Trebuie sa recunosc ca imi era frica sa o iau de la inceput ... o multime de ginduri ma macinau cindva. si cind ma gindesc ca la moment nu-mi mai pot imagina viata fara tine :) e placut asa, e placut sa simti ce simt eu la moment si sa-ti dai seama ca in sfirsit ai un motiv sa traiesti ,,, da, stiu ca unii pot trai si fara iubire; eu insa am nevoie de ea, imi trebuie sa o simt, si nu mai vroiam sa o simt asa ca odata. cindva ma simteam vinovata de propriile mele sentimente, nu le mai vroiam, le simteam asa ca o povara, nu mi-a adus nici o fericire dragostea aia desarta, cred ca numai m-a distrus incetul cu incetul, fara sa-mi dau seama, cred ca m-am distrus singura pe mine, dar nu pot sa inteleg de ce si cum am permis asa ceva.
in fine, a trecut. iar acuma m-am indragostit, dar dragostea asta nu ma sufoca, nu ma inchide in mine, nu-mi provoaca resentimente fata de propria-mi persoana ... dimpotriva, mi-a redat libertatea sufleteasca si increderea de sine, ma face sa visez si sa traiesc visul in fosta cruda realitate. si e frumos, si atit de real. e greu sa redau in cuvinte ce simt, e greu pentru ca atunci cind esti fericit cuvintele nu iti sunt de ajuns pentru a te exprima. multumesc.
p.s. see the picture :D
Felicitari, draga mea.
RăspundețiȘtergereViata e minunata cand iubesti.
Iar cand te si simti iubit este inaltator.
Traieste!