Drum ...

si s-a scurs si ziua de azi, credeam ca nu se mai sfirseste, s-a scurs pentru mine dar nu si pentru ceilalti. si simt un gol mare peste tot. soare? afara ... inauntru e intuneric bezna. seara din nou plec, ma asteapta bucurestiul, da de fapt cind m-a mai asteptat el pe mine? de aia cred ca nu-l suport, pentru ca nu e nimeni sa ma astepte acolo ...



trei saptamini in sufocantul Bucuresti, as sta aici, as sta acasa, dar nu pot si cred ca si evenimentele din ultimile zile ma fac pentru prima data sa-mi doresc mai repede sa plec undeva departe de casa, sa uit, sa ma linistesc ... dar stiu, din momentul in care voi ajunge acolo, imi vor reveni alte ginduri si o sa inceapa sa ma chinuie ambele ... cum sa fac sa ma descurc, parca nu e la fel de greu ca inainte caci mi-am facut curaj, mult curaj ... insa tot imi e frica de amintirea ta bolnava, care nu ma mai lasa in pace, continue sa ma urmareasca chiar daca nu o mai vreau.