Se afișează postările cu eticheta muzica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta muzica. Afișați toate postările

miercuri, iunie 29, 2011

marți, mai 31, 2011

luni, aprilie 11, 2011

Ma bate-un gind ...

In ultimul timp multe ginduri ma bat, multe planuri imi fac, dar nu stiu daca sa ma entuzismez sau s-o las mai moale.

miercuri, martie 30, 2011

Astazi ascultam asta (9)

Cunosteam melodia de mai demult, dar astazi am primit linkul de la o prietena si de atunci o tot ascult. M-am molipsit. Nu stiu ce are asa de special, dar m-a cucerit si imi da o senzatie de liniste chiar daca versurile vorbesc cu totul despre altceva. 

miercuri, martie 23, 2011

vineri, martie 18, 2011

Muzica ruseasca (3)

Tutusi muzica ruseasca este una dintre cele mai bune.



sâmbătă, februarie 12, 2011

vineri, februarie 04, 2011

marți, februarie 01, 2011

UNSPOKEN

DATA VIITOARE CIND VOI AVEA DE GIND SA SCRIU ASA CONVINS DESPRE FERICIRE, MA VOI GINDI DE DOUA ORI.

marți, ianuarie 11, 2011

joi, ianuarie 06, 2011

Povestea studentiei mele.

Cine a zis ca studentia este una dintre cele mai frumoase perioade din viata unui om? Daca asta este normal, atunci eu sigur nu ma incadrez in categoria celor "normali". Cine stie ... poate toti acesti 3 ani mi-au fost mai mult de invatatura, m-au calit din toate punctele de vedere. Si nu vorbesc aici despre facultate, care la rindul ei nu a fost deloc asa cum ma asteptam eu, deloc.

Am trait din dezamagire, din bani putini si limitari. M-am limitat la cel mai putin, am trait de la o zi la alta si cred ca nu a fost o zi in care sa nu vars un pumn de lacrimi. Si pentru ce? Pentru ce m-am distrus? Singura nu stiu, probabil asa ma obisnuisem.

Primul an a fost cel mai dureros - totul s-a intimpalt atit de brusc. Am cazut de pe un nor de fericire direct intr-o groapa cu namol - Bucuresti. Ce mai oras ... orasul visurilor si tuturor posibilitatilor, orasul cuvintelor miorlaite si a fetelor inselatoare, orasul lacrimilor amare si a zimbetelor sterse ... Prima mare dezamagire - caminul Mek' Fine (cum il numesc ai nostri) ... macar de ar fi atit de "fine", dar nu ... si dat fiind faptul ca suntem "frati" cu romanii din stinga Prutului, astia ne-au cazat acolo unde este cel mai bine, ne-au creat conditii cu geamuri vechi de cind lumea si bai murdare. Dar nu-i pe asta. In Hirlau era la fel (poate si mai rau, caci nu aveam apa calda in fiecare zi), dar acolo macar mi-am legat sufletul de sufletul altor persoane, acolo am prietenit si am iubit, de aia mi-a fost usor. In Mecanica insa, basarabenii nostri erau altfel, sau poate ca erau prea multi, cu aere de Bucuresti. In fine, viata in primul an de studentie m-a dezamagit, mai ales ca a fost sarata. A fost anul in care am facut-o pe detectivul. Am aflat totul, prin toate metodele posibile in scopul de a-mi spulbera iluziile amoroase. Dar am facut mai rau. In loc sa ma dezleg de iubire, m-am legat si mai mult. Cu cit de mai tare ma durea sufletul, cu atit mai tare iubeam. Anul s-a sfirsit in iunie cu promisiuni frumoase si desarte, cu saruturi noi si vechi, cu o iubire la fel de  incerta. Vara nu mi-a adus nimic altceva decit telefoane si mesaje, strigate si bocete in timpul noptii, si poate si citeva kilograme in plus. Insa vara a adus si un lucru bun in viata mea - odnoklassniki - inca o sursa pentru detectivul din mine, inca o sursa care creaza incertitudine.

Anul doi s-a inceput frumos (aparent). La ziua mea de nastere cind presupusul cel mai important om din viata mea mi-a trimis un simplu mesaj de felicitare tocmai pe la 10 seara, mi-am facut o promisiune singura mie. Am trimis mesaj de adio inapoi si mi-am jurat ca voi incerca sa-mi refac viata. Mi-am jurat ca 1 octombrie va fi pentru mine marele inceput, fara dureri de cap. Si asa si a fost ... tim de 2 luni, cind iarasi cineva si-a facut aparitia undeva in viata mea. Iar eu, slaba viind am vrut sa cred iar intr-o minune si minunea s-a inceput. Minunea a durat 3 luni, iar gelozia si detectivul iar m-au acaparat. Cind sunt geloasa, am impresia ca sunt un altcineva. Si asa fara sa vreau, sau poate fara sa vrem, iar ne-am inecat in nu stiu ce. Paralel, odnoklassniki mi-a adus un alt om in viata mea, care incetul cu incetul a detronat fosta mea iubire si s-a instalat frumos in inima mea prin discutii, risete, rabdare si voia buna. Iar primavara 2009 in sfirsit mi-a adus fericire in suflet. Nehotarirea nu ma lasa in pace, dar timpul mereu rezolva. Si asa cum mi-am imaginat, timpul avea sa le rezolve pe toate. Vara a fost de vis. M-am indragostit sincer si cu zimbetul pe fata. In sfirsit aveam linga mine o dragoste diferita, in sfirsit viata mea a inceput sa capate sens, iar blogul mi-a fost martor in acea perioada.

Anul trei de studentie avea sa se inceapa si el frumos, dar a adus din nou durere dintr-o parte, si chiar in ajun de ziua mea si nu numai pentru mine. Pareri de rau, bocete din nou ... timp de jumatate de an m-am chinuit in sinea mea pe de o parte, iar din cealalta parte venea caldura sufleteasca si m-am lasat incalzita, pentru ca asa aveam nevoie. Aveam nevoie de tot, asa cum intotdeauna am avut dar nimeni nu mi-a oferit, dar lucrurile se schimba atunci cind ne asteptam cel mai putin. 2010 mi-a adus in sfirsit viata mea noua, pe care tot "o incepeam" in fiecare an, in fiecare luna, in fiecare zi de luni ... 2010 a fost un an frumos, un an al schimbarilor si datorita lui studentia devenise mai interesanta pe ultima suta de metri.

Daca ar fi sa totalizez, doar 1/6 din perioada studentiei a fost frumoasa, dar a facut cit toate celelalte 5/6 ... s-au umplut si golurile si ranile s-au inchis. Si daca as avea posibilitatea sa intorc timpul inapoi, nu as face-o. Nu vreau sa ma intorc la studentie, nici in Bucuresti si nici in alta parte. Mie imi place aici, asa, acum, mie imi place viata mea asa cum este iar trecutul nu-si mai pune amprenta ... acum cuvintul "trecut" nu-mi provoaca fiori, este un cuvint  simplu din 6 litere.

Saptamina asta revin la statutul de "studenta", dar la Iasi de data asta :D Imi suna mai bine asa, parca sunt si un pic entuzismata ca am examene (la master). Deci, miine la Iasi ... sper sa mergem impreuna :D

luni, decembrie 27, 2010

joi, decembrie 23, 2010

luni, decembrie 20, 2010

Stare (3)

Leapsa curioasa de la ZuZu :D

1. Un ceva: tort napoleon












2. O melodie: Tinie Tempah feat. Eric Turner - Written in the stars




3. Un film pe care vreau sa-l vad: Little Fockers (abia astept!)



4. Ma uit la: Desperate Housewives in fiecare zi la munca :))



5. O formatie: Dj Project

6. Un citat: "Tot ce se face, se face spre bine"

7. Imi doresc sa am parte de sanatate, atit eu cit si toti cei pe care ii iubesc.

8. Un cuvint care te face sa-l pronunti de multe ori: Nu stiu daca am vreo unul :-??

9. Daca ai putea schimba culoarea cerului, as lasa-o la fel pentru ca imi linisteste ochii.

10. As dori ... sa fie bine.
      sau sa ...
      se indeplineasca toate visele.


Toti doritorii pot prelua leapsa :D

vineri, decembrie 17, 2010

Stare (2)

"I was just guessin’, At numbers and figures, Pullin’ the puzzles apart 
Questions of science, Science and progress, Do not speak as loud as my heart "
Intotdeauna m-au fascinat aceste cuvinte, iar melodia este pur si simplu minunata.

Saruta-ma, taci, nu vorbi ...

Te pictez pe un nor,
Ultramarinul zarilor trasare, 
ma arde tare si doare ...
Amalgam de culori si sidefarea ochilor tradeaza, iradiaza fiori ...

Cuprinde-ma, dar nu ma trezi,
Saruta-ma, taci nu vorbi,
Iubeste-ma ...
Cu ochii larg deschisi priveste-ma ...

Cad din cer in palma ta,
Ca sa te simt aproape
Ma revars, ma topesc in picaturi de ape
Amalgam de culori si sidefarea ochilor tradeaza, iradiaza fiori ...

Cuprinde-ma, dar nu ma trezi,
Saruta-ma, taci nu vorbi,
Iubeste-ma ...
Cu ochii larg deschisi priveste-ma ...


Nu stiu de ce nu am putut sa dau copy la linkul piesei dar se gaseste aici => Iubeste-ma.
Nu prea este in stilul meu dar cred ca mai mult m-au cucerit versurile.

joi, decembrie 16, 2010

Here's the conclusion.

Am citit acum pe blowblog si mi-am dat seama ca si eu la rindul meu ma simt urita de citeva saptamini bune, iar azi dimineata oglinda nu mi-a aratat nimic bun. Noroc ca nu prea am avut timp sa ma uit in ea si sa analizez fiecare detaliu, fiecare defect. Nu am avut timp sa ma uit cu cit m-am ingrasat de ieri pina azi pentru ca am mincat seara, si am mincat mult (din ciuda), nu am avut timp sa ma gindesc in ce sa ma imbrac si am pus pe mine primul pulover de pe raft. Ieri aveam dipozitie, dimineata mi-am prins parul frumos si mi se parea ca pantalonii stau pe mine mai largi ca niciodata. Astazi insa este invers. 

Da, sunt si eu urita si imi vine sa bocesc cu lacrimi de crocodil! Poate miine va fi altfel, poate miine voi fi mai fericita ...

Si piesa asta o urasc acum, o urasc si numai eu stiu de ce ... o urasc cum le urasc pe toate celelalte legate nu de lumea noastra.



si pe asta tot il urasc acum, pentru ca niciodata nu mi-a fost dedicat mie ...

luni, decembrie 13, 2010

Te iubesc.

Piesa asta o ascult de obicei atunci cind
 stiu totul si in acelasi timp nu stiu nimic  ... absolut nimic.

joi, decembrie 02, 2010

Trecem prin timp.

Vine un timp cind ...

... toate se pun la locul lor ...
... uitam, iertam si ne vedem de viata noastra ...
... invatam sa privim doar inainte ...
  
Este un timp pentru toti si toate. Si eu care credeam ca timpul vindeca orice rana ... Nu, nu timpul vindeca, ci persoanele cu care mergi tinindu-te de miina de-a lungul timpului ...


                                                                                                     N-am să-l definesc cu ură, 
                                                                                                    Însă rece şi concret: 
                                                                                                   E un fel de corcitură 
                                                                                                  De dorinţă şi regret.


                                        

You might also like

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...