Amintiri.

Exista melodii care mereu mi-au fost dragi. Ce n-as da pentru caseta aia din clasa a 9-a adusa de I. ... Ce cintece frumoase erau acolo. Cite bocete au tras unii ascultind-o  :D Pacat ca s-a pierdut. Sau poate exista pe la cineva pe acasa. Ce frumos si ce ... departe. Parca nici n-a fost. Ce repede s-a scurs timpul. Atitea s-au schimbat de atunci, atit de mult ne-am schimbat cu totii.

Cite amintiri ... Bine ca s-au mai sters din ele. Se zice ca cel care traieste cu trecutul controleaza prezentul, in schimb cel care traieste cu prezentul isi controleaza de minune viitorul.

Poezia de azi

Listen!  the wind is rising,
and the air is wild with leaves,
We have had our summer evenings,
now for October eves!

 Humbert Wolfe 

Timpul meu.

Toata viata ne organizam timpul in functie de ceva sau cineva. De mici avem un orar stabilit la scoala. Pe urma - facultatea, unde iarasi ai un program. In cel mai bun caz simbata si duminica facem ce vrem, daca nici atunci nu intervine cineva sau ceva care contribuie din nou la organizarea propriului tau timp.

 Pina nu demult, aveam un fel de libertate. Acum insa nu. Primul meu serviciu. Acum chiar ca incepe sa se limiteze timpul meu. De la 9 la 17 nici nu se pune intrebarea. E asa cum zice tata. Depinzi de cel de mai sus. Am o ora de pauza. Bine ca macar pot sa mi-o iau cind vreau eu, doar sa fie o ora. Dar ce folos, am o ora si nici macar nu stiu cum si ce sa fac, unde sa ma duc in aceasta ora, unde sa merg sa maninc, sa-mi dezmortesc picioarele. Ca doar nu o sa ies pe marginea drumului sa ma plimb. Si am nevoie de ora asta. Am nevoie de ea pentru ca ma dor ochii stind intruna la calculator. Parca ma inteapa. Gata, m-am hotarit. Merg sa-mi iau ochelari din aia speciali, ca sa nu-mi stric vederea. Asta imi mai lipseste. Nu e deajuns ca nu maninc normal, ca nu prea am unde, dar mai este si vederea.

Azi cind m-am vazut iesita din birou, parca mi s-a dat viata. Alte culori au vazut ochii mei afara, verde! ce culoare frumoasa :)))) Aer curat, alta viata! Probabil trebuia sa fac o facultate de turism, poate ma faceam un ghid turistic, si acum in loc sa stau pe aceste scaun, la ditamai masa, cu calculatorul in fata, poate eram catarata pe un munte, respirind aer curat si minunindu-ma de frumusetile naturii :D Dar ... stau aici. Mai am doua ore si plec. Merg acasa, unde nu mai am chef sa vad nici calculatorul ala, fara care nu puteam pina nu demult, nici de net nu mai vreau sa aud. Este si aici deajuns :)))) Vreau doar sa ma intind pe un pat cu o saltea dreapta (pentru a-mi odihni spatele, mai degraba pentru ca sa mi-l indrept), sa aud vreo stire, (dar fara sa privesc la televizor - imi ajung urechile, ca ochii si asa sunt obositi, vai de ei), sa maninc vreun fruct ceva ceva si sa stam la vorba.

Cam asa decurge mai nou o zis din viata mea. Nu imi convine acest orar. Dar ce am a face? Pina cind ma multumesc. Si tinind cont ca e abia inceputul, trebuie organizat de pe acuma totul. Si iar timp planificat. Doamne! Ce mult mi-ar placea sa am timpul meu, sa nu mai depinda de nimeni ...

Chec Vienez.

Nu obisnuiesc sa gatesc des, cel putin la moment, pentru ca stau cu parintii. La camin faceam mincare rar, pentru ca nu aveam conditii normale, deci nici chef de a pregati ceva cald. Mincam de obicei ce cadea. Stiu insa ca in curind va trebui sa imi fac timp si pentru mincare :))) Mai ales daca ne mutam impreuna ... In fine, ceea ce vroiam sa zic este ca azi am avut o zi mai speciala si m-am decis sa pregatesc unul din deserturile mele preferate. Veneam acasa si pe drum mi-a venit idea. Cred ca nu l-am facut de un an si ceva deja. Nu am avut cu ce sa fac poze, dar am gasit una pe net unde checul arata exact ca la mine :D

Sursa Imagine

Si aici reteta foarte usoara pentru un desert neam neam :D

Blat
- 5 galbenusuri de ou

- 200 gr zahar

- 200 gr margarina

- 200 gr smintina

- 800 gr faina

- 1 lingurita soda caustica stinsa cu otet

- uu virf de lingura cu sare

- 700 gr visini in sucul lor (cel putin asa se numesc la noi :D)

Crema

- 5 albusuri de ou

- 5 linguri de zahar

Albusurile cu cele 5 linguri de zahar se bat bezea cu mixerul intr-un alt bol (vreo 7-10 minute pina cind spuma se intareste). 

Pregatire

Galbenusurile, zaharul, margarina, smintina, faina si soda caustica stinsa cu otet se amesteca. Se primeste un aluat lipicios. Aluatul se intinde pe o tava (eu am ales una dreptunghiulara de la rola electrica). Dupa ce s-a intins aluatul (la margini trebuie sa fie un pic mai mult decit pe mijloc), se pun si visinele deasupra uniform. Se da la cuptorul incins  (150-200 grade). Se tine in cuptorul electric vreo 45 de minute, dar depinde, fiecare gospodina isi da seama cind aluatul e aproape gata :D. Se scoate tava din cuptoras, si se intinde bezeaua pe checul nostru. Eu de obicei cu lingura fac diferite forme ca sa arate frumos. Dupa, se baga inca pentru 2-3 minute la cuptor. Si e gata. Pofta buna!

Nu stiu cum va fi inteleasa aceasta reteta. Am scris-o asa cum o tin eu minte. La mine chiar acuma se coace :D ... E o surpriza pentru tine, dar tu vad ca intirzii la intilnire :))))))) Te astept. 

Cit oferi atit primesti inapoi.

... a spus cineva.

Azi ascultam asta (2)

Sa nu uitam de unde am plecat.

Astazi am dat de un status la cineva. Suna cam asa: "Cel care uita de unde porneste,nu stie unde trebuie sa ajunga". Mi-a placut foarte mult, si mai este si la tema. Am tot scris despre prietenii apuse. Acesta cred ca era sa fie titlul ideal pentru acele postari.

Unii oameni pornesc de jos, de undeva de acolo, iar cind ajung un pic mai sus isi imagineaza ca sunt buricul pamintului. Nu zic ... cu totii tindem sa avansam, sa ajungem undeva, dar nu consider normal, ca atunci cind te ridici un pic, sa uiti de fostii  prieteni care nu sunt cu nimic mai prejos decit tine. Uiti, si asa ramine. Pina cind in viata mea am intilnit o singura persoana de felul asta, dar e abia inceputul. O persoana simpla (cel putin asa era cindva), indragostita, de treaba. Imi pare rau ca de la o seama de vreme s-a schimbat. De cind cu "lumea noua" nu mai e la fel. S-a despartit de persoana cu care era deja de 5 ani (daca nu gresesc) in favoarea altuia din noua ei lume; vorbeste numai despre acel ceva in care se afla zilnic, nu ne mai vedem asa ca inainte (si asa rar ne intilneam, acum insa mai deloc).

E trist sa crezi ca ai prieteni, atunci cind ei de fapt nu te considera la fel. Si din ce cauza? Ca ... Nu mai zic. Prea mult mi-am batut capul. Nu vreau sa detaliez, din simplul motiv - eu nu m-am schimbat. Am ramas la fel. Niciodata nu am facut diferenta intre clase sociale, nici cind vine vorba de prieteni. Nu m-am uitat ca cineva traia mai sarac si nu avea bani mai de nimic, ca alta nu avea nici rubinet in casa unde sa pot sa-mi spal miinile, ca la cineva erau parintii divortati sau mai stiu eu ce. Pentru mine mereu au fost toate pe aceeasi unda, am prietenit fara sa ma gindesc ca "nu sunt ele de mine". Acum insa, vad ca s-a schimbat situatia ... se vede ca daca eu nu am facut diferente s-a gasit altcineva sa le faca.

Imi pare rau, sincer. Intr-adevar - oamenii sunt oameni (atit), prieteni (adevarati mai ales) - nici intr-un caz.

Septembrie cu flori.

Toate ca toate dar anul asta de ziua mea am primit flori de toate felurile, de la toti. Dar numai tu stii care sunt preferatele mele :D

Multumesc pentru flori, cadouri, prezenta si nu in ultimul rind pentru atmosfera.

Din sarbatoare in sarbatoare.

Iubire, azi, de ziua noastra si tort am mincat, de a doua zi, dar fie  :)))

Te iubesc

La Multi Ani noua!

23.

 Eu: Imbatrinesc ...

 Mama: Daca tu imbatrinesti, ce sa mai spunem noi cu taica-tau sau bunica-ta si bunelu?

Cam asa spun in fiecare an. Mai mult glumesc, dar in sinea mea realizez ca timpul trece. Azi e cald, frumos afara ... rareori am prins ziua mea de nastere pe ploaie.

M-am decis sa scriu azi pentru ca sa concluzionez, nu ca sa ma laud ca am o sarbatoare :). Deci am sa fac o mica retrospectiva asupra acestui an, pentru ca intr-adevar a fost unul plin de toate. Am sa schitez pe punctisoare ca asa imi vine mai bine :) ... Deci sa incep:

- Iubesc. Cred ca aceasta nu este o noutate pentru nimeni. 

Am linga mine un om special, cel mai special. 

Fara el viata mea nu ar fi fost atit de plina, minunata si nastrusnica :))) 

- Am absolvit in sfirsit prostia aia de facultate. Cu chiu cu vai am trecut peste tot. 

Licenta s-a dus, admiterea la fel ... Sunt absolventa si masteranda ... 

Scoala este pe sfirsite :))))

- Mi-am gasit de lucru ... ce bine! Am ocupatie noua. 

In ziua de azi cind toti se pling ca nu isi pot gasi de lucru, eu am gasit singura. 

Asta ma linisteste. 

- M-am stabilit cu traiul. Ne-am stabilit de fapt. In sfirsit s-a luat o hotarire. 

Regrete inca nu sunt, sper nici sa nu fie :)

- Anul acesta am calatorit mult cu trenul :) Destul pentru inca nu stiu citi ani inainte. 

Bucuresti-Iasi, Iasi-Bucuresti. Cam acesta a fost traseul ... lung ... 

S-a strins o colectie destul de mare de bilete :)))

- La fel, in al 22-lea an din viata mea am primit cadou de 14 februarie. 

Nu mai primisem deja de 3 ani. Ce-i mai ciudat e faptul ca am primit 3 cadouri de  ziua indragostitilor, ceea ce ar compensa toti ceilalti ani ... foarte frumos a fost ... >:D<

- De ziua mea am primit doua cadouri - unul de pus pe perete, altul de suflet

(se vede ca a fost un an al cadourilor multiple)

- Pentru prima data dupa mult timp, a venit Mos Craciun pe la mine si nu cu miinele goale, si nici imbacat in haine civile :)))) Era in costum rosu asa cum se cuvine, si inca si barba alba avea. Ii mai lipsea toiagul si nasul mare, dar lasa ca a fost de ajuns Napoleonul :D

- Nu obisnuiesc sa petrec anul vechi decit acasa. Anul asta insa, am avut ocazia sa sarbatoresc impreuna cu alti oameni, care in curind imi vor fi a doua familie.

... unele din putinele lucruri care mi-au infrumusetat viata in cel de al 22-lea an al meu. Anul schimbarilor ... Multumesc omului special din viata mea si familiei.

p.s. Iubire, multumesc pentru felicitare, ai fost primul (vezi ca am mentionat,da?:D)