Regrete.

Poate este prea devreme sa concluzionez, dar am ajuns la momentul in care totul s-a transformat in dezamagire. Am revenit acasa cu o multime de vise, sperante, iluzii ... am vrut sa demonstrez altora ca si aici poti avea o viata indestulata, dar de unde? Mereu am fost impotriva tuturor care pleaca "inafara", crezind ca acolo ii asteapta miere si ciini cu colaci in coada. Toti se duc si uita de unde au plecat. Noi am facut-o pe eroii si ne-am intors, curajosi ... si acum ce?

Acum am ajuns in postura omului pe care mereu il criticam - care vrea sa plece ... "inafara" ... dar eu deja mi-am pierdut sansa mea de a ma realiza in alta parte ...

Juno.

 Asa cum am mai spus-o am multe dorinte si mi-am facut o gramada de planuri. Mai nou, am observat - daca ma gindesc in continuu la un lucru se indeplineste. Si asa cum am vrut un catel si ma tot gindeam cum ar fi daca as sta si l-as dragani in fiecare zi, ce sa crezi? A aparut ...

.

Pina la urma este adevarat ce se spune - cit dai atit primesti. Din moment ce nu am mai fost pe alte bloguri sa scriu comentarii, nici la mine nu au venit. Nu ma supar. Cred ca alta este esenta unui blog, mai ales unul personal, unde deseori preferi sa fii singur tu cu gindurile tale. 

In ultima vreme, gindurile m-au navalit, mai mult bune decit rele. Mi-am facut o multime de planuri si visuri, dar numai eu le stiu. 

"Two things are infinite: the universe and human stupidity; and I'm not sure about the universe" - Albert Einstein.

Nu am intr-atit de multi ani traiti, dar am trecut si eu prin multe, ca sa-mi dau seama de cit de departe poate ajunge prostia omeneasca. O prostie din aia mare, care nu are limite - din invidie, rautate ... si nu in ultimul rind din cauza banilor. La moment, invat sa nu atrag atentie la tot nimicul care se petrece in jurul meu. Ce mai ... daca mi-as face griji de la toate vorbele aruncate aiurea de niste oameni bolnavi, nu as mai avea o viata linistita.

Доктор на больных не обижается.

Feeling good!

Inca mai practic shaping-ul. A devenit una dintre activitatile mele preferate. Este o ora plina de oboseala, dar o oboseala din aia placuta. Cind ies de acolo, ma simt mindra. Deja a trecut jumate de an si trebuie sa recunosc ca ma simt altfel, mai increzuta, mai frumoasa si mai "in forma".

Initial vroiam sa slabesc vreo 2-3 kg, pe urma am zis sa ma mentin iar ieri am ajuns sa-mi fac si testarea alimentara. Cit mi-as dori sa am un regim alimentar sanatos care sa se potriveasca organismului meu. In felul asta nu voi sta cu grija ca am mincat ceva in plus, ceva ce nu trebuia. Eu cred ca as fi in stare sa ma tin de o recomandare alimentara. Acum astept sa vad ce rezultat voi primi.

Fabulele unui Mistretz :D (22)

Foaie verde frunza'amara,

Cind afara-i opareala,

Tsistarelu se topeste, mititelu ...

Ca iubeste, si conflicte matinale,

Cu gaini si animale,

De e ciine, de-i Mistretzu,

Ce o fac pe cintaretu,

Si cu cotu sau picioru, tsistarelu opreste coru'

Si s-aude ca din oala-merji la loc mai animala!

Where there's a will, there's always a way ...

Zilele astea s-a tot vorbit despre moartea lui Amy Winehouse. Peste tot la stiri se discuta despre viata si posibila cauza a mortii ei. Toti o compatimesc acum. Cauza mortii - evidenta. Personal nu inteleg si niciodata nu voi intelege oamenii care ajung sa se drogheze intr-asa un hal. Cum oare ... ai de toate - voce, familie, cariera, bani, la ce iti trebuiesc drogurile, bautura? La ce bun sa te cufunzi in stari feerice din care sa nu te mai poti trezi? Oare nu poti sa profiti la maxim de viata pe care o ai, dar intr-un mod frumos? Nu este primul caz care ma socheaza si ma face sa-mi pun din nou intrebari la care nu gasesc raspuns. Sau poate ei nu mai pot de atita "хорошо"? Altfel nu-mi explic. Sau poate ajung la maxima disperare si nu gasesc o alta solutie decit drogul si sticla de vodka? Este la fel ca si in situatia oamenilor grasi. Nu pot sa inteleg cum nu se pot abtine de la ceva daunator.

In fine ... nu sunt eu nimeni sa judec viata altora, dar sunt sigura ca toti acesti oameni ar fi putut avea un final fericit, ar fi putut sa traiasca ani multi. Eu nu cred in destin, eu cred in decizii, control si in "cum iti asterni asa dormi". Asa am vazut eu viata in ultimii opt ani.

Daca lupti - lupta pina la capat.

Toate-s vechi si noua toate ...

Lumea in care am revenit este ciudata, totul mi se pare ciudat - oamenii, modul lor de viata, gindirea, planurile lor de viitor. Nu ma regasesc in nimeni. Dar de ce m-as regasi in cineva anume? Pina la urma cu totii suntem diferiti si nu toti tindem sa atingem aceleasi culmi.

Unii se limiteaza la absurda rutina zilnica, altii vor ceva mai mult. Unii se multumesc cu ceea ce au, altii nu se lasa pina nu obtin totul, indiferent daca le trebuie sau nu. Unii se bat cu pumnul in piept ca le stiu pe toate, chiar daca nu stiu nimic, altii in schimb le stiu pe toate dar le tin pentru ei pentru ca asa e mai bine.

Iar eu sunt fericta ca sunt asa cum sunt si ca am alte prioritati si vise.

Plan Uragan Update (2)

1. Oficializare data nunta => 26 mai 2012
2. Lista invitati

3. Biserica

4. Starea civila

5. Sala + Meniu => Magdacesti, La Plopi   (www.laplopi.md)

6. Muzica + Tamada + Dansatori => Drimba

7. Foto + Video

8. Buchete, aranjamente florale

9. Marturii invitati

10. Invitatii

11. Transport invitati

12. Verighete

13. Rochie + pantofi

14. Costum + pantofi

15. Programare la coafura, machiaj

16. Coadou nasi

17. Limuzon :))) Sau cine stie, alta masina mi-as dori.

18. Masini (bant, lenta, lea lea lea :D)

19. Melodia pentru primul dans Ufff, aici mare dilema ...

20. Tort

21. Luminari

22. Plicuri bani.

Blogul si viata reala.

De ce am lasat blogul deoparte? Nici eu nu stiu. Ma gindesc ca am dat de gustul vietei reale. Pina la urma, blogul nu le inlocuieste pe toate. Uneori am atitea sa spun, dar am ajuns la concluzia ca nu stiu sa ma exprim, nu stiu sa redau in cuvinte viata mea si imi pare rau. As fi vrut sa am pagini intregi scrise, iar peste ani si ani sa citesc, sa zimbesc sau sa pling. Nu a fost sa fie pentru mine. Nu sunt scriitoare, jurnalista iar cuvintele nu le pot alege asa incit sa placa la toti. Ciudat lucru, sa nu ai niciun talent, nimic ... nu stiu ce pot sa fac cel mai bine, niciodata nu m-am gindit. Nu stiu sa pictez, sa scriu versuri, nu stiu sa cint, nici sa dansez prea bine. Concluzia ar fi, ca nici macar sa scriu frumos nu pot, si nu stiu daca tine de talent sau de experienta, dar nu e si gata.

Acum nu se stie daca pun punct acestui blog sau imi reiau activitatea. Timpul va arata.

Ehhh, Mañana ...

Bate si ti se va deschide, Cere si ti se va da!

Ehhhh ... de-am fi un pic mai optimisti, si viata ne-ar suride mai des. 

Nici nu mai stiu daca sa cred in  "totul vine de la sine" sau in "singuri ne creem norocul" ... sau poate in "pentru ca tu sa fii norocos trebuie ca altii sa nu fie" ...

Cert este ca fiecare dintre noi are ceva pus deoparte, important rabdare sa fie!

Vreau sa vizitez (1)

Parcul BLITZER (Berlin)

This is gotta be ... good life?

M-am saturat sa tot astept dar poate asteptarea este buna. Sunt sigura ca am trait dezamagiri si mai mari. Cindva ma plingeam de nenoroc in dragoste, acum am gasit alt nenoroc. Niciodata nu ne mai multumim cu ce aveam ... daca nu e una, e alta; daca nu e alta, e cealalta si tot asa ...

Ehhh!

De astăzi inainte eu sunt responsabila de toate plantele din casa. Imi plac. Visezi cindva sa am florile mele proprii, sa le sădesc, sa le ingrijesc si sa le vad cum cresc. Iarna le voi admira din casa, primavara le voi scoate afara, la soare, asa cum face tata 8->

Mda ... dar vazoanele de genul asta sunt un must. Vreau macar doua imprimate :D 

TĂT normal.

Timpul mi-a luat de linga mine cele mai bune prietene. Nu prea stiu bine daca au fost cele mai bune, pentru ca pina la urma viata este inainte iar eu sunt tinara. Cu cit mai mult pasesc inspre viitor, ajung la cuvintele mamei mele. In viata asta ai doar un singur prieten - pina la casatorie este mama, dupa casatorie este sotul. Nicio prietena nu-l inlocuieste. Si asa si este, cel putin in cazul meu.

E interesanta viata asta, cum se invirte, cum se schimba. Vreau sa spun ca de azi inainte imi vad de treaba mea. Am inceput o viata noua alaturi de oameni noi - oameni minunati. Cred ca imi voi acoperi ochii si voi uita de remuscarile pe care le am uneori. Am s-o spun pe de-a dreptul - m-am saturat sa fiu sunata doar atunci cind cineva are nevoie doar de ajutorul meu si m-am saturat sa sun doar eu ca sa ne mai intilnim.

Deseori ma intreb de ce m-am obisnuit sa pun totul la suflet. Dar totul este cu masura. Cite as mai avea de spus ... pentru fiecare am cite ceva in parte ...

Cu totii suntem ocupati, grabiti, dar sa-mi spuneti si mie daca cineva dintre voi este fericita? Care dintre voi si-a gasit linistea si acel loc potrivit din care sa nu mai vrea sa plece? Si normal ca intrebare ramine fara raspuns, pentru ca persoanele care ar trebui sa raspunda le ea nici macar nu stiu de blogul asta.

Eu sunt ... eu am gasit.

De Pasti acasa.

In ultima vremea nu prea am avut timp de blog. Nu stiu cum in alte parti, dar aici la noi cind se apropie sarbatorile de Pasti este tare mult de lucru incepind cu ograda si terminind cu coptul cozonacilor :D Asa ca am avut treaba. Pozele le-am facut saptamina trecuta in ograda bunicilor si a parintilor, ca este intr-un fel comuna. Normal ca pozele nu sunt de cea mai buna calitate :)) din nou le-am facut cu telefonul, caci uituca fiind am lasat aparatul acasa in partea cealalata :)) Ce interesant ...  

Acasa e foarte frumos, asa de frumos cum rar am prins prin Bucuresti. Este verde, inflorit, aer curat si de primavara. 

Sarbatori fericite tuturor si sa aveti liniste si pace in suflet!

Plan Uragan Update.

1. Oficializare data nunta => 26 mai 2012
2. Lista invitati

3. Biserica

4. Starea civila

5. Sala + Meniu => Magdacesti, La Plopi   (www.laplopi.md)

6. Muzica + Tamada + Dansatori

7. Foto + Video

8. Buchete, aranjamente florale

9. Marturii invitati

10. Invitatii

11. Transport invitati

12. Verighete

13. Rochie + pantofi

14. Costum + pantofi

15. Programare la coafura, machiaj

16. Coadou nasi

17. Limuzon :))) Sau cine stie, alta masina mi-as dori.

18. Masini (bant, lenta, lea lea lea :D)

19. Melodia pentru primul dans Ufff, aici mare dilema ...

20. Tort

21. Luminari

22. Plicuri bani.

Ma bate-un gind ...

In ultimul timp multe ginduri ma bat, multe planuri imi fac, dar nu stiu daca sa ma entuzismez sau s-o las mai moale.

Unde-i primavara?!

Am o problema cu template-ul asta nou. Nu imi place ca nu-mi arata toata postarea. Iar daca pun o imagine cum am facut initial cu acest post, ramine o gramada de spatiu liber si ma deranjeaza. Imi place atunci cind arata perfect! :D As sta acum sa caut alta tema pentru blog, dar din nou trebuie sa schimb, sa-mi reinnoiesc blogroll-ul care imi este sters de fiecare data cind fac vreo schimbare ... 

Si da! Vreau primavara! Unde este soarele, ce urit, ieri am prins si ninsoare si ploaie si soare. Ce vreme ciudata. Oare cind va fi frumos?

Uite asa!

Uneori mi-as dori sa imi fac curaj si sa le spun tuturor in fata ce cred, cum simt si de ce vreau sa fie altfel. Cred si sunt sigura ca am fost crescuta frumos, cu oarecare maniere si nu am fost alintata. Nu am fost invatata sa mi sa se dea mura-n gura chiar daca am avut o copilarie indestulata si nu am dus lipsa de nimic. Am lucrat, am ajutat pentru ca mi-a facut placere sau pentru ca m-am simtit obligata. in niciunul dintre cazuri nu am regretat.

In prezent insa, viata ia o noua intorsatura, o alta. Si ma gindesc citeodata daca bunul simt al meu nu ma ajuta ci ma face mai slaba. Da, slaba, caci cedez in cazuri in care nu ar trebui si in loc de un deget mi se fura toata mina mea de ajutor.

Ce "frumos" ... mai bine eram tupeista, mai bine nu-mi pasa de nimeni, mai bine calcam eu in picioare, decit sa fiu calcata de altii ...

Un film ce mi-a placut.

Admiral este un film rusesc pe care l-am vizionat prima data la camin in 2009, cred. La fel ca si muzica, filmele rusesti imi plac pentru ca au un stil aparte.


Admiral este o drama istorica care merita vazuta. Actiunea se desfasoara intre anii 1916-1920. Cam de jale asa, nu-mi mai amintesc sigur, dar cred ca am varsat vreo doua lacrimi la sfirsit. Romantic, tragic si plin de emotii. Recomand. 

Filmul se bazeaza pe citatul biblic "Ибо крепка, как смерть, любовь" sau "Caci dragostea este mai tare ca moartea". 

In cautare.

Nu stiu cum altii, dar eu inca nu am descoperit profesia mea de vis. Cindva vroiam sa lucrez in contabilitate pentru ca imi plac cifrele, sau in turism. Acum nu mai stiu ce imi doresc. Actualul meu post de munca nu ma pasioneaza, nu ma atrage si nici macar nu-mi ofera ceva de lucru :)) Ce ciudat suna. Multi si-ar dori sa stea toata ziua la un calculator, sa nu faca nimic, sa-si puna castile in urechi, sa asculte muzica la nesfirsit sau sa vizioneze filme si seriale. Dar eu nu.

Imi doresc o activitate noua, mai solicitanta, interesanta. Niciodata in viata mea nu m-am simtit mai plictisita decit in aceasta jumatate de an. Pina si la facultate aveam parte de mai multe provocari.

Vreau macar intr-o zi sa ajung acasa obosita dar cu inima impacata ca am facut ceva cu folos, ca am atins un scop pe care mi l-am propus. Vreau sa am planuri pe care sa le pot duce la sfirsit si la urma sa primesc placere din munca depusa. Sa-mi spun in gind asta e munca mea si sa fiu mindra de ea. Vreau un rezultat. Si tot caut si caut.

Perfect asa.

Sincer, niciodata nu m-am gindit sa fac publicitate blogului meu. La fel, nu prea imi pasa de pozitia mea in ZeList. Blogul este un spatiu al meu personal, scriu ce simt si lipsa popularitatii nu reprezinta o problema pentru mine. Aici este locul unde pot fi sincera cu propria mea persoana dar vizitele cititorilor imi sunt foarte placute. La fel si parerile lor. Mai citesti un comentariu, mai vezi ce cred ceilalti, dar repet - nu sunt obsedata de popularitate, nu am cerut nicicind un link exchange (lucru care mi se pare aiurea) Nu pot sa cer nimanui sa-mi treaca blogul in lista lui daca nu il citeste. Ca urmare, si blogrollul meu contine doar bloguri pe care zilnic le citesc cu placere.

Nu am creat o pagina de facebook pentru blog, asa cum am mai vazut la oameni si nici pe pagina mea de facebook nu l-am inregistrat. Nu stiu de ce, dar m-as simti foarte incomod sa stiu ca oameni pe care ii cunosc eu - fosti colegi, prieteni, rude - citesc tot ce scriu eu pe aici. Imi place mai mult asa cum este acum.

Multumesc tuturor celor care ma citesc. Sper ca nu din obligatie, ci placere.