La multi ani, Mamă!

Ea iubeste trandafirii albi, din astia i-am dat si eu azi dimineata :)

O mama am, o mama, numai una,

Si de-a vrea bunul Dumnezeu,
S-o tina-n viata pentru totdeauna
Sa spuna dulci povesti la capataiul meu

Tinuta-m-ai in brate inca din pruncie
La sanul tau cel sfant si parfumat
Mi-ai dat si viata,suflet si iubire
De-aceea iti raman,... vesnic indatorat

Mi-ai aratat pe geam lumina diminetii
Si soarele ce-apune-ncet pe cer
Mi-ai dat pana si bucuria vietii
De-a ma iubi la fel cat te iubesc si eu

Ai stat seara de seara langa mine
Si mi-ai soptit cuvinte lungi zambind
Si doar un lucru am zis mereu aievea
Oh...mama,te iubesc n-am sa te mint

M-ai dus prin locuri mari si prin orase
M-ai invatat ce-nseamna sa fii om,
Si m-ai iubit cum poate nimeni alta
De-aceea te iubesc si eu la randul meu

Mi-e teama de momentul despartirii noastre
Cand norii negri se vor strange-n jurul meu
Si n-o sa aiba cine sa m-alinte
Si am sa mor si eu, de dorul tau

Te chem,te-astept,pe tine tot te caut
Ai fost si vei ramane vesnic in mintea mea
Tu esti lumina ce ma-ndruma-ntotdeauna
Oh...Doamne lasa-mi-o ,te rog,...nu mi-o lua!

Ma rog cu disperare catre Dansul
Poate m-aude si-mi va da un semn
Sa-mi lase-n pace ce am eu mai scump pe lume
Si sa ma ia pe mine-n locul ei, la Dansul, sus in cer

O mama am,o mama,numai una,
Pe care o iubesc si-o voi iubi mereu
Si cat e ziua,luna,soarele de mare
Eu ma mandresc cu ceea ce am eu,
...O mama

Poezia de azi.

Glossă

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

Mihai Eminescu

Poezia de azi

Listen!  the wind is rising,
and the air is wild with leaves,
We have had our summer evenings,
now for October eves!

 Humbert Wolfe 

Poezia de azi

The road not taken.

Two roads diverged in a yellow wood,
And sorry I could not travel both
And be one traveler, long I stood
And looked down one as far as I could
To where it bent in the undergrowth;

Then took the other, as just as fair,
And having perhaps the better claim
Because it was grassy and wanted wear,
Though as for that the passing there
Had worn them really about the same,

And both that morning equally lay
In leaves no step had trodden black.
Oh, I marked the first for another day!
Yet knowing how way leads on to way
I doubted if I should ever come back.

I shall be telling this with a sigh
Somewhere ages and ages hence:
Two roads diverged in a wood, and I,
I took the one less traveled by,
And that has made all the difference. 

Robert Frost

Poezia de azi

Toamna in Moldova

Din pomul verde si frumos
Mai cade-o frunza, inca una...
Si se astern covor pufos - 
Asa e toamna-ntotdeauna!

Si pasari zi de zi se duc,
Si vezi doar una cite una...
Precum o frunza-n virf de nuc - 
Asa e toamna-ntotdeauna!

Pe drum, pe case si pe flori
Frumoase brume-si pun cununa...
Se-ascunde soarele in nori -
Asa e toamna-ntotdeauna


Petru Cărare

Multumesc mult Iubirea mea :*

Lucian Blaga

Din părul tău

Intelepciunea unui mag mi-a povestit odata

de-un val prin care nu putem strabate cu privirea,

paienjenis ce-ascunde pretutindeni firea,

de nu vedem nimic din ce-i aievea.

Si-acum, când tu-mi ineci obrajii, ochii 

în parul tau,

eu, ametit de valurile-i negre si bogate

visez 

ca valul ce preface-n mister

tot largul lumii e urzit 

din parul tau --

si strig, 

si strig, 

si-ntaia oara simt 

intreaga vraja ce-a cuprins-o magul în povestea lui.

Poezia de azi

Nichita Stănescu

Ce bine că esti

E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.

Poezia de azi

Emotie de toamna

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.

Nichita Stanescu

Poezia de azi

Ci, de-am fi singuri

Ci, de-am fi singuri amandoi
Si nime sa ne asculte,
Uitandu-ma în ochii tai,
Ti-as spune asa de multe...

Ar trece vremea si n'am sti
Ce e aceia vreme
Si n'ar fi nimene din vis
În lume sa ne cheme.

Am fi departe tare dusi,
Straini de lumea'ntreaga:
Pe vesnicie ti-as fi drag,
Tu vesnic mi-ai fi draga;



Cu sarutari am sterge'n ochi
A'lacrimilor urme,
Si cine oare s'a'ndura
Al nostru raiu sa-l curme?

Ti-as spune vorbe dulci încet:
Ca sa le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tau de mine.

Si-atuncea de ne-om saruta,
A cui sa fie vina?
Nici tu, ca nu ma auziai,
Nici eu n'oiu fi pricina.

Imbratiseaza-ma.

Astazi am avut o zi ciudata, nu m-am simtit bine, parca ceva tot ma apasat asa pe suflet. n-am idee de ce. si plus la toate imi lipsesti foarte foarte mult. ziua fara tine e pustie iar eu parca nu mai sunt eu. cita nevoie am de tine ... atit de multa ...

Imbratiseaza-ma deoarece timpul trece si nu iarta...
A facut goluri in unele persoane cum a facut si in mine...
Imbratiseaza-ma ca timpul este rau si foarte crud,
Imbratiseaza-ma ca timpul este ca aurul cand esti cu mine
Imbratiseaza-ma tare tare si mai tare ca niciodata...
Imbratiseaza-ma...

Poezia de azi

Tu esti ...

Si murmur dulce de cismele,
Si galgait de ape-n mart -
Esti printul visurilor mele,
De care nu ma mai despart,

Si freamat dulce de livada
Si tunet lung in departari
Prin ochii tai doar pot sa vada
Ai mei doar dincolo de zari.


Tu esti si dulce mangaiere,
Amar si dureros blestem
Si chiar de lunga ta tacere
adesea ca un prunc ma tem.

Tu esti si miazma si ocara,
precum dorescu-te sa fii.
Cind visurile-mi dau sa moara
Cu o privire mi le-nvii.

Si-n clipe de tristete grele
Mi-ai fost si-mi esti alean mereu -
Esti printul visurilor mele,
Icoana sufletului meu.



Nu stiu cine a scris poezia asta dar mereu mi-a placut :)

Vreau ,,, prea multe poate.

Vreau sa se sfirseasca, da ... vreau linistea mea, vreau undeva unde sa pot respira, te-as ruga sa ma ajuti, si stiu ca ai putea, numai mii cam frica sa nu dau eu inapoi, mii frica de mine, de nehotarirea mea. si totusi, te rog sa ma ajuti sa uit, e egoist stiu, e egoist din partea mea sa te rog asa ceva, s-ar fi presupus sa uit pina acuma si s-o iau de la inceput ... am multa dragoste de oferit daca ma implic. si sunt sigura ca daca o sa-mi oferi sprijit, intelegere si dragoste, asa cum mi-ai mai spus, am sa invat sa te iubesc si eu :) nici mie nu-mi place cum suna asta cu invatatul dar asa e. mai bine sa invat sa iubesc un om care merita decit sa ma chinui cu o iubire neimpartasina.



ciudat lucru dar am incredere in tine, si stiu ca daca te voi accepta in viata mea ai sa faci tot posibilul ca sa fiu fericita. daca as spune ca am nevoie de timp, as da dovada de egoism din nou ... de cit timp as mai avea nevoie? a trecut atit de mult. trebuie sa ma regasesc si s-o iau pe un drum corect, vreau sa nu mai cad, nu mai vreau sa ma ranesc ... vreau doar o clipa de fericire profunda si o maina de care sa ma tin, vreau ceva frumos.

Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături

Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar

Când somnul bont la care-s condamnată

Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;

Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa

Cum ţii să nu se verse un potir

Şi pune-ţi gura peste gura mea:

Inspiră ţipătul care-l expir,

Să nu se-audă hohotul de plâns

Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;

Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă

Valul de spaimă care creşte-n jur

Şi duce totul, şi în urma lui

Rămâne doar moloz şi ghilimele,

Şi se chircesc bolnave şi se sting

Şi soarele şi celelalte stele...

Bye, bye, bye blue sky ...

~ Si imi doresc sa "DA",
Si imi doresc sa "NU".
Gindesc mai mult ca "NU" decit "DA",
Refuz sa "DA", mai mult decit sa "NU",
dar simt ca a fost sa fie asa ~

Nu stiu cine a alcatuit jocul asta de cuvinte dar mi-a placut foarte mult cind l-am vazut :D

STS

Prietenie?

Te-apropii cu paşi lini ca o felină
Şi îmi pătrunzi în suflet cu tărie
Şi-atunci îmi pare viaţa mai senină,
Nu eşti iluzie, eşti prietenie!

Mă împresori, apoi, ca o liană
Şi mă atragi spre tine cu mândrie,
Când nu-mi mai laşi nici trupul să-mi mai geamă,
Nu eşti iluzie, eşti prietenie!

Îmi înfloreşti în inimă cu teamă
Şi nu-ndrăznesc să cred că-i feerie
Şi, totuşi, eşti ce am eu mai de seamă,
Eşti tot ce îmi doresc, eşti prietenie!

Valeria Pintea

Noapte buna.

Mă întreb deseori

Ce are sens în lume?

Şi mă văd uneori

În alte lumi, mai bune.

Şi te văd revenind

La mine, cu plăcere

Şi te-ntreb doar şoptind:

"-Ai timp de-o mângâiere?"

m-am zapacit atit de tare, nu mai stiu, nu mai stiu nimic dar cred ca nici nu prea as vrea sa stiu unele lucruri. ma intreb de ce? ma simt goala pe dinauntru, de parca ceva atit de tare imi lipseste, incit simt ca nu am nimic ...

Dedicatie.

Epilog Sentimental - Ion Minulescu

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
Şi lasă-mă să plec!...
Tu nu-nţelegi
Că-n orchestrarea întregirii noastre
Nu-i ciripit de păsărele-albastre,
Ci-i răcnet doar de bestie turbată,
Ce-ţi sângerează-obrajii şi te muşcă
De câte ori încerci s-o-nchizi în cuşcă
Sau de piciorul patului s-o legi?...

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
Şi nu-ţi mai cer nimic!...
Tu n-ai ghicit
Că melodia întregirii noastre s-a sfârşit
Şi toată fericirea-mprovizată
Cu care ne-avântăm tot mai departe
N-a fost decât iluzia că ne-am iubit
Ca două manechine cu suflete de vată,
Păstrate-ntr-o vitrină cu geamurile sparte?...

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
C-atâta doar mi-e dat să-ţi mai sărut,
În cinstea întregirii noastre din trecut,
Din care-acum n-a mai rămas nimic
Decât o falsă frescă-n mozaic,
Pe care nişte gheare de bestie turbată
Însângerează două imagini omeneşti!...
Nu le cunoşti?...
Încearcă -
Şi-ai să ţi le-aminteştï!

Lost.

Nu mai stiu, probabil asa a fost sa fie...am zis sa avem grija de noi, si nu am facut-o. si dak nu noi, atunci cine? ... am tot evitat un detaliu, dar dupa cum observ k e din ce in ce mai serios , am hotarit sa-ti spun. fara sa vrei transformi toate sentimentele mele pentru tine in altcv ... in ura. si mii frica de aceasta ura caci e vorba de tine. de aceea am hotarit sa ma opresc aici. pentru k nu-mi doresc sa te urasc. m-am gindit, si sincer veau si eu pe cineva care sa merite dragostea mea, poate ma insel, dar sunt sigura ca ti-am dat-o pe toata, chiar foarte multa, mai multe decit as fi oferit la orice altcineva.


Cu ce să te asemăn în cuvinte,
Când singură nu pot să înţeleg,
Acum eşti precum lava de fierbinte
Şi-n clipa următoare, un aisberg.

Un amalgam de rău şi bunătate,
De dulce şi amar fără măsură,
Mătase – diamant, pe jumătate.
Cine să înteleagă asemenea făptură?

Valeria Pintea

Te-am scos din minti pina la urma ,,,

Vălul des mi-ascundea disperarea,
Faţa palidă, ochii fierbinţi...
Cu tristeţea-mi imensă ca marea
Am sfarşit prin a-l scoate din minţi.

Şi s-a dus pe o noapte cu lună –
Gura strînsă-ntr-un strîmbet amar.
Am fugit dupa el ca nebună,
Să-l ajung lîngă poartă măcar.

I-am strigat :
«Numai eu sunt de vină. Am glumit; dacă pleci, voi muri!»
Mi-a răspuns cu o voce străină,
Surîzînd: «Vezi că-i vînt. Vei răci!»