luni, octombrie 12, 2009
Do not judge me, please ...
Timpul cu tine trece foarte repede, zboara fara sa-l observ ... pentru ca e bine cind suntem impreuna si nimic nu mai conteaza, doar un gind ma cutremura uneori si ramin asa ... ginditoare. am ajuns sa te iubesc foarte mult si nu pot sa-mi vad viitorul fara tine. si nicidecum nu vreau sa te ranesc intr-un fel sau altul. ai zis ca ma intelegi, dar stiu ca si tie iti este greu ... nu vreau decit sa fie bine pentru toti ... cum n-ar fi simt nevoie sa ajut, poate n-am cum, poate imi imaginez eu ca prezenta mea i-ar face bine, si stiu ca ma simte acolo, stiu ca face un efort sa deschida ochii si sa ma vada daca vorbesc cu el. simt eu, ca intotdeauna, ii face bine daca sunt acolo. imi cer scuze acuma pentru ca nu am putut sa ti-o spun in fata ... daca as fi fost eu un alt tip de om, de genul nepasator, poate nici nu m-as fi dus sa-l vad ... poate dupa atitea lucruri care mi s-au parut mie ca mi le-a facut in trecut sau care chiar au avut loc nu numai in imaginatia mea, n-as mai fi mers ... dar nu sunt asa, sunt foarte sensibila si pentru mine mereu va conta starea unui om care mi-a fost drag. vreau sa-l stiu sanatos si daca e nevoie de mine pentru ca sa-si revina am sa fiu acolo. te rog sa nu te superi dar vreau sa ajut. am vazut parintii disperati, i-am vazut mama, care nu mai are lacrimi in ochi de la atita plins, pina si ea crede ca prezenta mea e importanta. poate gresesc, dar nu! sunt sigura ca pentru el am fost importanta cindva, si sper ca stie ca sunt linga el, macar cu gindul daca prezenta nu i-o pot oferi ... e un aspect destul de dificil si o situatie despre care imi este greu sa vorbesc cu tine, de aia nu vreau sa discut pe aceasta tema. e ceva aparte ... dar nu are si nu o sa intervina niciodata in relatia noastra ... cred ca cer prea multa intelegere din partea ta, sunt foarte constienta de asta ... don't judge me, please.
miercuri, octombrie 07, 2009
Poate si probabil ...
Intre timp eu ti-am scos titlul de calatorie si acum ma uit la poza ta care a fost lipita pe el ... pari trist aici iar mie iar mi se scurg lacrimi pe fata ... ma gindesc ca as mai avea multe sa-ti spun, ma gindesc ca niciodata nu ti-am spus destule, probabil pentru ca mereu mi s-a parut ca nu-ti pasa, de aia am preferat sa tac ... dar tu stii ... ca mereu ai fost dragostea mea ... viata poate sa ia mult e intorsaturi, deja a luat, deja am luat-o eu pe alt drum si nu ma pling, ba dimpotriva am fost si sunt foarte fericita, poate sunt asa fericta cum niciodata nu am fost cu tine, ca nu am stiut noi sa fim ... drumurile ni s-au despartit dar inima ... inima mea parca inca se mai simte a ta. probabil saptaminile astea doua m-am prea gindit la noi, la ce a fost cindva, si probabil ca nu in zadar cind mi-e gindul la tine deseori pling, pentru ca stiu ca niciodata nu a fost sa fie "noi" al nostru ... si ma doare sa te vad asa - fara viata in tine ... si ma apasa durerea asta si nu ma lasa sa ma bucur de fericirea mea pe care o simteam pin acuma nu demult ...
Si da ... parca mi-a reusit sa te uit vara asta, nu m-am gindit la tine aproape deloc, dar ce sa fac daca noutatea asta grava despre tine m-a facut sa simt din nou pamintul lunecindu-mi sub picioare ... putea sa fie bine, eu imi vedeam de viata mea, tu linistit de a ta ... si asa ma resemnasem ... dar nu! nu pot sa accept sa te simti rau,. pentru ca si eu ma simt tot asa stiindu-te in asa stare ... vreau sa fie bine, bine din toate punctele de vedere si te rog sa-ti revii, te rog ... am nevoie sa stiu ca esti bine, sa stiu ca esti fericit. mi-am dat seama in ultimile zile ca fericrea mea depinde intr-o oarecare masura de a ta. nu pot sa fiu fericita cum n-ar fi daca tie iti este rau. simt durere si nu pot sa ma linistesc cind imi apre in minte imagindea ta pe acel pat, cu ochii inchisi ... ce mai pot sa fac? ce pot sa fac ca sa fie bine? ma simt tare neputincioasa, parca as avea miinile legate, mai ales ca ma aflu asa departe si trebuie sa intreb de altii ce se mai aude pe la tine. imi fac griji, pentru ca asa sunt eu si pentru ca si mie imi pasa. .
Si da ... parca mi-a reusit sa te uit vara asta, nu m-am gindit la tine aproape deloc, dar ce sa fac daca noutatea asta grava despre tine m-a facut sa simt din nou pamintul lunecindu-mi sub picioare ... putea sa fie bine, eu imi vedeam de viata mea, tu linistit de a ta ... si asa ma resemnasem ... dar nu! nu pot sa accept sa te simti rau,. pentru ca si eu ma simt tot asa stiindu-te in asa stare ... vreau sa fie bine, bine din toate punctele de vedere si te rog sa-ti revii, te rog ... am nevoie sa stiu ca esti bine, sa stiu ca esti fericit. mi-am dat seama in ultimile zile ca fericrea mea depinde intr-o oarecare masura de a ta. nu pot sa fiu fericita cum n-ar fi daca tie iti este rau. simt durere si nu pot sa ma linistesc cind imi apre in minte imagindea ta pe acel pat, cu ochii inchisi ... ce mai pot sa fac? ce pot sa fac ca sa fie bine? ma simt tare neputincioasa, parca as avea miinile legate, mai ales ca ma aflu asa departe si trebuie sa intreb de altii ce se mai aude pe la tine. imi fac griji, pentru ca asa sunt eu si pentru ca si mie imi pasa. .
Etichete:
lacrimi de crocodil,
trecut,
Viata cusuta cu ata
luni, septembrie 28, 2009
Bye ...
Si azi a luat sfirsit vacanta noastra ... cind e frumos trece repede ... azi trebuie sa-mi iau ramas bun si de la parinti, pina la Craciun nu-i mai vad ... si inca trei zile am sa le petrec cu tine, si atit, trei zile, care vor trece la fel de repede ca si celelalte ale noastre. probabil aici se incheie un capitol de pe blogul meu ... cine stie cind o sa mai am ocazia sa scriu ... pina imi gasesc un loc unde sa stau in strainul meu Bucuresti, pina ma stabilesc asa incit sa o pot lua de la inceput acolo, dar cu tine, chiar daca suntem departe unul de altul. cred ca nu am sa am net si nici timp sa mai trec pe aici ... dar sper sa gasesc.
>
sâmbătă, septembrie 26, 2009
22
Cu toata vestea asta foarte urita si dureroasa pentru mine, ieri a fost frumos, am incercat sa nu ma gindesc la nimic rau, am incercat sa fiu optimista ... ziua a fost frumoasa pentru ca i-am avut pe toti cei apropiati linga mine, mai ales pe tine. si mi-ai facut un cadou foarte frumos, de fapt ambele au fost frumoase ca doar au fost doua :)
P.S. acuma pot sa spun si eu - te iubeeeeeeeeeeeesc
P.S. acuma pot sa spun si eu - te iubeeeeeeeeeeeesc
joi, septembrie 24, 2009
........................................................................
Astazi s-ar fi presupus sa fiu fericita, miine e ziua mea ... si am fost si eram sigura ca si miine va fi o zi deosebita ... dar cum pot sa ma bucur stiindu-te pe pat de moarte? simteam ca ceva nu va fi bine. de ce niciodata nu ai grija de tine? de ce? acum am viata mea, nu mai faci parte din ea, dar vreau sa-ti zic ca ma doare stiindu-te fara cunostinta si undeva intr-un spital unde medicii nu-ti dau nici o sansa de supravetuire ... da ... mi-i greu pentru ca, cindva in trecut ai fost o parte din mine si cum n-ar fi viata ta conteaza. ma doare si simt un nod, si toata ziua am avut lacrimi pe fata. si ma gindesc de ce mereu imi ziceai ca moarte e pe urmele tale? de ce? cit de nepasator poti fi? inteleg, sa nu-ti pese de ceillati poate, dar nu de propria viata ... nu stiu cum sa ma linistesc. cindva te-am iubit, te-am avut, cindva ai fost al meu , chiar daca nu pentru mult timp si sufar acuma ...

sufar pentru ca nu vreau sa te duci, nu vreau sa te duci acolo sus. mai stai ... stai te rog in viata si traieste-o, caci e frumoasa ...

sufar pentru ca nu vreau sa te duci, nu vreau sa te duci acolo sus. mai stai ... stai te rog in viata si traieste-o, caci e frumoasa ...
Etichete:
lacrimi de crocodil,
my birthday,
trecut,
Viata cusuta cu ata
miercuri, septembrie 23, 2009
:P
Si printre toate aceste neclaritati si nebunii la care ma gindesc, si probabil din cauza carora nu mai am somn in ultimul timp, tu esti motivul meu de fericire ... si numai datorita tie vad partea buna a lucrurilor :) si cind apare ceva rau in calea mea, ma gindesc la tine si imediat parca totul se schimba spre mai bine, apare si zimbetul pe fata, zimbesc asa, oamenii dimprejur poate ma cred nebuna ca rid singura cu mine dar daca asa se intimpla; citeodata abia ma abtin sa nu pufnesc in ris ... si uite asa se cam sterg micile mele apucaturi de rautate ...
Good vs Bad
Diferenta dintre mine si ceilalti este ca sunt prea buna si mereu cedez in favoarea dusmanului, concurentului, sau cum altfel l-as putea numi? Ma gindesc poate sa las rautatea sa ma invadeze, s-o las sa se manifeste si sa zic si eu vreo doua de bine … caci da! Sunt rea, sunt foarte rea si uneori abia ma abtin sa nu strig. Lumea dimprejur m-a facut asa, pentru ca odata demult eram un copil linistit, care era dispus sa-i ajute pe toti - “ingeras” cum imi ziceau colegii la scoala. Dar ce pot sa fac daca oamenii ajung sa se urce in cap, cum altfel de procedat? Le impui o limita si atit. Dar limita aia cum s-o impui daca esti bun si nu vrei sa faci nici un rau, nu vrei sa te certi, nu-ti place sa te certi, nu vrei suparare din partea nimanui … cum? Nu vrei sa ranesti pe nimeni, dar daca ei ajung sa te raneasca? Ce faci? Ramii la fel de buna? Le dai un deget iar ei iti ia toata mina … sincer … m-am saturat.

Si m-am mai saturat de un lucru. M-am saturat mereu sa spun “nu”. Nu-mi mai place cuvintul asta. M-am saturat sa spun “nu” doar pentru a ma tine de principii. Uneori cind vreau sa spun “da” nu pot, pentru ca ma gindesc la ce te vei gindi tu despre mine. Dar sunt si eu om. M-am saturat sa spun “nu” doar pentru ca sa par dreapta. Ma sufoc atunci … l-am zis de prea multe ori in trecut. Si vreau sa zic ca imi pare rau ca nu m-am tinut de el … atunci, dar nu acuma. Vreau a fiu in stare sa ma exprim, vrea sa fiu in stare sa spun tot ce gindesc asa cum gindesc, nu mai vreau sa-mi interzic unele lucruri. Stii? ..........................................................................................................................................................................

Si m-am mai saturat de un lucru. M-am saturat mereu sa spun “nu”. Nu-mi mai place cuvintul asta. M-am saturat sa spun “nu” doar pentru a ma tine de principii. Uneori cind vreau sa spun “da” nu pot, pentru ca ma gindesc la ce te vei gindi tu despre mine. Dar sunt si eu om. M-am saturat sa spun “nu” doar pentru ca sa par dreapta. Ma sufoc atunci … l-am zis de prea multe ori in trecut. Si vreau sa zic ca imi pare rau ca nu m-am tinut de el … atunci, dar nu acuma. Vreau a fiu in stare sa ma exprim, vrea sa fiu in stare sa spun tot ce gindesc asa cum gindesc, nu mai vreau sa-mi interzic unele lucruri. Stii? ..........................................................................................................................................................................
duminică, septembrie 20, 2009
joi, septembrie 17, 2009
What is life without a dream to hold?
Astazi m-am pus pe ginduri, nu stiu ce m-a apucat dar am vrut sa privesc putin in viitor. Ce-mi doresc de la viata? Buna intrebare … ce mi-as putea dori? Intotdeauna am ezitat sa ma gindesc la ce vreau. “ce vrei Natasa?” – “nimic” … cam asa suna raspunsul meu. Mii frica sa-mi doresc ceva ...
Vreau … vreau liniste, fericire …
vreau primavara si vara tot anul imprejur …
vreau sanatate si putere pentru a lupta pentru ce-I al meu;
imi doresc sa termin intr-un final prostia aia de facultate in care am incetat sa mai cred si sa-mi formez o cariera, sa ma angajez, sa primesc un salariu al meu din care sa pot trai si sa nu ma gindesc in fiecare seara ca trebuie sa cer bani de la parinti, ca nu-mi ajung etc.
vreau soare, mult mult soare, afara si in mine …
si … as mai vrea sa opresc timpul in loc, asa ca in desenele animate din copilaria mea; era o fetita acolo cu o bagheta magica si oprea timpul cu ea, atunci cind avea chef … vreau si eu asa … dar la asta pot doar visa …
dar cel mai tare imi doresc … deja simt ca vreau prea multe :) asa ca nu spun , las timpul sa spuna pentru mine :) si da … tine de tine, adica de noi … te vreau pe tine in viitorul meu.
p.s. ma gindesc la tine
Vreau … vreau liniste, fericire …
vreau primavara si vara tot anul imprejur …
vreau sanatate si putere pentru a lupta pentru ce-I al meu;
imi doresc sa termin intr-un final prostia aia de facultate in care am incetat sa mai cred si sa-mi formez o cariera, sa ma angajez, sa primesc un salariu al meu din care sa pot trai si sa nu ma gindesc in fiecare seara ca trebuie sa cer bani de la parinti, ca nu-mi ajung etc.
vreau soare, mult mult soare, afara si in mine …
si … as mai vrea sa opresc timpul in loc, asa ca in desenele animate din copilaria mea; era o fetita acolo cu o bagheta magica si oprea timpul cu ea, atunci cind avea chef … vreau si eu asa … dar la asta pot doar visa …
dar cel mai tare imi doresc … deja simt ca vreau prea multe :) asa ca nu spun , las timpul sa spuna pentru mine :) si da … tine de tine, adica de noi … te vreau pe tine in viitorul meu.
p.s. ma gindesc la tine
100!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
