Ieri am plins din nou cu lacrimi de crocodil ... pina am adormit, dar nu-i nimic, ca oricum nu ai venit linga mine sa ma linistesti, ai stat acolo in fotofiu si te gindeai ca nu sunt eu asa cum ti-ai imaginat ca voi fi. Imi pare rau, dar toate argumentele tale mi s-au parut fara nici un sens ieri. Nu pot sa inteleg cum vezi tu lucrurile.
Chiar m-am dezamagit; si numai ma gindeam ca nu obisnuim sa ne certam asa, si cind colo de la cel mai firesc lucru am ajuns sa nu ne intelegem. Crezi ca nu-i si asta ocupatie? Ai sa ajungi cindva peste ani si o sa-mi dai dreptate. Parca esti ala despre care vorbeau baietii ieri, care spunea ca el nu recunoaste decit munca fizica, ca doar prin munca fizica faci adevaratii bani, ca el nu recunoaste ceea ce facem noi aici, el zice ca faptul ca noi luam marfa din alta parte mai ieftina si ii punem adaos comercial deaasupra nu e cinstit. Pai daca nu e cinstit sa mearga sa si-o cumpere el de acolo de unde se fac vinzari en gros.
Foarte tare m-am deprimat, sa stii ... si mi-am pierdut cheful pentru tot, nu mai vreau nimic sa fac, nici macar la fitness nu mai vreau sa merg, pentru ca in asa hal m-ai dat gata cu parerea ta.
Chiar iti pare tie ca muncind la fundu cuiva te ridici in cariere? Scuza-ma, dar asta nu e ce vad eu. Te ridici in cariera tu singur, prin propriile tale idei si puteri, nu impins din urma de cineva care iti da de lucru, si trebu sa stai mereu la ordinul lui, ca daca vrea seful, trebuie sa stau peste program, ca daca vrea seful trebuie sa fiu de acord cu el in toate. Dar oare nu te-ai gindit tu? Daca ma angajez la o firma de vinzari, sa zicem ca o sa lucrez ca manager pe vinzari ... nu-i tot acelasi lucru? Da eu lucrind asa ii fac lui profit, nu mie ... Asa ca sper sa-ti schimbi parerea, sau cel putin sa nu ma critici pe mine pentru alte ginduri si dorinta de a munci pentru mine, nu pentru altii ... Si poate daca aveai si tu alt anturaj, gindeai acuma ca mine.
Si da! Vreau sa avansez in cariera mea, daca as avea unde, fii sigur ca as incerca, dar daca nu e ... ce vrei sa fac? Sa ma duc la toti sa ma rog si sa ma ia la lucru? Sau poate imi gasesti tu ceva? Ca tot ma critici ca nu caut cum trebuie, chiar te rog, poate ai tu un spirit mai bun de cautare. Si daca tot ma vedeai trezita in fiecare dimineata la 7, imbracata in fusta cu hirtiile in mina, urcindu-ma in masina si plecind la lucru, atunci trebuia sa stau in Bucuresti, unde poate imi gaseam ceva, un post unde macar apreciau facultatea pe care am terminat-o! Nu aici, unde nici macar nu-i intereseaza ca am facut studiile in limba engleza, ce sa mai, daca le faceam pe toate in rusa, demult ma angajam.
Si mereu am visat sa ma angajez la firme de genu
KPMG sau
Yernst & Young. Asta era visul meu, sa stau la birou si sa vorbesc cu diferiti oameni interesanti, sa inchei contracte, sau chiar sa ma ocup de contabilitate, ca tot imi place. Dar s-au schimbat timpurile ... Nu e asa cum gindesti tu. Regula pasivului si activului, pe care oricum nu ai s-o intelegi, pentru ca nu vrei sa fii de acord cu mine. Crezi ce vrei ... nu vrei sa fii linga mine, am sa merg singura, nu voi nici prima, nici ultima.
Punct.
Atit de tare m-am plictisit, nu mai stiu ce sa fac. Am dat din nou search pentru joburi ca sa vad ce mai nou, dar vad ca sunt aceleasi anunturi de saptamina trecuta. Foarte dezamagitor ... si stau. Nu mai stiu ce sa caut pe net, si imi mai este si frig la picioare :D, probabil vine toamna, pe care nu prea o astept. Fie, las-o sa vina dar sa nu fie friguroasa, ca o sa inghet, si asa mi se ridica parul pe miini de pe acuma cind se lasa seara ... of ...
