Ehhh!

De astăzi inainte eu sunt responsabila de toate plantele din casa. Imi plac. Visezi cindva sa am florile mele proprii, sa le sădesc, sa le ingrijesc si sa le vad cum cresc. Iarna le voi admira din casa, primavara le voi scoate afara, la soare, asa cum face tata 8->

Mda ... dar vazoanele de genul asta sunt un must. Vreau macar doua imprimate :D 

De Pasti acasa.

In ultima vremea nu prea am avut timp de blog. Nu stiu cum in alte parti, dar aici la noi cind se apropie sarbatorile de Pasti este tare mult de lucru incepind cu ograda si terminind cu coptul cozonacilor :D Asa ca am avut treaba. Pozele le-am facut saptamina trecuta in ograda bunicilor si a parintilor, ca este intr-un fel comuna. Normal ca pozele nu sunt de cea mai buna calitate :)) din nou le-am facut cu telefonul, caci uituca fiind am lasat aparatul acasa in partea cealalata :)) Ce interesant ...  

Acasa e foarte frumos, asa de frumos cum rar am prins prin Bucuresti. Este verde, inflorit, aer curat si de primavara. 

Sarbatori fericite tuturor si sa aveti liniste si pace in suflet!

Intrebari ... raspunsuri?

Asa este natura omului - sa isi puna diverse intrebari si sa nu gaseasca raspuns la ele. Si nu pentru ca nu ar putea gasi ci pentru ca nu vrea. Decit sa se aleaga cu un raspuns care nu i-ar conveni, mai bine se preface ca nu stie, ca nu-si da seama sau si mai bine, lasa totul in seama timpului. Timpul este o varianta foarte buna. Si mie imi place. Dar atunci cind unele intrebari nu mai suporta aminare, atunci cind timpul pur si simplu se prea lungeste si nu vezi nici un rezultat, mai bine te iei in miini si privesti frumos partea buna a lucrurilor. Poate apare si raspunsul (satisfacator) pina la urma ...

Conform spuselor tatalui meu (care apropo, mereu are dreptate), mai exista si o a treia varianta,   dar o pastrez pentru mine ... unii ar intelege-o gresit.

To remember.

Astazi am avut o zi minunata, iar miine incep saptamina cu o noua speranta, un vis nou, cu o alta culoare. Asa cred eu, ca orice zi, saptamina, perioada este frumoasa in felul ei. Iar momentele dureroase sunt si ele bine venite (uneori!) ... cum ar mai fi viata fara putina sare si putin piper? Si daca ar fi totul perfect ... ne-am plicitisi, si daca aveam de toate acum, spre ce oare era sa mai tindem?

Just wondering.

De fiecare data cind revin in Iasi, ma confrunt cu regrete. 

Pe de o parte privesc in jur la toti elevii fericiti si imi aduc aminte de mine pe vremea aia. Chiar ieri am vazut o basarabeanca cu unghiile colorate intr-un ros aprins, iar pe una dintre ele era desanat un "18" mare, semn ca a facut 18 ani. Ea era fericita ca pleaca acasa in vacanta. Si cindva aveam si eu asa sentimente ... 

Pe de alta parte simteam nevoie sa fug din Iasi cit mai repede posibil. Abia asteptam dimineata ca sa pot pleca, ca sa ma rup de o lume care din pacate sau din fericire nu-mi mai apartine, o lume pe care cindva vroiam sa o cuceresc, dar a ramas asa pe miina altora, care poate au un viitor acolo. In Iasi, pe Copou, de fiecare data ma zbat intre doua stari complet opuse - fericirea ca nu mai sunt acolo si tristetea ca m-am dus. Care o fi mai puternica nu stiu ... Si nici nu vreau sa aflu. Daca imi pare rau si mai tare?

Cum n-ar fi fost, viata merge mai departe si eu de miina cu ea >:D<

Pina una alta imi place melodia asta si cind o aud chiar ma trage la dans :)))

Iarna pe deal.

Ce se-ntimpla?!

Desi nu prea imi place sa discut politica, astazi am sa fac o mica exceptie. Vreau sa-mi impartasesc indignarea fata de rezultatele alegerilor din 28 noiembrie. Trebuie sa recunosc ca niciodata nu am mai vazut atit de multi oameni la sectiile de votare. Am stat la coada ca sa votez! Toate spoturile publicitare cu Valera si-au facut efectul :D Bravo!

Totusi ...

Cum se face ca nu putem depasi acest hop? Cum se face ca oamenii sunt in continuare orbiti de comunisti? Oare este atit de greu sa te mai informezi un pic si sa te uiti si la alte posturi de televiziune inafara de NIT?  Cum sa faci sa arati tuturor batrinilor ca comunismul nu mai este ceea ce a fost odata, cirnatul nicicind nu va mai costa citeva copeici, si nici piinea?

In 8 ani de zile nu au facut nimic bun in tara ... de ce cetatenii le dau crezare promisiunilor desarte? Nu pot sa inteleg. Mai oameni buni, ce este in capul vostru? Hai ca batrinii sunt batrini (chiar daca ai mei bunici nu sunt comunisti) dar tinerii? Tinerii la ce se gindesc? Iar rusii se tem de liberali -„ea boiusi esli k vlasti pridut liberalî – oni zastaveat uciti rumînskii!” Ce prostie !!!!! 


Trezeste-te poporule!

Care se simte cu musca pe caciula? Cine a votat comunismul? :(

YES LA VOT!

Eu deja am fost sa votez . Dar TU?!

Leapsa de la Mara.

1. Cind ai simtit ca parintii tai au fost cu adevarat mindri de tine?
    Consider ca orice parinte este mindru de copilul lui, anume pentru asta - ca este copilul lui. Daca majoritatea parintilor isi lauda copii la orice pas, ai mei nu sunt asa. Nicidata nu am auzit sa spuna cuiva ca ar fi mindri de mine, dar totusi eu simt :) Ultima data am simtit ca sunt mindri cind le-am dat de stire ca mi-am gasit de lucru, singura, fara pile si fara ajutorul nimanui. Pina si eu ma mindresc cu asta :))))

2. Pe cine ai dezamagit cel mai tare?
    Hmmm, aici cred ca este vorba la fel, despre parinti. Dat fiind faptul ca sunt foarte atasata de ei, ca orice copil, ma stradui sa fac asa ca sa nu-i dezamagesc, dar nu intotdeauna mi se primeste. Cred ca sunt ei un pic dezamagiti ca nu am ramas in Bucuresti, dar sper ca acest fapt o sa se compenseze cu timpul, pentru ca vor observa ca si acasa pot fi fericita.

3. La ce esti cel/cea mai bun/a, ce stii sa faci cel mai bine decit oamenii pe care ii cunsoti personal?
    Ha, aici chiar nu stiu [-(, dar am sa ma leg de contabilitate, ma descurc foarte bine, cel putin ma descurcam. Pacat ca nu mi-am gasit un job in acest domeniu :(.

4. Ce crezi ca este cel mai enervat la tine, in ochii celor dragi?
    Stiu sigur ca ii deranjeaza enorm incapatinarea mea si faptul ca ma supar de la orice.

5. Care este lucrul cel mai groaznic pe care l-ar face pentru bani?
    Buna intrebare ... nu stiu, sunt mai multe lucruri pe care le-as considera groaznice din acest punct de vedere, unul dintre care ar fi casatoria pentru bani.

6. Care crezi ca este cea mai importanta calitate pe care ai mostenit-o de la parintii tai?
    Calitatile unui bun detectiv? =))))

7. Cind ai simtit ca ai aratat cel mai bine din toata viata ta?
    Cel mai bine am aratat in clasa a 11-a cind aveam 48 de kilograme :D:D, dar trebuie sa spun ca de obicei arat bine atunci cind radiez de fericire si sunt impacata cu mine.

8. Care este cel mai prost om pe care il cunosti?
    Multi am cunoscut, incepind cu comportamentul si terminind cu modul lor de a gindi. As avea un exemplu la care sa ma refer, dar aici, pe blog, prefer sa ma abtin :))

9. Care este sunetul care te enerveaza cel mai tare?
    Sunetul care se aude cind scrie cineva cu creionul pe foaie :-S Sau cu creta pe tabla :(( Uffff ... numai imi imaginez si mi se face pielea gaina.

10. La ce eveniment din viata ta ai fost cel mai emotionat/a?
      Cind mi s-a adresat intrebarea cea mare :">

11. Care ar fi singurul lucru pe care ti-ar placea sa-l furi (fiind singura sansa de al avea)?
      Nu obisnuiesc sa fur :)) dar mi-ar placea sa mai merg in Careffour cu I. si sa mai furam ciocolate ca pe vremuri :))))

12. Care a fost cel mai stinjenitor moment din viata ta?
      Au fost mai multe, dar nu intr-atit de stinjenitoare, se putea si mai rau :|

13. In fata cui te simti cel mai pierdut, emotionat, blocat?
      Nu am idee, probabil este mama soacra, dar aceasta este acum la moment, dupa o sa-mi treaca :D

14. Cind a fost cel mai greu sa spui adevarul?
      De fiecare data imi este greu sa-l spun, asa ca mai bine nu il spun deloc :)))))

15. Ce-ai vrea sa schimbi cel mai tare in viata ta?
      "Nemultumitorului i se ia darul", tata imi sune mereu. Zic multumesc pentru ce mi-a adus viata. Am destule si nu vreau sa ma pling.

16. Cu cine vorbesti cel mai des despre sex?
      Cu EL. Cu cine altcineva? ... desi chiar nu se atinge acest subiect atit de des.

17. Ce nu i-ai putea ierta niciodata omului pe care il iubesti?
       Am sa raspund asa cum ar face orice femei - infidelitatea si bataia. Dar cine stie ... multe femei inchid ochii si la asta, nu ca eu as fi una dintre ele.

18. Ce calitate a jumatatii tale de viata iti este cea mai draga?
      Toate! De fapt am scris deja pe blog doua liste a cite 100 de motive in care sigur se va gasi rapsunsul la aceasta intrebare.

19. Care a fost jucaria ta preferata in copilarie?
      Copilaria noastra nu fost plina de jucarii, dupa cite imi amintesc. Asa erau timpurile, cu deficite. Dar stiu sigur ca primisem de Anul Nou o papusa din aia care plingea cind ii scoteai biberonul din gura. Probabil aia si era preferata mea :D Imi mai placea si Lego ala rosu din care construiam :D

20. Pe cine te bazezi daca ti se intimpla vreo nenorocire?
      Pe familie si pe viitorul sot :D

21. Pe cine simti cel mai tare nevoia sa protejezi?
      Aici nu stiu ce sa zic, daca as avea un copil sigur el ar fi acela pe care l-as proteja, dar asa chiar nu stiu ... Pe cei care au nevoie si imi sta si mie in puteri s-o fac, cred.

22. Care este domeniul despre care ai vrea sa stii mai multe?
      Culinarie :D

23. Cine-ti lipseste cel mai tare in acest moment?
      O prietena ...

24. In ce privinta crezi ca esti cel mai putin inteles?
      Depinde in ochii cui. Unii nu ma inteleg de ce refuz sa maninc seara, cum este mama de exemplu, altii nu inteleg de ce nu imi place sa servesc si eu o bautura alcoolica, cineva nu intelege altceva ...

25. Care este cel mai frumos cuvint din limba ta?
      DOR

26. Unde te simti cel mai in siguranta?
      La el in brate.

27. Care este cel mai frumos compliment care ti s-a facut vreodata?
      "Imi plac otkrivalshile tale" :))))))))))))

28. Care este persoana care te face sa rizi, sa te simti relaxata?
      Omul de linga mine si copii mici.

29. Pentru ce te rogi cel mai des?
      Pentru sanatate si liniste sufleteasca.

30. Cine te-a influentat cel mai mult pina acum?
      Familia, Bucurestiul, Hirlaul si persoana cea mai draga sufletului meu.

31. Care a fost primul tau vis impinit?
      Sa ajung sa invat la facultatea aia, care pina la urma nu s-a adeverit sa fie asa cum visam eu, din pacate ...

32. In ce an al vietii tale ai simtit ca te-ai schimbat cel mai mult?
      2009-2010.

Vreau sa-i multumesc Marei pentru aceasta leapsa :) Intrebarile mi-au dat emotii pentru ca sunt foarte personale :D Dar sper ca m-am descurcat. Si acum o dau mai departe tuturor celor care se regasesc in blogroll-ul meu. Nu va rusinati :D Indrazniti!
  

Dear Me, you've got a letter.

De multe ori m-am gindit la ce as avea sa-mi spun mie - cea de azi si cea de ieri.
Probabil uneori imi este greu sa gasesc acele cuvinte pentru ca nu vreau sa fiu cruda cu propria mea persoana. Dar daca ma gindesc mai bine, Eu - cea din trecut as fi meritat vreo doua vorbe "de bine" sau vreo palma, doua, trei ... Mi-ar fi greu sa vorbesc cu mine, cea din trecut, totusi i-as adresa niste intrebari, i-as da niste sfaturi ... i-as spune ca viata este frumoasa atunci cind inveti sa te rupi de tot ceea ce nu este bine,
as lua-o de o mina si i-as arata cum arata viitorul (prezentul de acum) pentru a nu se mai lega de ceva ce nu mai exista atunci. 

Acestea fiind spuse in introducere, am sa continui cu leapsa pe care am zarit-o la Andera :) Am gasit-o destul de interesanta, fata de toate celelalte unde intrebarile citeodata nici sens nu au. Deci, eu - cea de azi trebuie sa scriu o scrisoare adresata mie, cea din trecut. Nu stiu daca ma voi descurca dar am sa incerc. 

<< Draga N., iti scriu din prezent. 
Vreau sa-ti spun ca acum la mine totul este bine, sunt fericita, 
nu pling asa des ... acum merg pe acel drum pe care il tot cauti si tu. 
Nu se merita sa te mai stresezi atit. 
Nervii te-as ruga sa ti-i lasi deoparte pentru ca deja am citeva fire de par alb in cap si niciodata nu am vrut sa ajung sa mi-l vopsesc. Stai mai putin pe net caci in viitor vei avea tot timpul din lume, uite acum sunt la munca si sunt toata ziua cu ochii in calculator ... Am deja familie ... stiu, nu ma crezi, pentru ca daca imi zicea si mie cineva cu vreo 2 ani in urma, nu aveam sa cred :) 
Cred ca am multe de spus, dar oare se merita? Mult mai important imi este prezentul si viitorul decit Tu, aia din trecut. Multumesc pentru ca ai ramas acolo, in Bucuresti ... eu ma simt mai bine aici. Mai stii? Traiesc ... >>


Daca este cineva aici care ar avea ceva sa-i spuna propriei sale persoane din trecut, este liber s-o faca. Sincer, eu ma simt mai bine acum :D

Lanterna magica din copilarie.

Azi dimineata cind m-am trezit lumina nu era, respectiv nici apa. M-am uitat pe geam si in partea cealalata a orasului se vedeau lumini. Cine stie ce s-o fi intimplat. De obicei daca fulgera un pic se ia curentul, daca ploua se ia, daca are loc vreun accident si cineva se loveste de vreun stilp, iarasi nu avem parte de lumina :)). Dar asta se intimpla rar deja. Am luat micul dejun cu luminarea pe masa, caci nici afara nu era prea luminos incit sa vedem ceva.

Asa pe intuneric, mi-am aduc aminte de niste perioade mai grele din trecut :) Cind eram mai mici, nu mai stiu citi ani aveam, exista un program fix de lumina. De la 3 pina pe la 7 stateam asa fara curent electric. Vara ca vara, dar iarna cind la 5 este intuneric deja, era foarte aiurea. Cica asta se intimpla pentru ca statul vroia sa economiseasca. In consecinta, sufeream noi. Cite bocete am mai tras ca nu puteam urmari desenele meu preferat de la ora 4 - Dragon Ball. Si parca si acuma vad cum pe la 5, cind veneau toti de la lucru, ne adunam la bunica, dar nu stateam in jurul lumanarii :D Aveam un aparat din ala special care avea lanterna, radio si loc pentru casete. Noi aveam grija ca aceasta sa stea la incarcat toata ziua iar cind se lua curentul aveam si lumina si muzica :D Uite asa ... ce vremuri ...

Cine a spus ca inainte erau vremuri bune?! Eu as zice ca vremurile bune abia acuma se incep.

Bratele tale.

Dimineata.

 Ma tragi cu miinile tale calde inspre tine si ma imbratisez. Noaptea a trecut si acum, cind simt cum ti-ai incolacit bratele in jurul meu, nu-mi mai pasa ... imi este bine, foarte bine ...

Nu-mi mai pasa ca ieri abia am putut sa adorm din cauza sforaitului tau :), nu-mi mai pasa ca de ciuda am stat pe marginea patului toata noaptea, inconstienta si in gindul meu numai eu stiu ce se petrecea - "sa-mi pun castile in urechi, poate adorm mai repede", "gata, de miine o sterg in alta camera, chiar e culmea", "sau poate sa asez perna pe partea cealalta a patului" :)) 

Cite si mai cite ... atitia nervi ... iar acum, nu-mi pasa, acum imi este cald si tu nu-mi mai sforai la urechi. 

Buna dimineata.

Sa-i crezi sau sa nu-i crezi?

Saptamina asta mi-am facut o programare la un medic. Am zis ca vreau sa merg la o clinica privata, parca mai mare incredere imi inspira. Si asa am ajuns sa sun, sa ma programez intr-o dupa amiaza. Am intrebat cit costa consultatia.

"250 de lei" imi spune domnisoara Violeta de la registratura.
"Bine" imi zic, pina la urma nu este asa scump.
"In acest pret intra toata consultatie, analizele si diagnosticul" imi mai spune domnisoara.

A sosit si ziua cu pricina. Achit 250 de lei Violetei la registratura, ea imi face o fisa, imi intinde o cartela cu un numar.

"Acesta va fi numarul dvs. de inregistrare. Data viitoare cind sunati pentru a va programa nu mai spuneti numele de familie, ci acest numar". 

Iau cartela si ma conduce mai departe. Ciudat cum imi este frica de toti medicii inafara de dentisti :D Am fost calita de mica. Asta nu era dentist deci  tremuram toata pina am intrat in cabinet. Ma invita inauntru, discutam, control, analize ...

"Acum o sa mergeti la o radiografie cu ultrasunete, si dupa va intoarceti inapoi la mine. La registratura achitati 80 de lei pentru analize si inca 30 de lei pentru ultrasunete". 

Bine, am inteles, in pretul de 250 de lei de fapt nu intra tot. Achit, merg la ultrasunete, ma intorc inapoi la doamna medic.

"Analizele nu vor fi gata decit joia viitoare, dar pina atunci da-ti sa nu stam degeaba. Va dau aici un site cu niste produse de profilaxie, ajuta pentru tot, indiferent ce vor arata analizele aceste medicamente sunt foarte bune. Intrati pe site la ei si cititi mai multe, dar daca vreti va spun eu ce si cum ..." 

si scoate un pachetel cu "leacurile" despre care vorbea. Imi explica cum modul de utilizare, cite trebuie.

"Se vinde in farmacii?" o intreb.
"Nu, doar prin distribuitori". 
"Pai si cum fac rost de ele?". 
"Puteti sa luati de la mine, dar eu nu va impun, Doamne fereste, faceti cum doriti, daca vreti urmati acest tratament de profilaxie, daca nu asteptam pina joi sa vedem ce spun analizele".
"O sa mai mai gindesc, dar pina atunci imi fac o programare la dvs pentru joi, asta ar veni pe data de 11."
"Aaaa, bine atunci cum doriti, eu va astept".

 Cam asa a decurs vizita mea la medic. Si acum stau si ma gindesc. Am citit pe acel site si pare de incredere, doar ca nu aveau nimic date de contact. Pina la urma ar trebui sa apelez iarasi la doamna medic daca ma decid sa iau din alea. Dar din propriile principii, am sa astept analizele. Ei sunt platiti pentru ca sa recomande diverse produse, dar oare nu se gindesc la sanatatea pacientilor? Cum sa mai ai incredere in medicii din ziua de azi. Unii asteapta sa le dai bani pe deasupra, altii iti recomanda medicamente de care poate nu ai nevoie. In cine mai avem incredere in ziua de azi? ...

P.S. Asa numitul tratament de profilaxie pe care mi l-a propus ea costa in jur de 500-600 de lei (pe care normal ca trebuie sa ii dau ei in schimb la medicamente). Preferam mai degraba sa las banii astia la farmacie decit sa ii dau ei in miina.

Noiembrie.

Ciudat noiembrie ... ciudat de frumos. 

In octombrie ma plingeam de ploaie si strigam in gura mare ca urasc toamna, iar acum incep sa o iubesc. Soare si 18 grade de caldura ... cind am mai visat la asa timp? Este bun pentru plimbari indelungate si romantice, pentru vorbe dulci soptite la ureche, pentru regasire (nu ca m-as fi pierdut undeva), pentru o ratacire in doi undeva unde nu este lume ...

Welcome Home, Tourist!

Probabil cei 7 ani de trai in Romania si-au spus in sfirsit cuvintul.

Ma obisnuisem sa-mi organizez viata in propriul meu fel, timpul nu-mi depinde de nimeni, eu eram stapina pe propriile mele decizii, responsabila de viitoarele consecinte ... Eu si numai eu puteam sa-mi conduc propria lume, lumea mea, pe care mi-am creat-o atita timp, lumea mea pe care am construit-o altundeva.

Daca primeam sfaturi puteam sa aleg, in a le urma, sau a ma lua dupa ale mele.
Daca vroiam imi faceam mincare, daca nu - nu, si nimeni nu ma critica ca nu maninc destul, ca nu ma alimentez normal.
Daca vroiam sa stau ore in sir la calculator, urmarind un film, nimeni nu-mi spunea ca stau prea mult.
Daca vroiam vorbeam, da nu simteam nevoia, taceam.
Daca ma simteam bine rideam, daca imi era rau plingeam, si nimeni niciodata nu mi-a reprosat ca pling de la nimic, ca pling prea mult, ca vars lacrimi degeaba.

Tot imprejur imi apartinea, timpul, decizia si liberatea.

Astazi insa mi s-au reprosat destule. Am ajuns sa fiu numita "o turista" care nu face alteva decit sa stea la hotel. Bine ... acest hotel la mine in telefon este trecut "home, sweet home" si asa va ramine. Ok, de azi inainte am sa stiu de unde plec in fiecare dimineata si unde vin in fiecare seara.

Si tu ai zis ca acasa va fi altfel, mai bine ...

Pentru noi, Femeile.

Duminica am descoperit o noua emisiune la JurnalTV. Trebuie sa recunosc ca acest post de televiziune ma surprinde placut cu avalansa de emisiuni noi. Toate sunt ok, mai ales ca abordeaza subiecte interesante.

Revenind la emisiunea care atit de mult mi-a placut, ea se numeste "Sah Mat" si este pentru femei. Nu stiu exact cit dureaza, cred ca in jur la vreo ora. Simt ca voi deveni un spectator fidel al emisiunii :D

O recomand tuturor domnisoarelor, mai ales celor care sunt pe cale de a se marita :D (o sa vedeti de ce) si doamnelor deja casatorite pentru ca acolo (cel putin la prima emisiune) ne-au informat despre diferite lucruri utile si bine de stiut pentru toate noi :D.

P.S. cine ar fi crezut ca la noi in Moldova, intr-un an de zile, televiziunea se va dezvolta intr-atit. Foarte frumos, zic eu :) Sa o tina tot asa!

Toamna in Moldova.

Dor.

Iubire, vino te rog mai repede acasa :(

Te astept.

Pe timp de ploaie ascult ...

Deci, l-am ascultat, asa cum am zis. Si vreau sa spun ca am descoperit un al doilea "Apologize". Nu stiu de ce dar imi dau aceeasi senzatie.

Asta -

Si apoi acesta -

Si nu in ultimul rind asta -

Micul pacient.

Nu imi prea placeau pisicile cind eram mica, dar asa s-a primit ca de ziua mea la 15 ani am primit un motanas. Era roscat si numele i-a ramas "Rîjîc". Nu mai tin minte cine a venit cu idea. Cert este ca acest motan a stat mult cu noi :) Tin minte cind eram copil, bunica tot aducea pisici pe acasa; nu stiu de ce ii trebuia ei una, dar tot venea cu ele, ba de la un vecin, ba de la un neam. Ciudat era ca nici una nu raminea, toate dispareau, fugeau dupa vreo zi, doua, pina in acel an, de ziua mea.

Cind l-au adus pe Rîjîc, nu stiam ce sa fac cu el, pentru ca efectiv nu-mi placeau pisicile. Dar dat fiind faptul ca nu prea am mai stat pe acasa, cu Romania mea, Rîjîc a crescut singur, adica cu ai mei :D Era cuminte asa, numai ca se cam catara pe masa. Una doua il prindea mama sau bunica sus, mincind ceva gras si bun. S-a trecut peste toate, dar intr-un final s-a umplut paharul. Intr-o seara, vorbesc cu ai mei pe skype si aflu ca Rîjîc al meu nu mai e acasa. Tata il prinsese in bucatarie, si nu asa dar cu batul de cirnat in gura. S-a enervat si a zis ca-l impusca - si normal ca nu a zis-o in serios- dar bunica s-a speriat atit de tare si i s-a facut jale de motan, incit l-a luat pe la ea pe la lucru. Si asa Rîjîc a fost dus de acasa si nimeni niciodata nu l-a mai vazut. Am ramas profund dezamagita cind am auzit istoria asta. Si chiar le-am reprosat la ai mei ca mi-au dus "cadoul" de acasa. Dupa 6 ani petrecuti alaturi de noi, Rîjîc nu mai era. Si chiar m-am suparat si le-am zis.

Asta se intimpla prin martie 2009, deci anul trecut. In aprilie, de pasti vin acasa in vacanta si cind colo dupa usa se iveste un alt motanas. Mic si asa de dragalas. Prima data in viata mea am simtit ca ma atasez de o pisica. Avea cred ca nici o luna. Foarte dragut mai era. Mama mi-a zis ca tata l-a adus (cred ca s-a simtit vinovat de disparitia celuilalt).

Am tot stat si ne-am gindit la un nume. Tata s-a pronuntat pentru "Rîjîc" - iarasi Rîjîc, in cinstea celuilalt care a fost dus pe nedreptate de acasa :D Si uite asa ne-am ales cu al 5-lea membru al familiei. Noi asa il numeam. E foarte minunatel - jucaus nevoie mare. Mda ... si cel mai interesant este ca nici macar nu este roscat, dar il cheama Rîjîc. Toti se mira de acest nume. Foarte multe peripetii am mai avut si cu el. Deci ne este foarte drag asa. Iarna trecuta masina trecuse peste el, a stat vreo saptamina nemiscat la cald. Tata ii ducea de mincare si si-a revenit Rîjîc al nostru.

Saptamina trecuta insa, a venit saracul  schiopatind. Bunica zice ca s-o fi bagat pe la gainile vecinilor, si cineva i-o dat cu ceva pe şale. De jale asa ... Am asteptat poate s-a indrepta dar nu ... si azi impreuna cu fratele meu am decis sa-l ducem la veterinar. Doamna a zis ca e rupt piciorul, spre marea noastra dezamagire, si nu se stie daca se poate de facut ceva - "ce sa-i faci? va merge in 3 picioare de azi inainte" zice ea. Cum, Rîjîc sa mearga doar in 3 picioare? I-a prescris niste injectii timp de o saptamina, sa vedem ce se va intimpla. Si iaca asa micul membru al familiei este un pacient acum, nu chiar ascultator. Sa vedem cine ii va apune injectiile, ca in familie nu e nici un medic (oficial). Da stai ca matinca am o idee :D Iubire, abia astept sa ti-o spun. Oare cum o fi daca tu ai fi medicul, ca doar pina la urma tot medicina ai facut, nu conteaza de care :D Hai treshi, treshi acasa ...  Vezi? Pina si Rîjîc te asteapta. Of ... Gujiuuu ...