Vreau ,,, prea multe poate.

Vreau sa se sfirseasca, da ... vreau linistea mea, vreau undeva unde sa pot respira, te-as ruga sa ma ajuti, si stiu ca ai putea, numai mii cam frica sa nu dau eu inapoi, mii frica de mine, de nehotarirea mea. si totusi, te rog sa ma ajuti sa uit, e egoist stiu, e egoist din partea mea sa te rog asa ceva, s-ar fi presupus sa uit pina acuma si s-o iau de la inceput ... am multa dragoste de oferit daca ma implic. si sunt sigura ca daca o sa-mi oferi sprijit, intelegere si dragoste, asa cum mi-ai mai spus, am sa invat sa te iubesc si eu :) nici mie nu-mi place cum suna asta cu invatatul dar asa e. mai bine sa invat sa iubesc un om care merita decit sa ma chinui cu o iubire neimpartasina.



ciudat lucru dar am incredere in tine, si stiu ca daca te voi accepta in viata mea ai sa faci tot posibilul ca sa fiu fericita. daca as spune ca am nevoie de timp, as da dovada de egoism din nou ... de cit timp as mai avea nevoie? a trecut atit de mult. trebuie sa ma regasesc si s-o iau pe un drum corect, vreau sa nu mai cad, nu mai vreau sa ma ranesc ... vreau doar o clipa de fericire profunda si o maina de care sa ma tin, vreau ceva frumos.

Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături

Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar

Când somnul bont la care-s condamnată

Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;

Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa

Cum ţii să nu se verse un potir

Şi pune-ţi gura peste gura mea:

Inspiră ţipătul care-l expir,

Să nu se-audă hohotul de plâns

Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;

Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă

Valul de spaimă care creşte-n jur

Şi duce totul, şi în urma lui

Rămâne doar moloz şi ghilimele,

Şi se chircesc bolnave şi se sting

Şi soarele şi celelalte stele...