Welcome Home, Tourist!

Probabil cei 7 ani de trai in Romania si-au spus in sfirsit cuvintul.

Ma obisnuisem sa-mi organizez viata in propriul meu fel, timpul nu-mi depinde de nimeni, eu eram stapina pe propriile mele decizii, responsabila de viitoarele consecinte ... Eu si numai eu puteam sa-mi conduc propria lume, lumea mea, pe care mi-am creat-o atita timp, lumea mea pe care am construit-o altundeva.

Daca primeam sfaturi puteam sa aleg, in a le urma, sau a ma lua dupa ale mele.
Daca vroiam imi faceam mincare, daca nu - nu, si nimeni nu ma critica ca nu maninc destul, ca nu ma alimentez normal.
Daca vroiam sa stau ore in sir la calculator, urmarind un film, nimeni nu-mi spunea ca stau prea mult.
Daca vroiam vorbeam, da nu simteam nevoia, taceam.
Daca ma simteam bine rideam, daca imi era rau plingeam, si nimeni niciodata nu mi-a reprosat ca pling de la nimic, ca pling prea mult, ca vars lacrimi degeaba.

Tot imprejur imi apartinea, timpul, decizia si liberatea.

Astazi insa mi s-au reprosat destule. Am ajuns sa fiu numita "o turista" care nu face alteva decit sa stea la hotel. Bine ... acest hotel la mine in telefon este trecut "home, sweet home" si asa va ramine. Ok, de azi inainte am sa stiu de unde plec in fiecare dimineata si unde vin in fiecare seara.

Si tu ai zis ca acasa va fi altfel, mai bine ...