Prefer varianta a doua.

Cit nu ar munci omul, niciodata nu este rasplatit dupa merite. Ba mai mult, daca lucrezi la un sef, atunci sigur treci peste puterile tale dar putini sunt acei carora le pasa. Si pentru cine/ce te chinui? Cariera? Experienta? Bani putini? De unde s-a creat toata idea asta, ca odata ce terminam facultatea trebuie neaparat sa ne gasim un serviciu? In loc sa lucram pentru noi, lucram pentru altii. Si pina la urma afacerea lui creste datorita tie. Ce frumos!

Ce-ar fi daca ai avea propria ta afacere? Ce-ar fi daca ai creste dar ai avea si beneficiile lucrului tau si ai primi satisfactie din ceea ce faci?

Ce-ar fi daca ai fi independent?

Banii schimba pe om.

Nu, nu mi s-a intimplat personal. Nu inca. Banii nu au ajuns sa-si puna amprenta asupra mea, asupra caracterului meu. Imi este de ajuns sa-i vad pe altii cum se transforma, se schimba, se reorinteaza. O fi bine intr-un fel ... dar din alt punct de vedere? 

Sunt sigura ca viata asta nu consta numai in bani si in putere. Sunt sigura ca a fi cu nasul pe sus si ai privi pe altii de la inaltime nu este tocmai cea mai buna fapta. 

Eu inca nu am ajuns la punctul ala maxim, in care lipsa banilor sa nu mai reprezinte o problema. Inca sunt la inceput si am incredere in viitorul meu. Dar totusi, nu-mi vine sa cred ca banii ma vor determina sa pasesc catre o schimbare din aia laudaroasa, plina de sine. 

L-am primit pe mail :D ... probabil este adevarat :)))

Singurul exercitiu fizic, facut DOAR cu degetele, care elimina 100% stresul. GARANTAT! Nu va mai ginditi la mersul pe jos, alergari, exercitii cardio, aerobic, inot, etc. Acesta este unicul exercitiu, verificat stiintific, care elimina complet stresul!...

Yupiiiii ... !

Draga blog,

Astazi am primit primul meu salariu :) Nu e mare, dar imi ajunge pentru inceput. E placut sa stii ca primesti niste bani ai tai.

Strumful multumit (sau богатинкий буратино, cum mi-a zis mama azi :D)

The "Rat Race"

Nu demult incercam sa-ti explic ceva. Si tot nu gaseam cuvinte. Uite ca azi am citit si am gasit exact ceea ce nu puteam sa redau in cuvinte. Sper sa intelegi ce am vrut sa spun  si sa ai timp sa citesti acest paragraf din carte.

           "If you look at the life of the average-educated, hard-working person, there is a similar path. The child is born and goes to school. The proud parents are excited because the child exccels, gets fair to good grades, and is accepted into a college. The child graduates, maybe goes on to graduate school and then does exactly as programmed: looks for a safe, secure job or career. The child finds that job, maybe as a doctor or a lawyer, or joins the Army or works for the government. Generally, the child begins to make money, credit cards start to arrive in mass, and the shopping begins, if it already hasn't."

           "Having money to burn, the child goes to places where other people just like them hang out, and they meet people, they date, and sometimes they get married. Life is wonderful now, because today both men and women work. Two incomes are bliss. They feal successful, take vacations and have children. The happy bundle arrives. The demand for cash is enormous. The happy couple decides that their careers are vitally important and beggin to work harder, seeking promotions and raises. The raises come, and so does another child and the need for a bigger house. They work harder, become better employees, even more dedicated. They go back to school to get more specialized skills so they can earn more money. Maybe they can take a second job. Their incomes go up, but so does the tax bracket they're in and the real estate taxes on their new large home, and their social security taxes, and all the other taxes. they get their large paycheck and wonder where all the money went.  They buy some mutual funds and buy groceries with their credit card. The children reach 5 or 6 years of age, and the need to save for college increases as well as the need to save for their retirement."

           "The happy couple, born 35 years ago, is now trapped in the Rat Race for the rest of their working days. They work for the owners of their company, for the governement paying taxes, and for the bank paying off a mortgage and credit cards."

           "Then, they advise their own children to study hard, get good grades, and find a safe job or career. They learn nothing about money, except from those who profit from their naivete, and work hard all their lives. The process repeats into another hard-workinng generation. This is the 'Rat Race'."
  
                                                                                                din Cartea pe care o citesc acum (dar tie    nu-ti spun care e, pentru ca iar o sa sari si o sa zici ca ma gindesc la prostii :))

         
Si slava Domnului, tata nu-mi mai zice demult de note bune, nici de munca silnica la birou, ci imi da sfaturi intelepte. Pacat ca inca nu am curajul sa ma agat de ele. Oare de ce? Stii parerea mea.
     

Ho ho ho! :D

Cariera mea ... visul cui?

Ieri am plins din nou cu lacrimi de crocodil ... pina am adormit, dar nu-i nimic, ca oricum nu ai venit linga mine sa ma linistesti, ai stat acolo in fotofiu si te gindeai ca nu sunt eu asa cum ti-ai imaginat ca voi fi. Imi pare rau, dar toate argumentele tale mi s-au parut fara nici un sens ieri. Nu pot sa inteleg cum vezi tu lucrurile.

Chiar m-am dezamagit; si numai ma gindeam ca nu obisnuim sa ne certam asa, si cind colo de la cel mai firesc lucru am ajuns sa nu ne intelegem. Crezi ca nu-i si asta ocupatie? Ai sa ajungi cindva peste ani si o sa-mi dai dreptate. Parca esti ala despre care vorbeau baietii ieri, care spunea ca el nu recunoaste decit munca fizica, ca doar prin munca fizica faci adevaratii bani, ca el nu recunoaste ceea ce facem noi aici,  el zice ca faptul ca noi luam marfa din alta parte mai ieftina si ii punem adaos comercial deaasupra nu e cinstit. Pai daca nu e cinstit sa mearga sa si-o cumpere el de acolo de unde se fac vinzari en gros.

Foarte tare m-am deprimat, sa stii ... si mi-am pierdut cheful pentru tot, nu mai vreau nimic sa fac, nici macar la fitness nu mai vreau sa merg, pentru ca in asa hal m-ai dat gata cu parerea ta.

Chiar iti pare tie ca muncind la fundu cuiva te ridici in cariere? Scuza-ma, dar asta nu e ce vad eu. Te ridici in cariera tu singur, prin propriile tale idei si puteri, nu impins din urma de cineva care iti da de lucru, si trebu sa stai mereu la ordinul lui, ca daca vrea seful, trebuie sa stau peste program, ca daca vrea seful trebuie sa fiu de acord cu el in toate. Dar oare nu te-ai gindit tu? Daca ma angajez la o firma de vinzari, sa zicem ca o sa lucrez ca manager pe vinzari ... nu-i tot acelasi lucru? Da eu lucrind asa ii fac lui profit, nu mie ... Asa ca sper sa-ti schimbi parerea, sau cel putin sa nu ma critici pe mine pentru alte ginduri si dorinta de a munci pentru mine, nu pentru altii ... Si poate daca aveai si tu alt anturaj, gindeai acuma ca mine.

Si da! Vreau sa avansez in cariera mea, daca as avea unde, fii sigur ca as incerca, dar daca nu e ... ce vrei sa fac? Sa ma duc la toti sa ma rog si sa ma ia la lucru? Sau poate imi gasesti tu ceva? Ca tot ma critici ca nu caut cum trebuie, chiar te rog, poate ai tu un spirit mai bun de cautare. Si daca tot ma vedeai trezita in fiecare dimineata la 7, imbracata in fusta cu hirtiile in mina, urcindu-ma in masina si plecind la lucru, atunci trebuia sa stau in Bucuresti, unde poate imi gaseam ceva, un post unde macar apreciau facultatea pe care am terminat-o! Nu aici, unde nici macar nu-i intereseaza ca am facut studiile in limba engleza, ce sa mai, daca le faceam pe toate in rusa, demult ma angajam.

Si mereu am visat sa ma angajez la firme de genu KPMG sau Yernst & Young. Asta era visul meu, sa stau la birou  si sa vorbesc cu diferiti oameni interesanti, sa inchei contracte, sau chiar sa ma ocup de contabilitate, ca tot imi place. Dar s-au schimbat timpurile ... Nu e asa cum gindesti tu. Regula pasivului si activului, pe care oricum nu ai s-o intelegi, pentru ca nu vrei sa fii de acord cu mine. Crezi ce vrei ... nu vrei sa fii linga mine, am sa merg singura, nu voi nici prima, nici ultima.

Punct.