Ce va fi?

E devreme sa ma gindesc, sau sa ne gindim la asta, stiu ... dar timpul trece, nemilos. Cindva imi doream sa treca mai repede; imi aduc aminte de unele momente din viata mea, care mi se pareau ani, atit de greu treceau ... acuma insa as opri timpul daca mi-ar sta in puteri. Dar nu am cum, nimeni nu poate. Ne ramine doar sa ne bucuram de el si de ceea ce ne ofera.



Si in sfirsit pot sa spun ca mi-am gasit fericirea, aici aproape ... m-ai gasit tu pe mine ... si e asa cum mereu am spus : apare atunci cind te astepti mai putin. Si as vrea sa te pastrez pentru totdeauna, pentru ca esti singura persoana care a reusit intr-atit sa ma trezeasca la viata, care a reusit sa transforme marele „NIMIC” in „TOTUL”. Ce ar fi fost viata mea fara tine acuma? Chiar nu stiu. Cred ca era fara sens.

Imi vine greu sa scriu saptamina asta; presupun ca este din cauza ca ma simt bine si sufletul este fericit; refugiul meu in acest blog nu prea imi este necesar acuma. Stii? Te-am asteptat mult timp. Am ajuns pina sa ma si gindesc ca astept ceva ce nu exista. Nu vorbesc despre ideal, ca doar nu exista asa ceva. Ma refer la acel cineva cu care m-as intelege de minune, cu care as putea comunica si in care m-as regasi. Poate e prea devreme s-o spun dar simt ca tu esti acel cineva, jumatatea mea. Am multe sa-ti spun dar nu ma grabesc.