And when it's bad it's awful, really awful ...

Probabil acest blog nu imi mai poate servi drept refugiu, precum era inainte. Nu mai am curaj sa scriu ce gindesc aici, nici ce am pe suflet. Nici aici nu ma mai simt libera in exprimare. Mai devreme am inceput sa scriu despre citatul lui Blaga - "Viata - o plimbare spre somn" - am dat peste el azi, si chiar am avut niste idei pe care vroiam aici sa le insir. M-am razgindit, nu am avut curaj sa scriu ceva referitor la el, pentru ca m-am gindit ca o sa intelegi tu gresit incepind de la titlu, asa cum ai mai inteles si altele scrise pe aici in felul tau. Si stiu ca atunci cind se intimpla asa, pot sa-ti lamuresc cit nu ti-as lamuri, tu tot la parerea ta ramii, chiar daca pentru moment ma faci si pe mine sa cred ca ai inteles contrarul. Asa ca m-am lasat de ideile referitoare la citat.

Uneori am ginduri neintelese de tine si iti pare ca aiuresc. Ce sa mai ... ? Cum a fost o "prostie" cindva blogul acesta asa si a ramas pentru unii. Ca tot nu-ti pasa ca ma macin in sinea mea, esti de parere ca trebuie sa ma bucur de viata, atit. Dar cu ceea ce e in mintea mea cine sa se descurce? Hai sa las totul balta si sa-mi vad de viata. Eu nu-s asa, sau rezolv totul si merg mai departe, sau ma impotmolesc in ceea ce nu am rezolvat. Si daca asa tare tinzi sa ma faci sa nu ma gindesc la maruntisuri si sa nu implic pe "altii" in relatia asta, te rog frumos pe viitor sa ne gindim la alta varianta de "locul nostru" din iarna. Nu-mi trebuie reprosuri la tema si atunci.

Nu ne putem schimba, nici tu, nici eu, asa ca te rog, sa fim buni si sa incercam sa ne intelegem. Oare tu chiar nu observi ca toate neintelegerile intre noi apar in mare masura numai pe subiectul ista?Chiar asa de greu este sa ma intelegi? Ca tot nu de la "nimic" ma aprind ... fii sigur.

Nu asa viata mi-am imaginat acasa. Deja mai bine stateam la Iasi, departe de toti, tot mai bine era sa fie. Macar acolo eram doi si ne traiam viata noastra. Si eu cind ziceam ca asa probleme apar la toti, tu spuneai ca noi nu trebuie sa facem ca "toti" si nici nu vom fi ca "ei". Pacat ... pentru ca toate "nimicurile" astea se aduna, vrem nu vrem, cel putin la mine. Si in loc sa facem asa ca sa nu mai apara, tu imi zici sa trec peste ... bine. Mereu ascult de sfatul tau, asta ca tu sa stii ... ca tot imi zici ca nu tin cont niciodata de el ... si acuma am sa ma iau dupa el, sa vad ce se primeste. Sa speram ca viata merge inainte, asa cum spui tu, si nimic din ce s-a mai intimplat nu ne va afecta pe viitor.

Si daca ma supar, este din cauza ca te iubesc si imi pasa, nu pentru ca mi-ar placea mie sa-mi creez mereu o stare de nefericire. Cred ca deja ma cunosti si stii ca atunci cind sunt fericita, pai chiar sunt, nu incerc sa caut motive pentru a strica fericirea. Si imi pare foarte rau ca se intimpla ceea ce se intimpla, sincer ...

Autumn Girl

A venit si ultima zi de vara ... foarte trista. Deja pot sa spun ca e toamna si daca mai adaug si muzica pe care o ascult acuma, e toamna peste tot, si afara si in mine. Cum sa ies din starea asta? Mai sunt oameni care devin la fel de depresivi pe asa timp? Nu pot sa-mi explic de ce toamna asta mi se asociaza mereu cu pustitate si urit. Unii zic ca e frumoasa, colorata, plina de roade. Eu insa o vad altfel. Si acum cind ploua ma simt trista si neputincioasa, nu stiu ca sa fac ca sa ma inveselesc si sa nu le transmit si celor din jur starea asta. Parca mereu ma urmareste supararea si somnul. Sunt atit de somnuroasa incit mi se pare ca daca ajung acuma acasa si ma intind pe un pat, o sa dorm toata ziua. Parca nu-mi doresc nimic altceva decit sa stau, sa ma uit la televizor ... nici sa maninc nu vreau. Vreau somn, somn si iar somn. Nu mi s-a mai intimplat demult sa ma simt atit de obosita cind nu prea fac nimic care sa ma aduca intr-o stare de oboseala. Of ... atitea offfff-uri pentru ziua de azi :) Poate ar fi cazul sa le mai las deoparte? Bine ... incerc, ca doar nu am sa las mersul normal al naturii sa-mi strice mie ziua si poate intreaga saptamina :)


p.s. Frumoasa a fost vara, si repede s-a mai dus. O astept cu nerabdare pe cea de la anul. Intre timp sa incercam sa regasim frumusetea si in celelalte anotimpuri ...

Oamenii din viata mea.

Astazi vreau sa scriu despre oamenii care au trecut cindva prin viata mea ... Exista persoane a caror prezenta te marcheaza pentru mult timp, exista altele, care in schimb nu au nici o influenta asupra noastra; sunt oameni care au o influenta negativa,  altii insa sunt buni si  prezenta lor iti face bine. Nu stiu in ce categorie m-as putea incadra eu avind un caracter atit de complicat. Niciodata nu m-am gindit la cum se simt oamenii cind ma au aproape. Nu vreau sa ma intorc in trecut si sa analizez situatiile pentru a-mi da seama daca am facut pe cineva sa sufere. Stiu doar ca acuma, in prezent, incerc sa nu ranesc pe nimeni, nici prin cuvinte, nici prin actiunile mele. Dar nu intotdeauna mi se primeste.

Revenind la tema de baza a acestei postari ... Sigur, caracterul mi s-a format in functie de toti acei oameni care mi-au fost alaturi cindva. Unii dintre ei sunt si acuma, altii insa -  nu, si niciodata nu vor mai fi. Asta este viata, unii vin, altii pleaca - se duc singuri sau ii ia Dumnezeu, ca asa i se pare lui corect. O fi asta o lege anume sau doar coincidente multe? Nu voi intelege nicicind, nu am de unde sa stiu cum suntem noi categorizati si cind ne va  veni ceasul sa plecam la rindul nostru. Ciudat tare ... Si totusi ... Chiar astazi mi-a venit un gind, probabil din cauza ploii ... am meditat. Traiesc frumos. Am alaturi oameni dragi, parinti, bunei, un frate, te am pe tine. Si cel mai important este ca ii am pe tot aproape, nu departe cum erau cindva. Acuma parca i-am adunat in palma si stau acolo, toti suntem fericiti. Cindva nu era asa. Parintii imi erau departe si chiar daca nu am recunoscut, le-am simtit lipsa. Si tu ... cit de greu era la distanta. Dar in sfirsit suntem aici, unde ne avem aproape zi de zi. Cit de mult conteaza sa fii alaturi de oamenii la care tii si tin si ei la tine. Ma simt fericita, ma aflu in cercul meu, unde pot fi eu, pot sa ma manifest normal, fara retineri. Si vreau sa spun ca in functie de toti acesti oameni, m-am format si poate inca ma formez. Adevarat este si faptul ca cel mai multe schimbari le-am suportat pe vremea liceului. Cred ca atunci am avut destule experiente, placute si neplacute, care m-au afectat intr-un fel sau altul. Lasand la o parte conditiile de trai si departarea de casa, oamenii pe care i-am cunoscut acolo m-au format si ei, incepind cu fetele din camera si terminind cu acelasi "porc". Pina si de la cei mai nesimtiti ai cite ceva de invatat :)



Situatie este la fel si cind vine vorba de acei cu care cindva am format un cuplu. Rai sau buni, si prezenta lor in viata mea m-a influentat intr-o oarecare masura. Cum n-ar fi, azi vreau sa multumesc toturor celor care au trecut prin viata mea si m-au invatat sa o traiesc de fiecare data altfel. Multumesc la toti, in special voua si tie.

Daca voi nu ma vreti, eu nici atit ....

"Aparentele inseala" - cuvinte pe care le-am auzit prima data de la tatal meu, fiind mai mica, si ultima data ... de la o persoana care m-a acuzat ca i-am distrus viata ... Si astazi nu mai este nevoie sa mi le spuna cineva, mi le spun eu singura in gind de cite ori este nevoie. In fiecare zi intimpin situatii carora le pot atribui aceste cuvinte. Dar  m-am saturat deja sa analizez in mintea mea acelasi subiect al "prieteniilor apuse". Parca nici nu ma mai deranjeaza deja atit de mult ... fiecare cu viata sa :) Eu am revenit la prezent. Unicul lucru de care imi pare rau este ca sunt departe de persoanele cu care imi face placere sa vorbesc. Pacat ca nu le am mai aproape.

Sincer, saptaminile astea zici ca ma aflu in alta lume, parca nu e a mea ... sau inca nu m-am acomodat cu ea? Sau poate imi este prea bine? Nu stiu ...

Fabulele unui Mistretz :D (12)

Doar un an si 2 luni,

Un crac rupt si 2 coltuni,

Caci ce-am strins in acest an

Da-o-n ... de urangutan.

Si un strop doar intr-o cana

Mai avem de mincat mana,

Si noroc ca cana-i mare,

Eu si tu, ce zici tsistare?

Sa incepem pas cu pas,

Doar mincind si bun si gras

Sa croim un drum in viata,

Eu-bolfos, tu-maladeatsa,

Sa dormim pe patul vechi,

Ca sa-ti sforai la urechi

Si sa fim in pas cu slujba

Lemne sa taiem cu drujba


Si de fructe din gradina,
Mere sau o nectarina
Sa ne bucuram din plin,
Cu placere nu cu chin.


S-avem grija noi de noi,
Tu sau eu s-o mai indoi
Rijic zboara pe la anu
Cind ma mut cu ciumadanu
Pe o strada undeva 
Unde-mi voi cunoaste soarta.


Si in mod poeticesc,
Cam inchei cu TE IUBESC!

28 august 2010

200!

Buna ziua :D

Dupa cum se vede, am ajuns la 200 de articole

Cred eu ca am fost o bloggerita destul de activa in acesti doi ani si merit o inghetata 8->

Sper ca la anul prin timpul asta sa am vreo 300 deja, numai timp sa fie ...

Frumusete

Recent, adica de doua saptamini incoace am inceput si eu sa imi fac un tratament anticelulitic. Motivul a fost acela de a incerca, pentru ca mi-a zis cineva ca ajuta. Nu consider ca am celulita exagerat de vizibila, dar nu-mi place cind e ceva in plus pe corpul meu. Si am zis ca decit sa se agraveze mai tirizu, sa o "tratez" de pe acuma :D Inainte tot ma gindeam sa-mi cumpar vreo crema, ceva, dar ca intotdeuna ma zgirceam la bani, si cum aflat despre ceva care nu necesita resurse financiare am hotarit sa incerc. Este vorba despre zatul de cafea. Am auzit ca se usuca si  se aplica pe partile corpului cu pricina. Si asa m-am apucat. Am vazut rezultatul in vreo 5 zile, daca nu mai putin. Chiar are efect. Iar azi de interes am dat search pe net si am gasit un articol despre zat. Cum se zice, orice lucru este util, doar sa stii unde sa il folosesti. 

Nu am stiut ca zatul de cafea poate fi utilizat in astfel de tratamente :) 

Mai vreau un pic de vara.

Deseori când se apropie toamna ma întristez. Am mai scris aici şi în anul trecut - toamna nu se afla printre  anotimpurile mele preferate. Frunze galbene, ploi deja reci ... începe sa miroase a fum tomnatic şi a ... şcoală? Şcoala ... nici măcar acest cuvânt nu mai ţine de mine. Mă întreb dacă îmi va fi dor de studenţie. Toate ca toate, dar după Bucureşti sigur nu voi tânji.

Nu mi-a fost dor de toamnă, şi niciodată nu-mi va fi.

Am avut deja 4 toamne, să zic aşa - neplăcute. Cred că de la astea mi se trage toată frica asta legata de acest anotimp.  Sper sa fie ok acuma, nu mai am nevoie de "surprize" ... mi-au ajuns. sincer.

p.s. Mai tii minte? Cândva ai pus piesa asta pe statusul tău ... sper ca era pentru mine :)

Din ciclul "Melodii preferate"

Our twenty six :*

Te Iubesc 

Gujiu Gujiu