The Last One.

Saptamina asta m-am simtit straina de blog. Nici un gind, nicio postare, nici un fel de inspiratie ... cel putin nu asa cum ar fi trebuit sa fie. Pur si simplu nu am starea necesara. Tuturor ni se intimpla, presupun ... Totusi, mi-as dori sa inchei anul cu inca un text, acest text, mai bine zis ...

Am sa incep prin a spune ca am avut un an frumos, plin si deosebit datorita stiu eu cui. 

Am fost inconjurata de iubire, am calatorit mult cu trenul, am ris, am plins si mi-am luat viata de la inceput inca o data. Am pus puncte pe "i", am gasit raspuns la unele intrebari, altele au ramas fara, dar cred ca mai este mult timp inainte pentru toate. 

Si da, chiar imi este dor uneori de viata mea dinainte de "acasa", imi este dor de Bucuresti, si de Iasi. Imi este dor de fostele mele prietene, cu care aproape ca nu mai vorbesc acum. Imi este dor de vara, dar nu ma pot gindi la asta, totusi se apropie Revelionul, si vreau sa sarbatoresc in prezent, chiar daca afara este frig si nu-mi place, in aceste zile nu pot tinji dupa vara, si nici dupa alte lucruri. Anul asta am invatat cum sa-mi controlez acel dor pentru trecut, asa cum spune si noul citat de mai sus. Cit de repede se poate schimba viata, totul ... uneori ai totul si te trezesti cu nimic, alteori ai nimic si te trezesti a doua zi cu tot ce ti-ai dorit vreodata.

Dar oare fericirea este vesnica? Cit dureaza un moment perfect? Pacat ca uneori ne dezamagim mai repede decit ar fi trebuit. Acolo unde este speranta, miine pot fi dubii, acolo unde vedeai un viitor perfect, astazi preferi sa traiesti cu prezentul.

La Multi Ani tuturor si sa va dea Domnul tot ce va doriti ...