Tiganiada.

Am plecat de acasa la 15 ani.  Asta se intimpla prin 2003.

M-am dus sa studiez in Romania. Imi facusem planuri mari ... Romania - tara tuturor oportunitatilor.

Hirlau - orasul tineretii mele :) Atunci am cunoscut tiganii. Nu zic, si la mine in oras, acasa, exista tigani, dar aia se imbraca ca noi, au case cu doua, trei etaje, au copii educati, masina, nu sunt auriti din cap pina in picioare ... oameni simpli.

Tiganii ne-au furat. Da, stateam la etajul 1 (adica 2 daca e sa fie dupa cum e in Moldova), erau gratii din alea ruginite pe care obisnuiam sa intindem rufele abia spalate si pe care iarna atirnam sacosele pline cu mincare aduse de acasa. Din cauza tiganilor am ramas fara ciorapii mei albi (de firma, si acum ii tin minte, n-au costat putin), fara niste stergare, fara brinza bulgareasca a Irinei (abia asteptam weekend-ul ca sa o mincam cu mamaliga), fara prunele mele uscate, fara untul din pachete si poate fara multe altele pe care nu le mai tin minte acum. Se catarau ciutureii cu ajutorul unei scari pina la geamul nostru si isi alegeau ce sa mai manince de acolo sau cu ce nou sa se imbrace.

Uneori, in serile de iarna, stateau la geam si ne priveau, fara ca noi sa ne dam seama. Mai rau era cind veneam de la dus si nici macar nu ne dadeam seama ca sta cineva in spatele geamului si ne admira pe noi - frumoasele in stergare. Nu mai zic de ziua in care jos, linga un stilp stateau si ne aplaudau, probabil fascinati de privelistea din camera noastra. Ce zile ...

Tot tiganii mi-au daruit si flori pentru ca "ai ochi frumosi si buze mari"; tot tiganii s-au fugarit dupa mine si Aura, improscindu-ne cu bulgari de zapada ; tot ei au furat o pereche de ochelari de pe capul uneia dintre noi, asa simplu, in parc, a venit si i-a luat de pe cap si a fugit cu ei. Ce puteai sa-i mai faci? Tiganii mi-au furat aparatul foto la balul bobocilor in nu mai tin minte ce clasa (bunelu si acuma ma intreaba unde este aparatul, caci era un cadou ce il primise de la colegii de servici de ziua lui); tiganii ne fluierau, tiganii erau peste tot ... Mai multi tigani decit in Hirlau nu am mai vazut de atunci.

Inafara de incidentele cu tiganii, la Hirlau a fost frumos, n-am ce zice.

Fericita ca am scapat de ei, in Bucuresti iar ne-am intilnit. Unul intr-o zi m-a plesnit peste fund, si o zi intreaga nu am putut sa imi revin, nu din cauza durerii ci pentru ca imi imaginam miina lui gretoasa pe mine, iar cind faceam dus in aceeasi zi, rodeam cu buretele de parca nu mai vezusem apa de nu stiu cite zile. Probabil nu sunt singura care a patit-o. Si recent, adica simbata asta cind am fost la Vaslui i-am vazut din nou. "Nene, hai da-ne niste lei, sa-ti traiasca mireasa" si turnau apa din sticla in fata noastra. Nu stiu de unde au luat ei ca as fi fost eu mireasa ... Si cind am iesit din primarie s-au avintat asupra masinii mirelui de parca le era dator. O doamna a inceput sa-i trasneasca cu poseta, ei au inceput la rindul lor sa traga de gentuta pina au rupt-o.

Nu pot sa inteleg ce fel de natie este asta a tiganilor ...