Feeling good!

Inca mai practic shaping-ul. A devenit una dintre activitatile mele preferate. Este o ora plina de oboseala, dar o oboseala din aia placuta. Cind ies de acolo, ma simt mindra. Deja a trecut jumate de an si trebuie sa recunosc ca ma simt altfel, mai increzuta, mai frumoasa si mai "in forma".

Initial vroiam sa slabesc vreo 2-3 kg, pe urma am zis sa ma mentin iar ieri am ajuns sa-mi fac si testarea alimentara. Cit mi-as dori sa am un regim alimentar sanatos care sa se potriveasca organismului meu. In felul asta nu voi sta cu grija ca am mincat ceva in plus, ceva ce nu trebuia. Eu cred ca as fi in stare sa ma tin de o recomandare alimentara. Acum astept sa vad ce rezultat voi primi.

Fabulele unui Mistretz :D (22)

Foaie verde frunza'amara,

Cind afara-i opareala,

Tsistarelu se topeste, mititelu ...

Ca iubeste, si conflicte matinale,

Cu gaini si animale,

De e ciine, de-i Mistretzu,

Ce o fac pe cintaretu,

Si cu cotu sau picioru, tsistarelu opreste coru'

Si s-aude ca din oala-merji la loc mai animala!

Where there's a will, there's always a way ...

Zilele astea s-a tot vorbit despre moartea lui Amy Winehouse. Peste tot la stiri se discuta despre viata si posibila cauza a mortii ei. Toti o compatimesc acum. Cauza mortii - evidenta. Personal nu inteleg si niciodata nu voi intelege oamenii care ajung sa se drogheze intr-asa un hal. Cum oare ... ai de toate - voce, familie, cariera, bani, la ce iti trebuiesc drogurile, bautura? La ce bun sa te cufunzi in stari feerice din care sa nu te mai poti trezi? Oare nu poti sa profiti la maxim de viata pe care o ai, dar intr-un mod frumos? Nu este primul caz care ma socheaza si ma face sa-mi pun din nou intrebari la care nu gasesc raspuns. Sau poate ei nu mai pot de atita "хорошо"? Altfel nu-mi explic. Sau poate ajung la maxima disperare si nu gasesc o alta solutie decit drogul si sticla de vodka? Este la fel ca si in situatia oamenilor grasi. Nu pot sa inteleg cum nu se pot abtine de la ceva daunator.

In fine ... nu sunt eu nimeni sa judec viata altora, dar sunt sigura ca toti acesti oameni ar fi putut avea un final fericit, ar fi putut sa traiasca ani multi. Eu nu cred in destin, eu cred in decizii, control si in "cum iti asterni asa dormi". Asa am vazut eu viata in ultimii opt ani.

Daca lupti - lupta pina la capat.

Toate-s vechi si noua toate ...

Lumea in care am revenit este ciudata, totul mi se pare ciudat - oamenii, modul lor de viata, gindirea, planurile lor de viitor. Nu ma regasesc in nimeni. Dar de ce m-as regasi in cineva anume? Pina la urma cu totii suntem diferiti si nu toti tindem sa atingem aceleasi culmi.

Unii se limiteaza la absurda rutina zilnica, altii vor ceva mai mult. Unii se multumesc cu ceea ce au, altii nu se lasa pina nu obtin totul, indiferent daca le trebuie sau nu. Unii se bat cu pumnul in piept ca le stiu pe toate, chiar daca nu stiu nimic, altii in schimb le stiu pe toate dar le tin pentru ei pentru ca asa e mai bine.

Iar eu sunt fericta ca sunt asa cum sunt si ca am alte prioritati si vise.

Plan Uragan Update (2)

1. Oficializare data nunta => 26 mai 2012
2. Lista invitati

3. Biserica

4. Starea civila

5. Sala + Meniu => Magdacesti, La Plopi   (www.laplopi.md)

6. Muzica + Tamada + Dansatori => Drimba

7. Foto + Video

8. Buchete, aranjamente florale

9. Marturii invitati

10. Invitatii

11. Transport invitati

12. Verighete

13. Rochie + pantofi

14. Costum + pantofi

15. Programare la coafura, machiaj

16. Coadou nasi

17. Limuzon :))) Sau cine stie, alta masina mi-as dori.

18. Masini (bant, lenta, lea lea lea :D)

19. Melodia pentru primul dans Ufff, aici mare dilema ...

20. Tort

21. Luminari

22. Plicuri bani.

Blogul si viata reala.

De ce am lasat blogul deoparte? Nici eu nu stiu. Ma gindesc ca am dat de gustul vietei reale. Pina la urma, blogul nu le inlocuieste pe toate. Uneori am atitea sa spun, dar am ajuns la concluzia ca nu stiu sa ma exprim, nu stiu sa redau in cuvinte viata mea si imi pare rau. As fi vrut sa am pagini intregi scrise, iar peste ani si ani sa citesc, sa zimbesc sau sa pling. Nu a fost sa fie pentru mine. Nu sunt scriitoare, jurnalista iar cuvintele nu le pot alege asa incit sa placa la toti. Ciudat lucru, sa nu ai niciun talent, nimic ... nu stiu ce pot sa fac cel mai bine, niciodata nu m-am gindit. Nu stiu sa pictez, sa scriu versuri, nu stiu sa cint, nici sa dansez prea bine. Concluzia ar fi, ca nici macar sa scriu frumos nu pot, si nu stiu daca tine de talent sau de experienta, dar nu e si gata.

Acum nu se stie daca pun punct acestui blog sau imi reiau activitatea. Timpul va arata.

Ehhh, Mañana ...

Bate si ti se va deschide, Cere si ti se va da!

Ehhhh ... de-am fi un pic mai optimisti, si viata ne-ar suride mai des. 

Nici nu mai stiu daca sa cred in  "totul vine de la sine" sau in "singuri ne creem norocul" ... sau poate in "pentru ca tu sa fii norocos trebuie ca altii sa nu fie" ...

Cert este ca fiecare dintre noi are ceva pus deoparte, important rabdare sa fie!

Vreau sa vizitez (1)

Parcul BLITZER (Berlin)