My summer ...

vara a inceput deja de ceva timp, nu stiu cum va fi vara asta si nici planuri nu pot sau mai bine zis nu vreau sa-mi fac ... ce va fi, va fi. iar eu chiar daca simt un gol imens in mine si in tot ceea ce ma inconjoara, am sa incerc sa gindesc cit de pozitiv se poate, am incerc sa-mi fac vara frumoasa, cred ca am nevoie de ceva nou, dar inca nu sunt sigura ca acel ceva il vreau intr-atit de tare, pentru ca stiu ca multe s-ar schimba. nehotarita ca deobicei :) ... vreau putina fericire in suflet si liniste, multa liniste, am nevoie sa ma linistesc si sa-mi limpezesc gindurile, am nevoie sa fac curat in inima, sa mai arunc cite ceva, dar unde? unde sa arunc? in urma? am incercat ... uneori ma gindesc ca poate nu sunt indeajuns de puternica, sau poate nu vreau, caci daca e vorba de putere o gasesc, dar cred ca nu am vrut, nu am vrut sa ma las de amintiri si iluzii, nu am vrut sa te las pe tine in urma, ce rost mai are sa te tin in inima mea? nu ai vrut sa imi arati vreun rost sau sa-mi dai vreun motiv de a te mai vrea linga mine, si totusi ... abia astept ziua aia, ziua in care s-o pot spune frumos si sincer, ziua in care o sa pot spune ca te-am uitat.



vara mea ... cit te-am asteptat ...

Gradina lu' tata ... :D

Niciodata nu am vb despre tata :) ... nush de ce, cred ca prea tare m-am luat cu iubirea mea, si uit de tot ceea ce ma inconjoara si ma face fericita: familia mea :).. mereu am zis ca am noroc de familie, fara ea nush ce m-as face, chiar daca uneori ma mai cert cu fratele mai mic, oricum il iubesc ... si parintii sunt cei mai dragi. cind merg acasa simt fericire. tin minte prin clasa a 10, venisem acasa in vacanta, m-a adus tata cu masina de la gara, si cind am intrat in ograda primele cuvinte pe care le-am spus la ai mei au fost "am ajuns in rai?" :D era atit de frumos ;)) avem noroc de tata ... tatal meu e pasionat de fori si tot ceea ce tine de gradinarit, chiar daca asta nu tine de profesia lui, chiar nu are nimic de a face :D. acuma am ramas la fel de placut surprinsa de "raiul" meu de acasa :) verde, colorat, frumos, plin de viata. cindva am sa am si eu gradina mea la fel de mare si frumoasa, doar sper sa am vointa si placerea sa am grija de ea, la fel ca tatal meu :D

Bucuresti, din nou Bucuresti ... si deja imi este dor de casa :)

P.S : Domnu' Nicu, v-am promis o bucatica de tort, inca de saptamina trecuta. am zis ca ti-o trimit pe net :))) , dar nu prea am vorbit in ziua respectiva, si cind m-am trezit nu mai era nimic :"> , s-a mincat repede, asa bun a fost ... las'ca poate mai fac vara asta, dar sper numai sa mai fie capsuni prin gradina bunicii :D:D

Drum ...

si s-a scurs si ziua de azi, credeam ca nu se mai sfirseste, s-a scurs pentru mine dar nu si pentru ceilalti. si simt un gol mare peste tot. soare? afara ... inauntru e intuneric bezna. seara din nou plec, ma asteapta bucurestiul, da de fapt cind m-a mai asteptat el pe mine? de aia cred ca nu-l suport, pentru ca nu e nimeni sa ma astepte acolo ...



trei saptamini in sufocantul Bucuresti, as sta aici, as sta acasa, dar nu pot si cred ca si evenimentele din ultimile zile ma fac pentru prima data sa-mi doresc mai repede sa plec undeva departe de casa, sa uit, sa ma linistesc ... dar stiu, din momentul in care voi ajunge acolo, imi vor reveni alte ginduri si o sa inceapa sa ma chinuie ambele ... cum sa fac sa ma descurc, parca nu e la fel de greu ca inainte caci mi-am facut curaj, mult curaj ... insa tot imi e frica de amintirea ta bolnava, care nu ma mai lasa in pace, continue sa ma urmareasca chiar daca nu o mai vreau.

Morala Saptaminii ... (2)

Mark statea pe canapea, privind peste ecranul televizorului undeva departe. Cum a putut Heather sa ii spuna asa dintr-o data ca ar fi bine sa se desparta? se intreba el pentru a mia oara. Dupa toate clipele petrecute impreuna timp de sase luni! Credeam ca totul merge bine. Si acum ea zice ca ar fi bine sa ne despartim pentru o vreme. Si pe deasupra imi spune ca nu stie nici ea de ce simte astfel!

Marc s-a intors cu spatele la televizor. Un tip de liceu nu plange - nici daca i-a explodat lumea in fata.
A incercat sa se poarte normal la cina, dar si ceea ce a reusit sa manance avea gust de carton.
- Esti bolnav sau ce ai? l-a intrebat Jason, fratele mai mic.
- Nu, s-a rastit Mark. Si mai lasa-ma in pace!
Tatal i-a aruncat o privire prin care ii spune ca ar fi bine sa se calmeze, si chiar si bunica il privea surprinsa. Dar lui nu ii pasa. Ei oricum nu ar fi inteles, chiar daca ar fi stat sa le explice. Nu ar fi inteles cat de mult tinea el la Heather. Numai faptul ca o conducea acasa, sau ca erau impreuna la orele de rugaciune, era suficient pentru a-i face viata mai frumoasa.

Mai tarziu in camera sa, Mark a scos cateva carti din geanta, dar nu se putea concentra la teme. Nu se putea gandi decat la plimbarea facuta impreuna in dupa amiaza trecuta. Ea a fost atat de tacuta. Atat de tacuta ca imediat si-a dat seama ca ceva nu era bine, dar era sigur ca orice ar fi fost, putea sa fie indreptat. Cuvintele ei l-au lovit cand i-a spus ca ar trebui sa nu mai fie impreuna pentru o vreme.

- Mark, sa stii ca nu am gasit pe altcineva. Numai ca ar fi bine sa ne despartim si sa avem si alti prieteni.
Pentru o clipa, a ramas fara cuvinte, iar dupa aceea durerea i s-a transformat in manie.
- Bine! Daca asa vrei, asa va fi! si a lasat-o in drum fugind spre casa, incercand sa isi retzina lacrimile.

Tragand adanc aer in piept, a incercat inca o data sa citeasca primul paragraf din cartea de istorie, dar parca nu avea nici o logica.
O bataie la usa l-a facut sa tresara. Poate ca Heater a sunat sa spuna ca totul a fost o greseala, si ca nu mai putea sa traiasca fara el, dupa cum nici el nu mai putea sa traiasca fara ea.

Dar nu, era bunica care venise sa locuiasca cu ei in urma cu putin timp.
- Ai nevoie de ceva bunico? A intrebat-o el, desi nu prea vroia sa stea de vorba cu cineva.
- Mark m-am gandit ca poate tu ai nevoie de ceva.
- De ce as avea eu nevoie? a raspuns el.
- Te-am privit la masa si mi-am dat seama ca s-a intamplat ceva. Si pentru ca astazi ai ajuns acasa asa de devreme, m-am gandit ca poate are o legatura cu Heather.
- De unde stii?
Zambindu-I bunica i-a zis:
- Asa am simtit eu. Si luandu-i mana lui in mana sa, l-a intrebat: Vrei sa stai de vorba despre asta?
- Nu poti face nimic bunico!
- Ma pot ruga, caci chiar daca eu nu cunosc problema, Dumnezeu o cunoaste.
- Heather mi-a dat papucii. Iar eu credeam ca avem o relatie perfecta.
- Cred ca iti este greu, si poate ca esti suparat pe ea, si pe restul lumii.
- Asta de unde o mai stii?
- Mark, vino putin in camera mea. Am ceva sa iti arat.

Pentru inca cateva minute, Mark a incercat inca o data sa citeasca pagina de istorie, intrebandu-se insa si ce ar avea bunica sa ii arate caci nu prea a adus multe cu ea cand s-a mutat la ei.

Peste exact 15 minute, Mark batea la usa ei.

- Priveste, a zis bunica indreptand spre el un plic vechi. E o scrisoare trimisa mie de tatal tau dintr-o tabara in care a plecat ca instructor.
- O scrisoare de la tata? Mark a scos din plic o singura fila.

"Draga mama,
Am cunoscut o fata in tabara! O cheama Shelley, si este o crestina veritabila. Ii place inotul si muzica, si toate celelalte lucruri care imi plac si mie. Si pe deasupra e si frumoasa."
Mark s-a oprit.
- Mama? Eu stiam ca s-au cunoscut intr-o tabara, dar de ce imi arati mie scrisoare aceasta?
- Citeste mai departe si vei vedea.
"Stii ca nu vroiam sa vin aici anul acesta. Inainte ca Jan sa se desparta de mine vroiam sa stau acasa vara asta si sa petrec tot timpul cu ea. Iar dupa aceea, cand mi-a zis ca totul se incheie intre noi, am venit aici doar ca sa scap de toate. Sa fiu undeva departe. Oricum nici eu nu prea eram o companie buna. Oricum, vroaim sa iti spun ca nu prea te-am crezut cand mi-ai zis ca Dumnezeu avea pregatit ceva si mai bun pentru mine. Acum insa iti dau dreptate! Sunt liber sa fiu cu Shelley, si ma simt mult mai bine cu ea! Cand vom pleca spre casa, va trece si ea pe la noi pentru ca tu si tata sa o cunoasteti. Sunt sigur ca va va placea!"

Mark a privit lung scrisoarea.
- O fata s-a despartit de tata? Dar el arata mult mai bine decat mine. El juca in echipa liceului, a fost presedintele clasei. Toate ii mergeau ca pe roate. De ce s-ar desparti cineva de el?
- Poate pentru ca sa o intalneasca pe mama ta.
- Da. Nici Mark nu se putea gandi la o pereche mai perfecta decat parintii sai.
- Bineinteles ca asta s-a intamplat cateva luni mai tarziu. Nu chiar imediat, si in tot acel timp, era o persoana cu care nu prea aveai cum sa te intelegi. Mark, stiu ca suna prea simplu, dar Dumnezeu are un mod prin care rezolva toate lucrurile spre binele celor ce il iubesc pe El. Noi nu putem sa vedem aceasta imediat pentru ca privirea noastra nu bate asa de departe. Noi vedem doar ce se intampla acum, insa Dumnezeu ne vede tot viitorul. Eu nu iti spun ca iti va fi usor cand te vei intalni cu Heather, in mod special daca ea va fi cu altcineva.
- Chiar ca imi va pica greu.

- Poate ca va dura putin pana cand iti vei da seama ca ceea ce s-a intamplat nu este o catastrofa, asa ca intre timp de ce nu te pui sa faci lucruri pe care ai fi dorit sa le faci dar nu aveai timp pentru ele caci tot timpul erai cu Heather? De exemplu sa mai scoti chitara din dulap, sau sa practici din nou lucrurile care iti erau placute. Cu Heather nu prea aveai timp pentru multe, in mod special pentru lucrurile care nu ii placeau ei. Tu ai si alti prieteni, si am auzit ca unii dintre ei s-au apucat de un nou proiect la biserica.

Mark a dat aporbator din cap. Nimic nu il va face sa o uite pe Heather. Insa bunica avea dreptate in sensul ca erau multe lucruri pe care si le dorea sa le faca dar nu avea timp pentru ele. Nu ar strica sa se apuce din nou de ele.
- Multumesc, a zis Mark dupa care a sarutat obrazul bunicii. Dar de ce ai pastrat scrisoarea toti acesti ani?
Cu zambetul pe buze, si tragand din ochi bunica i-a raspuns.
- Stia Domnul ca voi mai avea nevoie de ea.



Morala (mea) : undeva departe sau cine stie, poate mai aproape decit imi imaginez eu, exista cineva si pentru mine, cineva care ma asteapta si il astept, cineva care ma va face fericita si ii voi putea si eu oferi fericire ... pentru fiecare dintre noi exista, " ce-i al tau, e pus deoparte" - spune mama ;)

Who wants to cry?! not Me, not I ...

Viata cusuta cu ata

azi mi-am dat seama ca ceea ce imi faci tu reprezinta doar una din cele mai mici preobleme din viata, faptul ca poate n-o sa mai fim niciodata impreuna nu inseamna nimic, azi inca odata mi-am dat seama cit de scurta e viata ...



o zi cu soare, dar in suflet e ceata, ploaie si intuneric. asta e suferinta, cind pierzi un apropiat si cind iti dai seama ca niciodata nu se va mai intoarce. ceea ce poate intentionezi tu sa faci, sa ma faci sa sufar din cauza ta e in zadar, lovituri mai grele exista si azi am primit o lovitura atit de mare, daca eu ma simt asa, nu vreau sa-mi iamginez ce simte famila lui ... Dumnezeu sa-l aiba in paza.

Recunosc.

Vreau sa vorbesc despre tot ce simt la moment, altcuiva nu pot sa-i spun ... nu trebuie. ceva parca ma roade pe dinauntru, ceva parca nu e la locul lui, si stiu, e ceva in plus in sufletul meu, e ceva prea mult, esti tu, dar sunt gata sa te invit afara din el, sau daca nu vrei pot sa te alung, sau daca nici asa nu va merge, pur si simplu am sa ma folosesc si eu de arma ta - nepasarea si ignoranta, da ... presupun ca asa trebuie sa fac.

recunosc imi este greu,
recunosc ca de fiecare data am cedat,
recunosc ca de sute de ori am zis ca nu te mai iert,
recunosc ca m-ai omorit si tot tu ai reusit sa ma faci sa renasc,
recunosc ca mai facut fericita dar in acelasi timp ai reusit sa ma faci sa sufar insutit,
recunosc ca am zis ca nu pot trai fara tine, dar asta se va rezolva cu timpul,
recunosc ca de sute de ori mi-am zis ca te las si nu m-am tinut de cuvint,
recunosc ca te iubesc asa cum n-am iubit pe nimeni niciodata, dar asta se transforma in ura, tu o transformi,
recunosc ca am gresit si eu,
recunosc ca in ultimul timp am exagerat enorm cu gelozia, dar se vede ca era motiv,
reconosc ca nu am incredere in tine, chiar daca am incercat,
recunosc ca m-am saturat de neincredrea asta,
recunosc ca viata mea ar fi mai linistita fara tine,
recunosc ca ma rog zi si noapte ca sa te uit,
recunosc ca vreau sa nu te mai iubesc,
recunosc ca vreau intr-adevar o relatie "normala", "stabila",
recunosc ca stiu ca m-ai inselat mereu,
recunosc ca ... mi-as fi dorit ca lucrurile sa nu fi ajuns aici, la asa o situatie.
recunosc ca regret multe lucruri legate de tine, regret relatia asta si mi-as fi dorit sa nu o fi avut niciodata.



P.S : you don't have to go and get your armour anymore, eu am pus armele jos, nu mai am pentru ce lupta, numai daca sa aleg sa lupt pentru nimic, dar nu-mi convine, sa lupt, sa ma aleg cu aceleasi rani si sa obtin marele "NIMIC" in schimb? nu, multumesc, inca mi-au ramas ranile vechi din celelalte lupte cu tine, ...

Morala saptaminii ...

Intr-o buna zi, un taietor de lemne se ocupa de taierea unei ramuri ce se ridica dintr-un rau. La un moment dat securea ii cazu in apa, si omul se puse pe jelit pentru ca-si pierduse singurul lucru cu care putea sa-si castige existenta.
Vazand acestea, Dumnezeu apare langa apa si-l intreaba care este cauza disperarii sale.
Omul ii explica atunci ca securea sa a cazut in apa si nu mai stie unde e. In acel moment Dumnezeu plonjeaza in rau si revine cu o secure din aur masiv.
- Asta e securea ta, omule? il intreaba el.
- Nu, raspunse taietorul de lemne.
Dumnezeu intra din nou in apa si, de data aceasta se intoarce cu o secure numai din argint.
- Asta e securea ta? intreaba el din nou.
- Nu, raspunde din nou taietorul de lemne.
A treia oara Dumnezeu revine cu o secure de fier si il intreaba din nou pe omul de pe mal:
- Asta e securea ta?
- Da, asta e, ii raspunse de data aceasta taietorul de lemne.
Dumnezeu, miscat de onestitatea omului ii face cadou toate trei securile si taietorul de lemne se intoarce fericit acasa. Cateva zile mai tarziu acelasi taietor de lemne se plimba pe malul raului cu nevasta sa. Dintr-o data, aceasta cade in apa. Cum omul se puse din nou pe plans, Dumnezeu
aparu din nou intrebandu-l care-i este necazul.
- Nevasta mea a cazut in apa, ii raspunse taietorul de lemne
printre suspine.
Atunci Dumnezeu sare in apa si apare cu Penelope Cruz in brate.
- Asta este nevasta ta? intreaba el.
- DA! DA! DA! DA !DA! DA! DA! DA! urla omul.
Atunci Dumnezeu, furios, il lua la bani marunti:
- Indraznesti sa ma minti?!! Ar trebui sa te blestem pentru vecie!!
Atunci taietorul de lemne incepu sa-l implore:
- Te rog, Doamne, iarta-ma! Dar cum altfel puteam sa raspund?! Daca spuneam "nu" la Penelope Cruz, data viitoare mi-o aduceai pe Catherine Zeta Jones. Si daca si atunci as fi spus "nu", a treia oara mi-o aduceai pe nevasta-mea. Si daca de data aceea as fi spus "da", mi le faceai cadou pe toate trei, dar eu sunt un om nevoias si n-am de unde sa hranesc trei femei. Acesta este motivul pentru care am raspuns cu "da" de prima data.

Morala: Barbatii mint intotdeauna numai din motive perfect oneste si logice.

Friendship

Exact peste 8 zile cineva cindva drag mie isi ia zborul in USA. nu stiu exact de ce mi-a venit acuma sa-i scriu, cred ca am simtit nevoia pentru ca totusi trebuia sa rezolvam lucrurile, au ramas asa, urite. imi pare rau dar daca nu am fost in stare noi, doua incapatinate sa cedam, altcineva nu a avut cum s-o faca in locul nostru. ma gindesc ca atit timp cit il ai pe el, nu te mai intereseaza o fosta prietenie. probabil nu e adevarat, sau cel putin nu ar trebui sa fie. ma gindesc ca din prostie se cearta oamenii, ma gindesc ca viata ne pune la incercare, si la cit de multe incercari nu m-a pus viata pe mine anul asta sa stii ca realizez destul de bine ca pe tine te-a pus la si mai multe. de unde stiu? pentru ca am vazut dintr-o parte. tre sa ai putere si sa fii tare pentru a trece prin unele dintre lucrurile prin care ai trecut tu. dar am zis ca nu ma mai bag, si am hotarit sa iau situattia asa cum e ea. insa, s-au cam complicat lucrurile, si am ajuns straine. crezi ca-i bine? eu - nu.

cred ca m-am cam deplasat aici, si de fapt nu am spus ceea ce vroiam sa zic, insa revin cind o sa mi se limpezeasca gindurile.