And when it's bad it's awful, really awful ...

Probabil acest blog nu imi mai poate servi drept refugiu, precum era inainte. Nu mai am curaj sa scriu ce gindesc aici, nici ce am pe suflet. Nici aici nu ma mai simt libera in exprimare. Mai devreme am inceput sa scriu despre citatul lui Blaga - "Viata - o plimbare spre somn" - am dat peste el azi, si chiar am avut niste idei pe care vroiam aici sa le insir. M-am razgindit, nu am avut curaj sa scriu ceva referitor la el, pentru ca m-am gindit ca o sa intelegi tu gresit incepind de la titlu, asa cum ai mai inteles si altele scrise pe aici in felul tau. Si stiu ca atunci cind se intimpla asa, pot sa-ti lamuresc cit nu ti-as lamuri, tu tot la parerea ta ramii, chiar daca pentru moment ma faci si pe mine sa cred ca ai inteles contrarul. Asa ca m-am lasat de ideile referitoare la citat.

Uneori am ginduri neintelese de tine si iti pare ca aiuresc. Ce sa mai ... ? Cum a fost o "prostie" cindva blogul acesta asa si a ramas pentru unii. Ca tot nu-ti pasa ca ma macin in sinea mea, esti de parere ca trebuie sa ma bucur de viata, atit. Dar cu ceea ce e in mintea mea cine sa se descurce? Hai sa las totul balta si sa-mi vad de viata. Eu nu-s asa, sau rezolv totul si merg mai departe, sau ma impotmolesc in ceea ce nu am rezolvat. Si daca asa tare tinzi sa ma faci sa nu ma gindesc la maruntisuri si sa nu implic pe "altii" in relatia asta, te rog frumos pe viitor sa ne gindim la alta varianta de "locul nostru" din iarna. Nu-mi trebuie reprosuri la tema si atunci.

Nu ne putem schimba, nici tu, nici eu, asa ca te rog, sa fim buni si sa incercam sa ne intelegem. Oare tu chiar nu observi ca toate neintelegerile intre noi apar in mare masura numai pe subiectul ista?Chiar asa de greu este sa ma intelegi? Ca tot nu de la "nimic" ma aprind ... fii sigur.

Nu asa viata mi-am imaginat acasa. Deja mai bine stateam la Iasi, departe de toti, tot mai bine era sa fie. Macar acolo eram doi si ne traiam viata noastra. Si eu cind ziceam ca asa probleme apar la toti, tu spuneai ca noi nu trebuie sa facem ca "toti" si nici nu vom fi ca "ei". Pacat ... pentru ca toate "nimicurile" astea se aduna, vrem nu vrem, cel putin la mine. Si in loc sa facem asa ca sa nu mai apara, tu imi zici sa trec peste ... bine. Mereu ascult de sfatul tau, asta ca tu sa stii ... ca tot imi zici ca nu tin cont niciodata de el ... si acuma am sa ma iau dupa el, sa vad ce se primeste. Sa speram ca viata merge inainte, asa cum spui tu, si nimic din ce s-a mai intimplat nu ne va afecta pe viitor.

Si daca ma supar, este din cauza ca te iubesc si imi pasa, nu pentru ca mi-ar placea mie sa-mi creez mereu o stare de nefericire. Cred ca deja ma cunosti si stii ca atunci cind sunt fericita, pai chiar sunt, nu incerc sa caut motive pentru a strica fericirea. Si imi pare foarte rau ca se intimpla ceea ce se intimpla, sincer ...