Recunosc.

Vreau sa vorbesc despre tot ce simt la moment, altcuiva nu pot sa-i spun ... nu trebuie. ceva parca ma roade pe dinauntru, ceva parca nu e la locul lui, si stiu, e ceva in plus in sufletul meu, e ceva prea mult, esti tu, dar sunt gata sa te invit afara din el, sau daca nu vrei pot sa te alung, sau daca nici asa nu va merge, pur si simplu am sa ma folosesc si eu de arma ta - nepasarea si ignoranta, da ... presupun ca asa trebuie sa fac.

recunosc imi este greu,
recunosc ca de fiecare data am cedat,
recunosc ca de sute de ori am zis ca nu te mai iert,
recunosc ca m-ai omorit si tot tu ai reusit sa ma faci sa renasc,
recunosc ca mai facut fericita dar in acelasi timp ai reusit sa ma faci sa sufar insutit,
recunosc ca am zis ca nu pot trai fara tine, dar asta se va rezolva cu timpul,
recunosc ca de sute de ori mi-am zis ca te las si nu m-am tinut de cuvint,
recunosc ca te iubesc asa cum n-am iubit pe nimeni niciodata, dar asta se transforma in ura, tu o transformi,
recunosc ca am gresit si eu,
recunosc ca in ultimul timp am exagerat enorm cu gelozia, dar se vede ca era motiv,
reconosc ca nu am incredere in tine, chiar daca am incercat,
recunosc ca m-am saturat de neincredrea asta,
recunosc ca viata mea ar fi mai linistita fara tine,
recunosc ca ma rog zi si noapte ca sa te uit,
recunosc ca vreau sa nu te mai iubesc,
recunosc ca vreau intr-adevar o relatie "normala", "stabila",
recunosc ca stiu ca m-ai inselat mereu,
recunosc ca ... mi-as fi dorit ca lucrurile sa nu fi ajuns aici, la asa o situatie.
recunosc ca regret multe lucruri legate de tine, regret relatia asta si mi-as fi dorit sa nu o fi avut niciodata.



P.S : you don't have to go and get your armour anymore, eu am pus armele jos, nu mai am pentru ce lupta, numai daca sa aleg sa lupt pentru nimic, dar nu-mi convine, sa lupt, sa ma aleg cu aceleasi rani si sa obtin marele "NIMIC" in schimb? nu, multumesc, inca mi-au ramas ranile vechi din celelalte lupte cu tine, ...