Fabulele unui Mistretz :D (23)

Gujiu gujiu
Nătășica
Ce nu doarme mititica

Somnu-i scurt și pe furiș

Dacă Sandu-i un plohiș
Chipăruș cu gust de viața
Și budilnic de dimineata.

Scumpa mea iți mulțumesc
Te iubesc și îți doresc
Sănătate și răbdare
Pentru orice încercare.

Să nu uiți că ești iubită  și-adorata
Și dorită-n orice ora
Lui Săndel curând o soră
Mai întâi un cuib cu masa
Și-apoi 3 copii la masa.

Te iubesc draga mea soție
și mama copilului nostru mic și frumușel.

Hello!

Astazi se implinesc exact 6 luni de cand sunt mama, de cand suntem parinti. Meseria de parinte dupa mine nu este una dintre cele mai usoare, dar nici din aia istovitoare la nesfarsit. Pe toata perioada sarcinii auzi multe vorbe, "sfaturi"de la mama, de la soacra, de la bunica, de la surori, cumnate etc. Toti parca vor sa te sperie, toti te previn sa dormi cat mai mult, ca dupa nastere ehehehe ce te asteapta! Nu este intr-atat de strasnic precum toti spun. Important este sa fii pregatita cu rabdare, timp si bani desigur. Dar banii nu conteaza atat de mult.

Alexandru este mica noastra comoara. Este un copil dorit, mult asteptat si ... planuit :) De cand a venit pe lume ne umple casa si viata de bucurie. Este atat de energic si plin de viata! Ar fi pacat sa spunem ca viata acum este plictisitoare :) Ne petrecem zilele in doi, si noptile in trei. Mare veselie dar si jale uneori! Timpul trece repede. Mai ieri parca a venit pe lume - un bot mic de 2,700 kg si 50 cm. Iar astazi are deja jumate de an si 67 cm :) Este un bolfos! Pe zi ce trece tot mai greu si mai hatru. Tot mai dulce si mai hazliu. Acum parca nici nu au mai fost colici si nopti nedormite. Totul se uita, la fel ca si durerea din ziua nasterii.

Astăzi totul pare diferit, altfel decît eram eu obişnuită când frecventam acest blog. De atunci şi până acum cred că am mai degradat un pic în materie de carieră. Aşa zisul job perfect, în căutarea caruia eram, nu s-a ivit. Sau poate nu există aşa ceva, ceva care să te mulţumească pe deplin - să-ţi ofere satisfacţie sufletească şi bănească. Dar nu disper, viaţa nu s-a terminat, abia s-a început. 

Mă întreb ce îmi rezervă viitorul? Sunt atât de curioasă ... De la an la an se schimbă cîte ceva, ne schimbăm noi din toate punctele de vedere, atât vizual cît şi personal. Aştept schimbarea din nou. Aştept viitorul.

07.51

Atat de multe s-au schimbat pe aici de cind nu am mai intrat pe blog.

Azi mi s-a facut pofta de acest blog, chiar daca la amiaza am vizitat citeva bloguri si imi pusesem intrebarea cum de am intretinut si eu un blog timp de 3 ani, fara intrerupere. Poate am fost alta, poate acum nu mai am subiecte de care sa ma leg, nu mai am cuvinte asa cum aveam odata.

Ma uit in urma si imi amintesc cite ceva. Ma gindesc la trecut. Este atat de ciudat sa vezi oameni pe care nu i-ai vazut de un car de ani. Ma macina curiozitatea, dar nu pot sa le pun intrebari. Ehhh, noroc de facebook ca de altfel nu mai stiam nimic.

... si m-am pierdut in timp, in spatiu ... si nu mai stiu ce vreau.

Regrete.

Poate este prea devreme sa concluzionez, dar am ajuns la momentul in care totul s-a transformat in dezamagire. Am revenit acasa cu o multime de vise, sperante, iluzii ... am vrut sa demonstrez altora ca si aici poti avea o viata indestulata, dar de unde? Mereu am fost impotriva tuturor care pleaca "inafara", crezind ca acolo ii asteapta miere si ciini cu colaci in coada. Toti se duc si uita de unde au plecat. Noi am facut-o pe eroii si ne-am intors, curajosi ... si acum ce?

Acum am ajuns in postura omului pe care mereu il criticam - care vrea sa plece ... "inafara" ... dar eu deja mi-am pierdut sansa mea de a ma realiza in alta parte ...

Juno.

 Asa cum am mai spus-o am multe dorinte si mi-am facut o gramada de planuri. Mai nou, am observat - daca ma gindesc in continuu la un lucru se indeplineste. Si asa cum am vrut un catel si ma tot gindeam cum ar fi daca as sta si l-as dragani in fiecare zi, ce sa crezi? A aparut ...

.

Pina la urma este adevarat ce se spune - cit dai atit primesti. Din moment ce nu am mai fost pe alte bloguri sa scriu comentarii, nici la mine nu au venit. Nu ma supar. Cred ca alta este esenta unui blog, mai ales unul personal, unde deseori preferi sa fii singur tu cu gindurile tale. 

In ultima vreme, gindurile m-au navalit, mai mult bune decit rele. Mi-am facut o multime de planuri si visuri, dar numai eu le stiu. 

"Two things are infinite: the universe and human stupidity; and I'm not sure about the universe" - Albert Einstein.

Nu am intr-atit de multi ani traiti, dar am trecut si eu prin multe, ca sa-mi dau seama de cit de departe poate ajunge prostia omeneasca. O prostie din aia mare, care nu are limite - din invidie, rautate ... si nu in ultimul rind din cauza banilor. La moment, invat sa nu atrag atentie la tot nimicul care se petrece in jurul meu. Ce mai ... daca mi-as face griji de la toate vorbele aruncate aiurea de niste oameni bolnavi, nu as mai avea o viata linistita.

Доктор на больных не обижается.

Feeling good!

Inca mai practic shaping-ul. A devenit una dintre activitatile mele preferate. Este o ora plina de oboseala, dar o oboseala din aia placuta. Cind ies de acolo, ma simt mindra. Deja a trecut jumate de an si trebuie sa recunosc ca ma simt altfel, mai increzuta, mai frumoasa si mai "in forma".

Initial vroiam sa slabesc vreo 2-3 kg, pe urma am zis sa ma mentin iar ieri am ajuns sa-mi fac si testarea alimentara. Cit mi-as dori sa am un regim alimentar sanatos care sa se potriveasca organismului meu. In felul asta nu voi sta cu grija ca am mincat ceva in plus, ceva ce nu trebuia. Eu cred ca as fi in stare sa ma tin de o recomandare alimentara. Acum astept sa vad ce rezultat voi primi.

Fabulele unui Mistretz :D (22)

Foaie verde frunza'amara,

Cind afara-i opareala,

Tsistarelu se topeste, mititelu ...

Ca iubeste, si conflicte matinale,

Cu gaini si animale,

De e ciine, de-i Mistretzu,

Ce o fac pe cintaretu,

Si cu cotu sau picioru, tsistarelu opreste coru'

Si s-aude ca din oala-merji la loc mai animala!

Where there's a will, there's always a way ...

Zilele astea s-a tot vorbit despre moartea lui Amy Winehouse. Peste tot la stiri se discuta despre viata si posibila cauza a mortii ei. Toti o compatimesc acum. Cauza mortii - evidenta. Personal nu inteleg si niciodata nu voi intelege oamenii care ajung sa se drogheze intr-asa un hal. Cum oare ... ai de toate - voce, familie, cariera, bani, la ce iti trebuiesc drogurile, bautura? La ce bun sa te cufunzi in stari feerice din care sa nu te mai poti trezi? Oare nu poti sa profiti la maxim de viata pe care o ai, dar intr-un mod frumos? Nu este primul caz care ma socheaza si ma face sa-mi pun din nou intrebari la care nu gasesc raspuns. Sau poate ei nu mai pot de atita "хорошо"? Altfel nu-mi explic. Sau poate ajung la maxima disperare si nu gasesc o alta solutie decit drogul si sticla de vodka? Este la fel ca si in situatia oamenilor grasi. Nu pot sa inteleg cum nu se pot abtine de la ceva daunator.

In fine ... nu sunt eu nimeni sa judec viata altora, dar sunt sigura ca toti acesti oameni ar fi putut avea un final fericit, ar fi putut sa traiasca ani multi. Eu nu cred in destin, eu cred in decizii, control si in "cum iti asterni asa dormi". Asa am vazut eu viata in ultimii opt ani.

Daca lupti - lupta pina la capat.

Toate-s vechi si noua toate ...

Lumea in care am revenit este ciudata, totul mi se pare ciudat - oamenii, modul lor de viata, gindirea, planurile lor de viitor. Nu ma regasesc in nimeni. Dar de ce m-as regasi in cineva anume? Pina la urma cu totii suntem diferiti si nu toti tindem sa atingem aceleasi culmi.

Unii se limiteaza la absurda rutina zilnica, altii vor ceva mai mult. Unii se multumesc cu ceea ce au, altii nu se lasa pina nu obtin totul, indiferent daca le trebuie sau nu. Unii se bat cu pumnul in piept ca le stiu pe toate, chiar daca nu stiu nimic, altii in schimb le stiu pe toate dar le tin pentru ei pentru ca asa e mai bine.

Iar eu sunt fericta ca sunt asa cum sunt si ca am alte prioritati si vise.

Plan Uragan Update (2)

1. Oficializare data nunta => 26 mai 2012
2. Lista invitati

3. Biserica

4. Starea civila

5. Sala + Meniu => Magdacesti, La Plopi   (www.laplopi.md)

6. Muzica + Tamada + Dansatori => Drimba

7. Foto + Video

8. Buchete, aranjamente florale

9. Marturii invitati

10. Invitatii

11. Transport invitati

12. Verighete

13. Rochie + pantofi

14. Costum + pantofi

15. Programare la coafura, machiaj

16. Coadou nasi

17. Limuzon :))) Sau cine stie, alta masina mi-as dori.

18. Masini (bant, lenta, lea lea lea :D)

19. Melodia pentru primul dans Ufff, aici mare dilema ...

20. Tort

21. Luminari

22. Plicuri bani.

Blogul si viata reala.

De ce am lasat blogul deoparte? Nici eu nu stiu. Ma gindesc ca am dat de gustul vietei reale. Pina la urma, blogul nu le inlocuieste pe toate. Uneori am atitea sa spun, dar am ajuns la concluzia ca nu stiu sa ma exprim, nu stiu sa redau in cuvinte viata mea si imi pare rau. As fi vrut sa am pagini intregi scrise, iar peste ani si ani sa citesc, sa zimbesc sau sa pling. Nu a fost sa fie pentru mine. Nu sunt scriitoare, jurnalista iar cuvintele nu le pot alege asa incit sa placa la toti. Ciudat lucru, sa nu ai niciun talent, nimic ... nu stiu ce pot sa fac cel mai bine, niciodata nu m-am gindit. Nu stiu sa pictez, sa scriu versuri, nu stiu sa cint, nici sa dansez prea bine. Concluzia ar fi, ca nici macar sa scriu frumos nu pot, si nu stiu daca tine de talent sau de experienta, dar nu e si gata.

Acum nu se stie daca pun punct acestui blog sau imi reiau activitatea. Timpul va arata.

Ehhh, Mañana ...

Bate si ti se va deschide, Cere si ti se va da!

Ehhhh ... de-am fi un pic mai optimisti, si viata ne-ar suride mai des. 

Nici nu mai stiu daca sa cred in  "totul vine de la sine" sau in "singuri ne creem norocul" ... sau poate in "pentru ca tu sa fii norocos trebuie ca altii sa nu fie" ...

Cert este ca fiecare dintre noi are ceva pus deoparte, important rabdare sa fie!

Vreau sa vizitez (1)

Parcul BLITZER (Berlin)

This is gotta be ... good life?

M-am saturat sa tot astept dar poate asteptarea este buna. Sunt sigura ca am trait dezamagiri si mai mari. Cindva ma plingeam de nenoroc in dragoste, acum am gasit alt nenoroc. Niciodata nu ne mai multumim cu ce aveam ... daca nu e una, e alta; daca nu e alta, e cealalta si tot asa ...