine de lacrimile mele "nevinovate". Cel mai interesant este ca obisnuiesc sa vizionez filmul la munca (pentru ca acum nu prea avem de lucru). Pun castile in urechi si-i dau bataie :D

Intr-o singura zi reusesc sa ma uit la vreo 4 episoade, iar inspre seara ajung sa meditez asupra anumitor lucruri, idei care mi se leaga de film. Azi, de exemplu am realizat cit de obsedata am ajuns sa fiu in legatura cu greutatea pe care o am. Cindva nu-mi pasa, mincam ce vroiam si nu ma plingeam de vreo durere de stomac sau altceva. Astazi insa ma limitez, seara nu maninc decit atunci cind simt ca imi este foarte foame ... ce sa zic? Aproape ca nu maninc nimic, iar la serviciu ma multumesc cu citiva covrigei acolo. E straniu dar asa m-am obisnuit, si daca ajung sa maninc seara mai mult decit "nimic" simt o vina atit de mare, incit cind ma trezesc dimineata mi se pare ca am cu doua kg mai mult decit aveam cu o zi inainte :D

Asa ca ... astept sa vad ce ginduri voi avea miine, dupa ce mai urmaresc vreo 3 episoade :))

Christmas miracle.

Imi miroase deja a sarbatorile de iarna. Simt asa, acel spirit magic ...  mai lipseste mirosul de portocala si poate niste fulgi, chiar daca Craciunul nu intotdeauna a adus cu el zapada :)

Anul asta de Craciun iarasi imi voi pune gindurile in ordine, voi medita asupra la ce am realizat in 2010 si imi voi face planuri noi pentru 2011, mai bine zis imi voi  "formula" niste dorinte noi, dar poate si mai vechi, care din pacate nu s-au implinit ... inca :)

Craciunul este magic, plin de minuni ... Ce zici Doamne? Meritam o minune? Hai, fa o minune ... am asteptat destul ... cu totii avem dreptul la viata ... nu?

Astept ... Craciunul.

Ochii.

Am o problema. Stau mult in fata calculatorului de vreo 2 luni incoace si simt o usoara durere de ochi (nu stiu daca e corect sa spun asa). La inceputul zilei de munca parca e bine, dar spre sfirsit ochii imi devin grei si ma mai si ustura. Fac pauze din cind in cind, mai ies la masa vreo jumate de ora si asa parca e altfel. Dar imi este frica ... daca continui in ritmul asta cred ca o sa se agraveze. Si eu care ma laudam cu o vedere perfecta si sanatoasa.

Poate sa aleg varianta cu ochelari de protectie. De ceva timp ma bate acest gind dar nu ma pot hotari. Unii zic ca ajuta, altii in schimb spun ca este vorba doar de reclama. Ma mai gindesc ...

Sa-i crezi sau sa nu-i crezi?

Saptamina asta mi-am facut o programare la un medic. Am zis ca vreau sa merg la o clinica privata, parca mai mare incredere imi inspira. Si asa am ajuns sa sun, sa ma programez intr-o dupa amiaza. Am intrebat cit costa consultatia.

"250 de lei" imi spune domnisoara Violeta de la registratura.
"Bine" imi zic, pina la urma nu este asa scump.
"In acest pret intra toata consultatie, analizele si diagnosticul" imi mai spune domnisoara.

A sosit si ziua cu pricina. Achit 250 de lei Violetei la registratura, ea imi face o fisa, imi intinde o cartela cu un numar.

"Acesta va fi numarul dvs. de inregistrare. Data viitoare cind sunati pentru a va programa nu mai spuneti numele de familie, ci acest numar". 

Iau cartela si ma conduce mai departe. Ciudat cum imi este frica de toti medicii inafara de dentisti :D Am fost calita de mica. Asta nu era dentist deci  tremuram toata pina am intrat in cabinet. Ma invita inauntru, discutam, control, analize ...

"Acum o sa mergeti la o radiografie cu ultrasunete, si dupa va intoarceti inapoi la mine. La registratura achitati 80 de lei pentru analize si inca 30 de lei pentru ultrasunete". 

Bine, am inteles, in pretul de 250 de lei de fapt nu intra tot. Achit, merg la ultrasunete, ma intorc inapoi la doamna medic.

"Analizele nu vor fi gata decit joia viitoare, dar pina atunci da-ti sa nu stam degeaba. Va dau aici un site cu niste produse de profilaxie, ajuta pentru tot, indiferent ce vor arata analizele aceste medicamente sunt foarte bune. Intrati pe site la ei si cititi mai multe, dar daca vreti va spun eu ce si cum ..." 

si scoate un pachetel cu "leacurile" despre care vorbea. Imi explica cum modul de utilizare, cite trebuie.

"Se vinde in farmacii?" o intreb.
"Nu, doar prin distribuitori". 
"Pai si cum fac rost de ele?". 
"Puteti sa luati de la mine, dar eu nu va impun, Doamne fereste, faceti cum doriti, daca vreti urmati acest tratament de profilaxie, daca nu asteptam pina joi sa vedem ce spun analizele".
"O sa mai mai gindesc, dar pina atunci imi fac o programare la dvs pentru joi, asta ar veni pe data de 11."
"Aaaa, bine atunci cum doriti, eu va astept".

 Cam asa a decurs vizita mea la medic. Si acum stau si ma gindesc. Am citit pe acel site si pare de incredere, doar ca nu aveau nimic date de contact. Pina la urma ar trebui sa apelez iarasi la doamna medic daca ma decid sa iau din alea. Dar din propriile principii, am sa astept analizele. Ei sunt platiti pentru ca sa recomande diverse produse, dar oare nu se gindesc la sanatatea pacientilor? Cum sa mai ai incredere in medicii din ziua de azi. Unii asteapta sa le dai bani pe deasupra, altii iti recomanda medicamente de care poate nu ai nevoie. In cine mai avem incredere in ziua de azi? ...

P.S. Asa numitul tratament de profilaxie pe care mi l-a propus ea costa in jur de 500-600 de lei (pe care normal ca trebuie sa ii dau ei in schimb la medicamente). Preferam mai degraba sa las banii astia la farmacie decit sa ii dau ei in miina.

Lenea - cucoana mare.

Draga blog,

Astazi vreau sa spun ca imi este rusine de mine pentru ca degeaba imi platisem abonamentul la stretching :(. Nu am mai fost (decit o singura data).

Ziua sunt la lucru deci nu am mai putut sa merg, seara imi era lene :)))) Deci asa cu sportul meu. Si cindva imi placea viata "sportiva", sa sar, sa fug, sa dansez in fata oglinzii. Acum insa parca ceva s-a schimbat, dar vreau sa intru iar in ritm, ca doar inca nu sunt batrina ca sa renunt :))) Am inca energie, chef asa ca ar trebui sa ma apuc de ceva.

Am o idee. Dar inca nu o dezvalui, pina nu ma apuc serios.

Strumful lenos ocupat :D

Timpul meu.

Toata viata ne organizam timpul in functie de ceva sau cineva. De mici avem un orar stabilit la scoala. Pe urma - facultatea, unde iarasi ai un program. In cel mai bun caz simbata si duminica facem ce vrem, daca nici atunci nu intervine cineva sau ceva care contribuie din nou la organizarea propriului tau timp.

 Pina nu demult, aveam un fel de libertate. Acum insa nu. Primul meu serviciu. Acum chiar ca incepe sa se limiteze timpul meu. De la 9 la 17 nici nu se pune intrebarea. E asa cum zice tata. Depinzi de cel de mai sus. Am o ora de pauza. Bine ca macar pot sa mi-o iau cind vreau eu, doar sa fie o ora. Dar ce folos, am o ora si nici macar nu stiu cum si ce sa fac, unde sa ma duc in aceasta ora, unde sa merg sa maninc, sa-mi dezmortesc picioarele. Ca doar nu o sa ies pe marginea drumului sa ma plimb. Si am nevoie de ora asta. Am nevoie de ea pentru ca ma dor ochii stind intruna la calculator. Parca ma inteapa. Gata, m-am hotarit. Merg sa-mi iau ochelari din aia speciali, ca sa nu-mi stric vederea. Asta imi mai lipseste. Nu e deajuns ca nu maninc normal, ca nu prea am unde, dar mai este si vederea.

Azi cind m-am vazut iesita din birou, parca mi s-a dat viata. Alte culori au vazut ochii mei afara, verde! ce culoare frumoasa :)))) Aer curat, alta viata! Probabil trebuia sa fac o facultate de turism, poate ma faceam un ghid turistic, si acum in loc sa stau pe aceste scaun, la ditamai masa, cu calculatorul in fata, poate eram catarata pe un munte, respirind aer curat si minunindu-ma de frumusetile naturii :D Dar ... stau aici. Mai am doua ore si plec. Merg acasa, unde nu mai am chef sa vad nici calculatorul ala, fara care nu puteam pina nu demult, nici de net nu mai vreau sa aud. Este si aici deajuns :)))) Vreau doar sa ma intind pe un pat cu o saltea dreapta (pentru a-mi odihni spatele, mai degraba pentru ca sa mi-l indrept), sa aud vreo stire, (dar fara sa privesc la televizor - imi ajung urechile, ca ochii si asa sunt obositi, vai de ei), sa maninc vreun fruct ceva ceva si sa stam la vorba.

Cam asa decurge mai nou o zis din viata mea. Nu imi convine acest orar. Dar ce am a face? Pina cind ma multumesc. Si tinind cont ca e abia inceputul, trebuie organizat de pe acuma totul. Si iar timp planificat. Doamne! Ce mult mi-ar placea sa am timpul meu, sa nu mai depinda de nimeni ...

Hope it's gonna get better.

la cit de rau ma simt acuma, nush ce as putea sa scriu. durerea sufleteasca acum mi se pare mult mai usoara. de cind nu mi-a fost asa rau. si inca odata mi-am dat seama ca nu are rost sa ne facem planuri dinainte. nu-i asa fata? cite am vrut sa facem dupa sesiune. si acum daca sincer ma bate un gind sa ma pornesc diseara acasa. ce altcv pot sa mai fac. macar acolo, sunt ai mei, macar o sa fie acasa, acolo lucrurile par mai usoare chiar daca nu sunt. pacat ca tot ce am vrut sa fac saptamina asta asa si o sa ramina, nefacut.imi pare rau. dar chiar nu ma simt in stare deloc. vreau sa ma simt bine.

1 iunie.

Si azi in sfirsit e ziua noastra! copilashi, fiti fericiti citi mai sunteti copii, eu am fost fericita la viata mea, m-am considerat copil tot timpul, dar odata cu sfirsitul liceului mi-am dat si eu seama ca nu mai sunt copil si ca am si eu o viata de care deja sunt responsabila eu si numai eu. in mine mereu voi fi copil si ma bucur, arat a copil, si ma bucur, azi vreau sa zimbesc ca un copil mic si sa nu ma mai gindesc la nici o problema, la nimic, la nici o durere de matur, azi vreau sa fiu altcineva, imi dai voie sa fiu cineva mic de tot? azi vreau sa nu pot intelege nimic din ceea ce se intimpla in jurul meu si sa ma pot ascunde in grija celor mai mari ca mine, azi vreau sa ma simt ocrotita ca odata si sa nu mai depind doar de actiunile mele, azi vreau sa ma simt mica si fara de griji, azi vreau doar sa zimbesc pentru ca sunt copil.

P.S : Domnu' Nicu, ati zis ca ajunge cadoul meu azi, da ... daca ma duc la medic poate ajunge, am zis ca vreau o ureche noua, pentru ca am o saptamina de cind nu ma lasa durerea asta de ureche :( ... uite ce 1 iunie frumos, si mai si simt ca pic examneul la conta din cauza ei ... hai k e bine, daca ceva e restanta si se va pregati copilashulin restanta mai bine, si spera Shtrumful ca nu il va mai durea nimic atunci pentru a se putea concentra si sa ia o nota buna (asta sigur in cazul in care iau restanta, speranta moare ultima, si la mine asa e, sper sa fie bine). hai ca am fugit la examen.





" :))...M-am trezit cat am putut de devreme ca sa iti pot ura bafta la examen si am incredere in tine...da chiar daca am dormit numai o ora ,tot m-am scapat cu somnul:D:D:D.Cum n-ar fi azi e ziua Picilor...asa ca urechea promisa[sa nu crezi ca am uitat], e gata sa fie primita de tine.Ziua asta sigur tre sa-ti poarte noroc,Shtrumfulik,niciodata sa nu te grabesti sa inaintezi in varsta pentru ca spiritul de copil este intodeauna prezent si uneori e mai usor sa gandesti din perspectiva lui....Iar daca ce am scris mai sus nu prea are niciun rationament sa stii ca e de la lipsa de somn:)).Oricum si eu ma pregatesc sa ies sa ma duc la examen,asa ca....Capul sus!!! "

Multumesc :*