And when it's bad it's awful, really awful ...

Probabil acest blog nu imi mai poate servi drept refugiu, precum era inainte. Nu mai am curaj sa scriu ce gindesc aici, nici ce am pe suflet. Nici aici nu ma mai simt libera in exprimare. Mai devreme am inceput sa scriu despre citatul lui Blaga - "Viata - o plimbare spre somn" - am dat peste el azi, si chiar am avut niste idei pe care vroiam aici sa le insir. M-am razgindit, nu am avut curaj sa scriu ceva referitor la el, pentru ca m-am gindit ca o sa intelegi tu gresit incepind de la titlu, asa cum ai mai inteles si altele scrise pe aici in felul tau. Si stiu ca atunci cind se intimpla asa, pot sa-ti lamuresc cit nu ti-as lamuri, tu tot la parerea ta ramii, chiar daca pentru moment ma faci si pe mine sa cred ca ai inteles contrarul. Asa ca m-am lasat de ideile referitoare la citat.

Uneori am ginduri neintelese de tine si iti pare ca aiuresc. Ce sa mai ... ? Cum a fost o "prostie" cindva blogul acesta asa si a ramas pentru unii. Ca tot nu-ti pasa ca ma macin in sinea mea, esti de parere ca trebuie sa ma bucur de viata, atit. Dar cu ceea ce e in mintea mea cine sa se descurce? Hai sa las totul balta si sa-mi vad de viata. Eu nu-s asa, sau rezolv totul si merg mai departe, sau ma impotmolesc in ceea ce nu am rezolvat. Si daca asa tare tinzi sa ma faci sa nu ma gindesc la maruntisuri si sa nu implic pe "altii" in relatia asta, te rog frumos pe viitor sa ne gindim la alta varianta de "locul nostru" din iarna. Nu-mi trebuie reprosuri la tema si atunci.

Nu ne putem schimba, nici tu, nici eu, asa ca te rog, sa fim buni si sa incercam sa ne intelegem. Oare tu chiar nu observi ca toate neintelegerile intre noi apar in mare masura numai pe subiectul ista?Chiar asa de greu este sa ma intelegi? Ca tot nu de la "nimic" ma aprind ... fii sigur.

Nu asa viata mi-am imaginat acasa. Deja mai bine stateam la Iasi, departe de toti, tot mai bine era sa fie. Macar acolo eram doi si ne traiam viata noastra. Si eu cind ziceam ca asa probleme apar la toti, tu spuneai ca noi nu trebuie sa facem ca "toti" si nici nu vom fi ca "ei". Pacat ... pentru ca toate "nimicurile" astea se aduna, vrem nu vrem, cel putin la mine. Si in loc sa facem asa ca sa nu mai apara, tu imi zici sa trec peste ... bine. Mereu ascult de sfatul tau, asta ca tu sa stii ... ca tot imi zici ca nu tin cont niciodata de el ... si acuma am sa ma iau dupa el, sa vad ce se primeste. Sa speram ca viata merge inainte, asa cum spui tu, si nimic din ce s-a mai intimplat nu ne va afecta pe viitor.

Si daca ma supar, este din cauza ca te iubesc si imi pasa, nu pentru ca mi-ar placea mie sa-mi creez mereu o stare de nefericire. Cred ca deja ma cunosti si stii ca atunci cind sunt fericita, pai chiar sunt, nu incerc sa caut motive pentru a strica fericirea. Si imi pare foarte rau ca se intimpla ceea ce se intimpla, sincer ...

Autumn Girl

A venit si ultima zi de vara ... foarte trista. Deja pot sa spun ca e toamna si daca mai adaug si muzica pe care o ascult acuma, e toamna peste tot, si afara si in mine. Cum sa ies din starea asta? Mai sunt oameni care devin la fel de depresivi pe asa timp? Nu pot sa-mi explic de ce toamna asta mi se asociaza mereu cu pustitate si urit. Unii zic ca e frumoasa, colorata, plina de roade. Eu insa o vad altfel. Si acum cind ploua ma simt trista si neputincioasa, nu stiu ca sa fac ca sa ma inveselesc si sa nu le transmit si celor din jur starea asta. Parca mereu ma urmareste supararea si somnul. Sunt atit de somnuroasa incit mi se pare ca daca ajung acuma acasa si ma intind pe un pat, o sa dorm toata ziua. Parca nu-mi doresc nimic altceva decit sa stau, sa ma uit la televizor ... nici sa maninc nu vreau. Vreau somn, somn si iar somn. Nu mi s-a mai intimplat demult sa ma simt atit de obosita cind nu prea fac nimic care sa ma aduca intr-o stare de oboseala. Of ... atitea offfff-uri pentru ziua de azi :) Poate ar fi cazul sa le mai las deoparte? Bine ... incerc, ca doar nu am sa las mersul normal al naturii sa-mi strice mie ziua si poate intreaga saptamina :)


p.s. Frumoasa a fost vara, si repede s-a mai dus. O astept cu nerabdare pe cea de la anul. Intre timp sa incercam sa regasim frumusetea si in celelalte anotimpuri ...

Oamenii din viata mea.

Astazi vreau sa scriu despre oamenii care au trecut cindva prin viata mea ... Exista persoane a caror prezenta te marcheaza pentru mult timp, exista altele, care in schimb nu au nici o influenta asupra noastra; sunt oameni care au o influenta negativa,  altii insa sunt buni si  prezenta lor iti face bine. Nu stiu in ce categorie m-as putea incadra eu avind un caracter atit de complicat. Niciodata nu m-am gindit la cum se simt oamenii cind ma au aproape. Nu vreau sa ma intorc in trecut si sa analizez situatiile pentru a-mi da seama daca am facut pe cineva sa sufere. Stiu doar ca acuma, in prezent, incerc sa nu ranesc pe nimeni, nici prin cuvinte, nici prin actiunile mele. Dar nu intotdeauna mi se primeste.

Revenind la tema de baza a acestei postari ... Sigur, caracterul mi s-a format in functie de toti acei oameni care mi-au fost alaturi cindva. Unii dintre ei sunt si acuma, altii insa -  nu, si niciodata nu vor mai fi. Asta este viata, unii vin, altii pleaca - se duc singuri sau ii ia Dumnezeu, ca asa i se pare lui corect. O fi asta o lege anume sau doar coincidente multe? Nu voi intelege nicicind, nu am de unde sa stiu cum suntem noi categorizati si cind ne va  veni ceasul sa plecam la rindul nostru. Ciudat tare ... Si totusi ... Chiar astazi mi-a venit un gind, probabil din cauza ploii ... am meditat. Traiesc frumos. Am alaturi oameni dragi, parinti, bunei, un frate, te am pe tine. Si cel mai important este ca ii am pe tot aproape, nu departe cum erau cindva. Acuma parca i-am adunat in palma si stau acolo, toti suntem fericiti. Cindva nu era asa. Parintii imi erau departe si chiar daca nu am recunoscut, le-am simtit lipsa. Si tu ... cit de greu era la distanta. Dar in sfirsit suntem aici, unde ne avem aproape zi de zi. Cit de mult conteaza sa fii alaturi de oamenii la care tii si tin si ei la tine. Ma simt fericita, ma aflu in cercul meu, unde pot fi eu, pot sa ma manifest normal, fara retineri. Si vreau sa spun ca in functie de toti acesti oameni, m-am format si poate inca ma formez. Adevarat este si faptul ca cel mai multe schimbari le-am suportat pe vremea liceului. Cred ca atunci am avut destule experiente, placute si neplacute, care m-au afectat intr-un fel sau altul. Lasand la o parte conditiile de trai si departarea de casa, oamenii pe care i-am cunoscut acolo m-au format si ei, incepind cu fetele din camera si terminind cu acelasi "porc". Pina si de la cei mai nesimtiti ai cite ceva de invatat :)



Situatie este la fel si cind vine vorba de acei cu care cindva am format un cuplu. Rai sau buni, si prezenta lor in viata mea m-a influentat intr-o oarecare masura. Cum n-ar fi, azi vreau sa multumesc toturor celor care au trecut prin viata mea si m-au invatat sa o traiesc de fiecare data altfel. Multumesc la toti, in special voua si tie.

Daca voi nu ma vreti, eu nici atit ....

"Aparentele inseala" - cuvinte pe care le-am auzit prima data de la tatal meu, fiind mai mica, si ultima data ... de la o persoana care m-a acuzat ca i-am distrus viata ... Si astazi nu mai este nevoie sa mi le spuna cineva, mi le spun eu singura in gind de cite ori este nevoie. In fiecare zi intimpin situatii carora le pot atribui aceste cuvinte. Dar  m-am saturat deja sa analizez in mintea mea acelasi subiect al "prieteniilor apuse". Parca nici nu ma mai deranjeaza deja atit de mult ... fiecare cu viata sa :) Eu am revenit la prezent. Unicul lucru de care imi pare rau este ca sunt departe de persoanele cu care imi face placere sa vorbesc. Pacat ca nu le am mai aproape.

Sincer, saptaminile astea zici ca ma aflu in alta lume, parca nu e a mea ... sau inca nu m-am acomodat cu ea? Sau poate imi este prea bine? Nu stiu ...

Fabulele unui Mistretz :D (12)

Doar un an si 2 luni,

Un crac rupt si 2 coltuni,

Caci ce-am strins in acest an

Da-o-n ... de urangutan.

Si un strop doar intr-o cana

Mai avem de mincat mana,

Si noroc ca cana-i mare,

Eu si tu, ce zici tsistare?

Sa incepem pas cu pas,

Doar mincind si bun si gras

Sa croim un drum in viata,

Eu-bolfos, tu-maladeatsa,

Sa dormim pe patul vechi,

Ca sa-ti sforai la urechi

Si sa fim in pas cu slujba

Lemne sa taiem cu drujba


Si de fructe din gradina,
Mere sau o nectarina
Sa ne bucuram din plin,
Cu placere nu cu chin.


S-avem grija noi de noi,
Tu sau eu s-o mai indoi
Rijic zboara pe la anu
Cind ma mut cu ciumadanu
Pe o strada undeva 
Unde-mi voi cunoaste soarta.


Si in mod poeticesc,
Cam inchei cu TE IUBESC!

28 august 2010

200!

Buna ziua :D

Dupa cum se vede, am ajuns la 200 de articole

Cred eu ca am fost o bloggerita destul de activa in acesti doi ani si merit o inghetata 8->

Sper ca la anul prin timpul asta sa am vreo 300 deja, numai timp sa fie ...

Frumusete

Recent, adica de doua saptamini incoace am inceput si eu sa imi fac un tratament anticelulitic. Motivul a fost acela de a incerca, pentru ca mi-a zis cineva ca ajuta. Nu consider ca am celulita exagerat de vizibila, dar nu-mi place cind e ceva in plus pe corpul meu. Si am zis ca decit sa se agraveze mai tirizu, sa o "tratez" de pe acuma :D Inainte tot ma gindeam sa-mi cumpar vreo crema, ceva, dar ca intotdeuna ma zgirceam la bani, si cum aflat despre ceva care nu necesita resurse financiare am hotarit sa incerc. Este vorba despre zatul de cafea. Am auzit ca se usuca si  se aplica pe partile corpului cu pricina. Si asa m-am apucat. Am vazut rezultatul in vreo 5 zile, daca nu mai putin. Chiar are efect. Iar azi de interes am dat search pe net si am gasit un articol despre zat. Cum se zice, orice lucru este util, doar sa stii unde sa il folosesti. 

Nu am stiut ca zatul de cafea poate fi utilizat in astfel de tratamente :) 

Mai vreau un pic de vara.

Deseori când se apropie toamna ma întristez. Am mai scris aici şi în anul trecut - toamna nu se afla printre  anotimpurile mele preferate. Frunze galbene, ploi deja reci ... începe sa miroase a fum tomnatic şi a ... şcoală? Şcoala ... nici măcar acest cuvânt nu mai ţine de mine. Mă întreb dacă îmi va fi dor de studenţie. Toate ca toate, dar după Bucureşti sigur nu voi tânji.

Nu mi-a fost dor de toamnă, şi niciodată nu-mi va fi.

Am avut deja 4 toamne, să zic aşa - neplăcute. Cred că de la astea mi se trage toată frica asta legata de acest anotimp.  Sper sa fie ok acuma, nu mai am nevoie de "surprize" ... mi-au ajuns. sincer.

p.s. Mai tii minte? Cândva ai pus piesa asta pe statusul tău ... sper ca era pentru mine :)

Din ciclul "Melodii preferate"

Our twenty six :*

Te Iubesc 

Gujiu Gujiu

La mare, la soare ...

Ieri ai mei au plecat la mare.
Probabil acuma stau si se ard la soare :D
Sper sa se odihneasca, pentru ca demult nu au avut parte de o vacanta.

Asta tot imi place :D

Start.

Daca tot mi-am achitat abonamentul la stretching am hotarit sa revin la vechea mea obisnuinta de a face sport. Cindva faceam de 3 ori pe zi exercitii ... dar din pacate, in ultimii doi ani  m-am cam lasat si tare mi-ar placea sa-mi deprind corpul din nou cu miscare multa; sigur m-as simti mai bine sau cel putin nu m-ar durea spatele asa tare. Sper numai sa am vointa si rabdare pentru inceput.

Ce pot sa zic? Bafta!

Punct si de la capat.

In ultimul timp am meditat mult asupra subiectului "prietenie" ... mai mult in luna aceasta. Cred ca acum cind am scapat de licenta si de stresul Bucurestiului, am ajuns asa la un moment cind am cit de cit timp de mine, si am nevoia si eu ca o fata sa stau la un pahar de vorba cu o prietena, la fel cum am stat miercuri ... dar constat cu parere de rau ca nu e posibil mai des.

Inca o dezamagire pentru ziua de azi, dar nu ma simt prost, ba din contra, mi-am facut datoria de prietena, am sunat si am felicitat. Ma stradui sa nu iau in considerare ca anul trecut de ziua mea mi-am invitat toate fostele mele colege de la liceu. I. plecase in Iasi cu 3 zile mai devreme - nu a putut sa vina; D. isi luase bilet la sibiu exact pe 25, de ziua mea - nici ea nu a avut cum sa ma onoreze cu prezenta; S. a stat toata vara in Hirletz - nici ea nu avea cum sa ajunga la mine; N. a zis ca vine cu cea mai mare placere doar sa o invit; A. a zis ca vine si ea ... iar eu am fost fericita macar de prezenta a lor doua. Nu zic ... niciodata nu ma cer in ospetie, dar oare faptul ca iti schimbi cercul de prieteni, inseamna ca nu mai ai loc si pentru cei vechi acolo? - "Ce faci? - Chefuiesc!" ... Bine, mi-am zis in gind, macar puteai sa nu zici ... daca e ca si aceasta asa zisa prietenie sa se piarda, macar sa o lasam asa incetul cu incetul, nu direct.

Probabil traiesc intr-o iluzie, dar sunt pregatita sa cobor cu piciorele pe pamint. Mereu mi-am zis ca daca e sa tragi singur de vreo oarecare relatie, intr-un sfirsit, cit de greu nu ti-ar fi, trebuie sa te lasi de ea. As intelege daca as avea acuma vreo 15 ani, dar am o virsta cind cercul de prieteni ar trebui sa-ti fie intr-o oarecare masura definit. Ar trebui deja sa stiu ce fel de oameni imi palc, cu care mi-ar placea sa-mi petrec timpul ... si eu care credeam ca stiu. "O sa fiti cumetri intre voi toti" spunea mama ceva timp in urma. Dar se vede ca nu va fi asa. Cumetri is oameni pe care s aii ai alaturi, poate vreau o cumatra cu care sa pot sa stau ore in sir la vorba, sa nu ma mai satur de scarpinat limba, chiar daca situatia va cere sa ne vedem rar, nu sa ne aflam in situatii de a nu ne invita pe la propriile zile de nastere etc. 

Chiar mi-as fi dorit sa decurga lucrurile altfel intre noi toate, caci nu ne-am certat, cum au facut-o aia dinaintea noastra ... "s-au mincat ca ciinii", cum ne-a spus cineva. Noi in ultima zi dinaintea plecarii acasa, am dansat pe masa din camera cite o hora, am cintat si ne-am mai si stabilit o intilnire pe 12 iulie 2012 la Stephan ze Great. Mi-ar fi interesant sa vad cine va veni daca nu ne vom mai anunta si atunci ... chiar as vrea sa vad; am sa stau acolo pe banca linga monument si am sa astept, privind dintr-o parte in alta daca vad pe cineva din fostele mele prietene. Sigur cel putin trei dintre noi isi vor gasi scuza ... dar nu-i nimic, am sa astept sa vad. Cine stie, poate singura voi fi in situatia de a nu putea sa vin, dar macar nu o sa uit ... o sa fac ceva sa fiu acolo, de dragul la "ce a fost cindva" ... si sper sa se merite.

Nu judec pe nimeni, fiecare dintre noi are propriile ei griji, dar oare o zi din vara asta nu putem gasi ca sa ne vedem si noi? Trece vara deja ... daca nu stiati ...

?

Fabulele uni Mistretz :D (11)

Foaie Verde

de Alune

Te iubesc

Oricând ţi-aş spune ...

Foaie verde

Dulce-amar

Gându-mi zboară

La tsistar ...

4 septembrie 2010

Trece trece ...

Atit de tare m-am plictisit, nu mai stiu ce sa fac. Am dat din nou search pentru joburi ca sa vad ce mai nou, dar vad ca sunt aceleasi anunturi de saptamina trecuta. Foarte dezamagitor ... si stau. Nu mai stiu ce sa caut pe net, si imi mai este si frig la picioare :D, probabil vine toamna, pe care nu prea o astept. Fie, las-o sa vina dar sa nu fie friguroasa, ca o sa inghet, si asa mi se ridica parul pe miini de pe acuma cind se lasa seara ... of ...

Trece vara iar noi nu ne-am mai scaldat ... am ramas alba ca varul si cu speranta ca la anul poate poate ma voi inegri un pic. Asta-i nivelul, ce sa mai ... ?

Nimic mai mult la cina.

M-am linistit.

Am mincat 3 piersici la cina, am facut un dus, mi-am scos niste muzica noua pentru suflet, am mai vorbit cu ai mei, m-am uitat la stiri ( acuma cind deschid televizorul dau numai peste stiri; pina nu demult nu aveam in Modova asa multe, acuma insa numai stiri se arata, ca ce sa ne mai dosim: democratia e la putere :)) ... ), am mai ris afara la masa cu totii ...

Am vorbit cu tine la telefon si tot suparat imi pareai, da fie, o sa ne treaca :)

Te astept la mine.

Cariera mea ... visul cui?

Ieri am plins din nou cu lacrimi de crocodil ... pina am adormit, dar nu-i nimic, ca oricum nu ai venit linga mine sa ma linistesti, ai stat acolo in fotofiu si te gindeai ca nu sunt eu asa cum ti-ai imaginat ca voi fi. Imi pare rau, dar toate argumentele tale mi s-au parut fara nici un sens ieri. Nu pot sa inteleg cum vezi tu lucrurile.

Chiar m-am dezamagit; si numai ma gindeam ca nu obisnuim sa ne certam asa, si cind colo de la cel mai firesc lucru am ajuns sa nu ne intelegem. Crezi ca nu-i si asta ocupatie? Ai sa ajungi cindva peste ani si o sa-mi dai dreptate. Parca esti ala despre care vorbeau baietii ieri, care spunea ca el nu recunoaste decit munca fizica, ca doar prin munca fizica faci adevaratii bani, ca el nu recunoaste ceea ce facem noi aici,  el zice ca faptul ca noi luam marfa din alta parte mai ieftina si ii punem adaos comercial deaasupra nu e cinstit. Pai daca nu e cinstit sa mearga sa si-o cumpere el de acolo de unde se fac vinzari en gros.

Foarte tare m-am deprimat, sa stii ... si mi-am pierdut cheful pentru tot, nu mai vreau nimic sa fac, nici macar la fitness nu mai vreau sa merg, pentru ca in asa hal m-ai dat gata cu parerea ta.

Chiar iti pare tie ca muncind la fundu cuiva te ridici in cariere? Scuza-ma, dar asta nu e ce vad eu. Te ridici in cariera tu singur, prin propriile tale idei si puteri, nu impins din urma de cineva care iti da de lucru, si trebu sa stai mereu la ordinul lui, ca daca vrea seful, trebuie sa stau peste program, ca daca vrea seful trebuie sa fiu de acord cu el in toate. Dar oare nu te-ai gindit tu? Daca ma angajez la o firma de vinzari, sa zicem ca o sa lucrez ca manager pe vinzari ... nu-i tot acelasi lucru? Da eu lucrind asa ii fac lui profit, nu mie ... Asa ca sper sa-ti schimbi parerea, sau cel putin sa nu ma critici pe mine pentru alte ginduri si dorinta de a munci pentru mine, nu pentru altii ... Si poate daca aveai si tu alt anturaj, gindeai acuma ca mine.

Si da! Vreau sa avansez in cariera mea, daca as avea unde, fii sigur ca as incerca, dar daca nu e ... ce vrei sa fac? Sa ma duc la toti sa ma rog si sa ma ia la lucru? Sau poate imi gasesti tu ceva? Ca tot ma critici ca nu caut cum trebuie, chiar te rog, poate ai tu un spirit mai bun de cautare. Si daca tot ma vedeai trezita in fiecare dimineata la 7, imbracata in fusta cu hirtiile in mina, urcindu-ma in masina si plecind la lucru, atunci trebuia sa stau in Bucuresti, unde poate imi gaseam ceva, un post unde macar apreciau facultatea pe care am terminat-o! Nu aici, unde nici macar nu-i intereseaza ca am facut studiile in limba engleza, ce sa mai, daca le faceam pe toate in rusa, demult ma angajam.

Si mereu am visat sa ma angajez la firme de genu KPMG sau Yernst & Young. Asta era visul meu, sa stau la birou  si sa vorbesc cu diferiti oameni interesanti, sa inchei contracte, sau chiar sa ma ocup de contabilitate, ca tot imi place. Dar s-au schimbat timpurile ... Nu e asa cum gindesti tu. Regula pasivului si activului, pe care oricum nu ai s-o intelegi, pentru ca nu vrei sa fii de acord cu mine. Crezi ce vrei ... nu vrei sa fii linga mine, am sa merg singura, nu voi nici prima, nici ultima.

Punct.

Optimista din mine.

... Si incetul cu incetul, dupa cum observi si tu, am schimbat aproape tot :). De fapt eu m-am schimbat. Nu stiu daca e atit de vizibil, dar sper sa fie, mai ales pentru tine. Am schimbat link-ul, chiar daca niciodata nu m-am gindit la el, adica nu m-am gindit ca ai sa te gindesti tu la asa ceva ... in fine, m-am decis sa schimb ...

Si acuma citeva minute am schimbat si denumirea blogului, asta chiar din propria initiativa. Am simtit eu nevoie sa schimb tot asa, in semn de "viata noua" ... intr-adevar am inceput o viata noua. Eu sunt mai fresh, plina de idei noi. Ce ar fi daca m-ai sustine si tu in unele idei "nebune" de ale mele? Ce zici? As fi foarte fericita, crede-ma ... Si asa sunt, dar imi lipseste acel ceva de care sa ma apuc, imi pliseste ocupatia, si eu stiu ca in curind o voi avea ;) Doar am nevoie de un pic de timp ca sa inteleg cum merge treaba si ma voi descurca. Sunt sigura!

Bloguiala.

Primul blog mi l-am facut in 2008. De fapt nu-l facusem eu, dar am scris acolo, si am scris mult ... In 2009 ma hotarisem sa-mi fac altul din diverse motive. Eu nu sunt buna la scris, adica nu pot sa scriu frumos cu figuri de stil, si imi este si greu sa ma exprim, chiar si in scris ... am un blog simplu, si nu il vreau altfel. Nu contine poezii, si nici articole sofisticate. Nu sunt eu persoana care sa aiba inspiratie ... chiar daca undeva acolo mi-ar fi placut sa am un blog filosofic citit si admirat de altii. Dar nu am, si nici nu voi avea. Ma multumesc asa. Chiar imi place sa il vad cum creste. As putea spune ca e un blog "al sentimentelor". Scriu ce simt, nu ce imi vine prin cap. Scriu mai mult despre offff-urile mele decit despre fericire, si nu pentru ca nu as fi fericita, ci pentru ca la durere pot scrie mai usor, curg gindurile, ma descarc. Dar sunt momente cind nici la tristete nu mai pot sa tastez. Sunt momente cind pur si simplu imi vine sa strig in gura mare ce ma deranjeaza, ce as vrea sa schimb. Sunt momente cind nu ma pot controla si nici macar blogul asta nu ma ajuta. Caci pentru asta mi-l facusem ... aveam nevoie de un "prieten" care sa nu-mi zica nimic cind ii povestesc ce am pe suflet, care sa nu-mi dea sfaturi, chiar daca am nevoie de ele uneori, care pur si simplu sa fie acolo.

De ce scriu azi despre blog pe blog? Pentru ca ocupata fiind dar neavind ce face, am zis sa trec cu privirea peste citeva alte bloguri. Si am vazut diferite teme pe bloguri, care mai de care. Multe femei au un blog culinar; pe altcineva il macina talentul de poet si scrie poezii frumoase, altii sunt obsedati de polictica, chiar si la noi in Moldova; cineva si-a facut un blog doar pentru ca visa sau inca viseaza sa fie scriitor, si blogul e un inceput bun pentru el; pasionatii de fotografii isi fac bloguril cu fotografii, si normal; cineva si-l face pentru ca "e la moda", altcineva pentru ca vrea o ocupatie noua ... cite idei de blog, atitea blogeri ... foarte interesant :)

Stare.

Viata e frumoasa ... mai ales aici.

Am ajuns acasa repede ... nici nu m-am gindit ca in asta seara vom fi aici deja :D Normal ar mai fi trebuit sa stam macar o zi, dar simteam ca nu mai pot. Nu stiu daca ma intelegi, dar chiar asa simteam in mine. Cred ca ajunsesem la o limita. Am trecut singura peste mine si orgoliul meu de "romanca". M-am hotarit sa dau pe fata adevaratele mele sentimente. Probabil e asa cum ai spus si tu azi, poate acolo undeva in mine imi doream foarte mult sa ma intorc, dar poate nu ...Poate asta e schimbarea mare de care aveam nevoie, poate e linistea pe care nu o puteam gasi peste Prut.

Tre sa fie bine, am incredere in noi :*

Romania " te iubesc" ...

Prea straina ma simt in Iasul ista ... nu am nici o zi de cind am ajuns si deja vreau inapoi acasa. Nu imi dau seama de ce ... poate ca e cald si stam  aici in apartamentul asta si ma sufoc, poate pentru ca e "Romania" sau cine stie ... incerc sa aflu ... foarte ciudat asa ... da lasa.

Amigas

Cred ca luna aceasta e un fel de luna a "meditarii asupra prieteniilor" ... cind terminasem clasa a 9 aici la noi, nu ma puteam hotari daca sa aplic in Romania la liceu, sau nu ... aveam trei prietene bune pe atunci, trei colege de clasa cu care ma intelegeam ok. Vorbeam cu cineva mai in virsta si ea mi-a zis "prietenii ti-i faci peste tot" ... si asa a si fost. Cu alea trei "prietene" ale mele m-am mai vazut cred ca de vreo 3 ori si dupa am uitat, nu am mai avut interese comune si nu aveam nimic despre ce sa discutam; eu intre timp imi facusem alte cunostinte.

La Hirletz eram 6 in camera, intrigi au aparut, am mai facut schimbari, care s-a dus din camera noastra, care au venit ... in fine, la urma ramasesem 5 si chiar ne-am impacat, mai ales in clasa a 12. Si imi ziceam ca o sa raminem asa prietene mereu, chiar daca fiecare dintre noi si-a ales un drum, in diferite colturi alea Romaniei, una dintre noi a ales Moldova si e fericita aici. Timp de trei ani de zile cit a durat facultatea, ne-am mai vazut toate in vacante. Parca era altfel cind ne vedem, rascoleam, aminteam, povesteam care si ce mai avea nou. Si acestea pina intr-un moment, cind am ajuns in situatia de a trage de ele pentru a ne mai vedea din cind in cind. Una e prea ocupata cu scoala, chiar daca de multe ori i-am zis sa iesim, alta nu vine pe caldura la Chisinau, celalata ar veni dar e departe .... Prietenii vin si pleaca ... ?!

In Bucuresti am descoperit noi prietenii, adica nu multe. Imi pare rau ... poate e greseala mea ... eu care mereu eram neutra si ma impacam cu toti, am ajuns acuma fara nici o "prietena" aproape ... dar poate asa e situatia si cine stie, poate exista noi prietenii care ma asteapta ... nu am putut sa le tin pe alea care le-am avut aproape.

Toate s-au schimbat intre timp, poate ar fi cazul sa ma schimb si eu, si sa gindesc mai optimist ... ele si-au vazut de viata lor si eu o sa-mi vad de a mea.

p.s. mi-i dor de anu intii de facultate, macar atunci aveam in cine sa am incredere si puteam sa ofer prietenia mea necerind nimic in schimb ... acuma nu mai inteleg cum s-au intors lucrurile ...

Foarte interesant de data asta ... si la obiect.

Suflet exista, lacrimi tot ...

"Words from the heart that can't be spoken"

Sper ca saptamina mea cu "nenoroc" se sfirseste aici, la aceasta ora. Sunt prea indispusa, confuza, dezamagita din nou si foarte lipicioasa, nu am facut inca baie, dar abia astept sa ma "sterg" de unele lucruri. nu inteleg nimic ... si am o mare problema ... si cind vad ca si tu esti indispus si mai ai si  ceva sa-mi zici miine "in fata", ma intunec si mai tare. Ma doare capul si vreau doar somn.

2012

Ieri am urmarit impreuna cu ai mei o parte dintr-un documentar legat de data despre care  se tot vorbeste in zilele noastre - 21 decembrie 2012. Se povesteau lucruri foarte interesante acolo, reale ... chiar m-au impresionat. Dar adevarul este ca eu nu cred in sfirsitul lumii. S-a mai vorbit despre el si in 2001 parca, cind a fost eclipsa aia totala. Si ce? Vad ca inca traim fericiti pe acest pamint. Faptul ca au loc inundatii si secete denota puterea naturii, nu un posibil sfirsit. Nu are cum intr-o singura zi sa se termine lumea.

Toti vorbesc despre aceeasi data. De unde si pina unde asa zisul Merlin a prevazut aceasta data, sau indienii despre care ieri am auzit, sau acelasi Einstein ... parerea mea este ca totul a pornit de la idea cuiva. Dar cine stie ... Mie nu mi-i frica de un sfirsit al lumii pentru ca nu cred in el. Nu inteleg cum oamenii din America au inceput sa-si cumpere deja case din alea sub pamant. Ei incep sa se pregateasca. Ce o fi in mintea lor? Daca o fi adevarata ideea cu sfirsitul, toti vom muri, nu vor ramane vii ce care-si permit asa locuinte, iar ceilalti saraci sa moara doar pentru ca nu au avut bani de a-si asigura "salvare" ... o prostie mare cu  2012, doar pentru a baga frica in cei care cred in Dumnezeu.

Pina nu demult se vorbea despre un sfirsit ca asa a zis Cel de sus, ca in toate cartile religioase asta se spune. Evident ca cei care nu cred in ceva anume isi vad de viata lor. Mai nou, toti s-au speriat de cataclisme si au inceput sa cerceteze. Azi dimineata la stiri am vazut ca soarele e "furios" , emana o caldura "mai fierbinte" ca niciodata... pe el au loc niste explozii, sau cum se mai numeau, nu tin minte. In asta as crede ... in dovezi stiintifice ...
  
Hai si nu ne-om mai face planuri pentru viitorul apropiat pentru ca vine sfirsitul lumii, hai sa stam asa, sa nu lucram, sa nu stringem bani, sa traim cu ziua de azi pentru ca oricum pe data de 21 decembrie 2012 sfirsitul va veni :)

Nici un fel de "Nanu Gheorghe", eu in 2012 inca trebuie sa ma marit, mai planuiesc vreo 2 copii, mai sper la o cariera de succes, la o viata frumoasa cu tine, si am inteles ca trebuie sa mai traiesc inca vreo 50 de ani :) ... cam asa, eu am planuri si nu dau inapoi doar pentru ca cineva se gindeste ca pamintul se va ineca sau va exploda ... euuuu inca mai sper ca viata e tot inainte, iar noi ne vom bucura de tot ce ne ofera ea, bun sau rau :)

Fabulele unui Mistretz :D (10)

Si Tsistaru meu s-o dus

La Moldova, din Bucale

Sa semneze cu "Oniricus"

Nu se lasa asa moale.

Si din urma, de la "tara"

Vine-un laptop sanatos

Sa nu traga vreo ocara

Deadea Vasea mai nervos.

Asa zile-aduce anu

Umbla toti ca-n musuroi

Si ticseste ciumadanu

Inclusiv al meu Broscoi.

Fii pe pace mai Tsistar

Mistri' te iubeste mult,

Si iti duce doru tare

Repede-as vrea sa te ascult ... 

23 mai

Cina in familie

Astazi bunelu a venit de la sanatoriu. Eu nu l-am mai vazut de vreo 3 luni. Venirea lui a fost un prilej de cina organizata de bunica,  sa-l alinte pe bunelu cu un pui copt asa cum ii place lui ... El tot prefera sa manince gras si bun :D . Am fost toti inafara de fratele meu; el ca de obiei are altele de facut, mereu e ocupat. Stau uneori si ma gindesc ... cum n-ar fi buneii, batrini - chiar daca ai mei nu sunt chiar atit de batrini - mereu gasesc teme de discutii cu ei, chiar imi face placere sa-i ascult cum povestesc, sau glumesc, e foarte interesant. Ma bucur enorm cind ii am alaturi, simt asa o bucurie cind ne vad pe toti adunati si veseli ... e asa de parca ei ar intineri cu noi, iar noi devenim altfel avindu-i pe ei alaturi ... Sunt foarte norocoasa ca ii am pe toti linga mine ... sper sa dureze fericirea asta cit mai mult ...

P.S. Bunelu mi-a adus si un cadou :D

Imi place

Vreau odihna si muuult somn

Bine ... m-am impacat cu gindul ca ne mutam acasa, si sincer sper sa nu regret. Nici nu ma gindesc la regrete, acuma mi-i bine, chiar foarte bine ... atitea schimbari au loc. Nu-mi pun nici o intrebare la moment. Sincer, sper sa fie ok, viitorul parca suna bine :) ce zici? facem? :) trebuie asa numaidecit sa ne rezarvam 2 zile numai pentru noi, fara nimeni altcineva, sa ne odihnim; numai nu stiu cind si cum de facut ... of ...