In ultimul timp am meditat mult asupra subiectului "prietenie" ... mai mult in luna aceasta. Cred ca acum cind am scapat de licenta si de stresul Bucurestiului, am ajuns asa la un moment cind am cit de cit timp de mine, si am nevoia si eu ca o fata sa stau la un pahar de vorba cu o prietena, la fel cum am stat miercuri ... dar constat cu parere de rau ca nu e posibil mai des.
Inca o dezamagire pentru ziua de azi, dar nu ma simt prost, ba din contra, mi-am facut datoria de prietena, am sunat si am felicitat. Ma stradui sa nu iau in considerare ca anul trecut de ziua mea mi-am invitat toate fostele mele colege de la liceu. I. plecase in Iasi cu 3 zile mai devreme - nu a putut sa vina; D. isi luase bilet la sibiu exact pe 25, de ziua mea - nici ea nu a avut cum sa ma onoreze cu prezenta; S. a stat toata vara in Hirletz - nici ea nu avea cum sa ajunga la mine; N. a zis ca vine cu cea mai mare placere doar sa o invit; A. a zis ca vine si ea ... iar eu am fost fericita macar de prezenta a lor doua. Nu zic ... niciodata nu ma cer in ospetie, dar oare faptul ca iti schimbi cercul de prieteni, inseamna ca nu mai ai loc si pentru cei vechi acolo? -
"Ce faci? - Chefuiesc!" ... Bine, mi-am zis in gind, macar puteai sa nu zici ... daca e ca si aceasta asa zisa prietenie sa se piarda, macar sa o lasam asa incetul cu incetul, nu direct.
Probabil traiesc intr-o iluzie, dar sunt pregatita sa cobor cu piciorele pe pamint. Mereu mi-am zis ca daca e sa tragi singur de vreo oarecare relatie, intr-un sfirsit, cit de greu nu ti-ar fi, trebuie sa te lasi de ea. As intelege daca as avea acuma vreo 15 ani, dar am o virsta cind cercul de prieteni ar trebui sa-ti fie intr-o oarecare masura definit. Ar trebui deja sa stiu ce fel de oameni imi palc, cu care mi-ar placea sa-mi petrec timpul ... si eu care credeam ca stiu. "O sa fiti cumetri intre voi toti" spunea mama ceva timp in urma. Dar se vede ca nu va fi asa. Cumetri is oameni pe care s aii ai alaturi, poate vreau o cumatra cu care sa pot sa stau ore in sir la vorba, sa nu ma mai satur de scarpinat limba, chiar daca situatia va cere sa ne vedem rar, nu sa ne aflam in situatii de a nu ne invita pe la propriile zile de nastere etc.
Chiar mi-as fi dorit sa decurga lucrurile altfel intre noi toate, caci nu ne-am certat, cum au facut-o aia dinaintea noastra ... "s-au mincat ca ciinii", cum ne-a spus cineva. Noi in ultima zi dinaintea plecarii acasa, am dansat pe masa din camera cite o hora, am cintat si ne-am mai si stabilit o intilnire pe 12 iulie 2012 la Stephan ze Great. Mi-ar fi interesant sa vad cine va veni daca nu ne vom mai anunta si atunci ... chiar as vrea sa vad; am sa stau acolo pe banca linga monument si am sa astept, privind dintr-o parte in alta daca vad pe cineva din fostele mele prietene. Sigur cel putin trei dintre noi isi vor gasi scuza ... dar nu-i nimic, am sa astept sa vad. Cine stie, poate singura voi fi in situatia de a nu putea sa vin, dar macar nu o sa uit ... o sa fac ceva sa fiu acolo, de dragul la "ce a fost cindva" ... si sper sa se merite.
Nu judec pe nimeni, fiecare dintre noi are propriile ei griji, dar oare o zi din vara asta nu putem gasi ca sa ne vedem si noi? Trece vara deja ... daca nu stiati ...
