Uneori mi-as dori sa imi fac curaj si sa le spun tuturor in fata ce cred, cum simt si de ce vreau sa fie altfel. Cred si sunt sigura ca am fost crescuta frumos, cu oarecare maniere si nu am fost alintata. Nu am fost invatata sa mi sa se dea mura-n gura chiar daca am avut o copilarie indestulata si nu am dus lipsa de nimic. Am lucrat, am ajutat pentru ca mi-a facut placere sau pentru ca m-am simtit obligata. in niciunul dintre cazuri nu am regretat.
In prezent insa, viata ia o noua intorsatura, o alta. Si ma gindesc citeodata daca bunul simt al meu nu ma ajuta ci ma face mai slaba. Da, slaba, caci cedez in cazuri in care nu ar trebui si in loc de un deget mi se fura toata mina mea de ajutor.
Ce "frumos" ... mai bine eram tupeista, mai bine nu-mi pasa de nimeni, mai bine calcam eu in picioare, decit sa fiu calcata de altii ...
Te porti asa cum simti, cum iti dicteaza constiinta, intotdeauna buna crestere si bunul simt din dotare ne sfatuiesc in situatii critice. Daca nu ti-ar pasa de ceilalti si ai avea tupeu(in sensul rau al cuvantului), nu ai mai fi tu!
RăspundețiȘtergere:((((( Vreau, vreau mai mult tupeu!
RăspundețiȘtergereIncearca sa mai si renunti la bunul simt fata de unii oameni. Sentimentul e minunat, iti zic. Imbini mandrie, descarcare si faptul ca unii primesc ceea ce merita. Imi place sentimentul asta.
RăspundețiȘtergereCarbonaru, bun sfat, as vrea sa incerc si eu acest sentiment, dar cred ca daca l-as incerca voi ajunge sa ma simt vinovata mai apoi ca am facut un ra :))) Asa sunt si nu imi reuseste sa ma schimb :-/
RăspundețiȘtergere