miercuri, septembrie 16, 2009
l'll be missing you.
Da ... imi va fi foarte dor de tine astea doua trei zile, sau cite or fi ele ... deja simt ca mii dor, asa ca nu vreau sa-mi imaginezi ce va fi peste o saptamina. probabil o sa pling, dar o sa incerc sa nu fac asta, ca doar nu mai sunt mica ... si totusi ... o sa-mi lipsesti mult mult mult ...
Breathing your love ...
Astazi sunt vesela, dar asta nu este de mirare, mai ales in ultimul timp, de fapt de vreo 3 luni incoace … exceptie fac lacrimile inconstiente, fara motiv, ca cele de acum citeva minute, si alea din cauza unui sfirsit de film. Deseori pling la filme, si acum a fost unul dintre cazuri. Nu a fost nimic grav, decit moartea eroului principal de care imi place mult :). Hmmm ... dar nu mai vars lacrimi de crocodil asa ca odata, nu mai sufar , nu ma mai distrug si nici nu am s-o mai fac (sper). Cred, adica stiu ca acum mi-am gasit linistea: te-am gasit pe tine. Imi spui ca iti place ca sunt asa vesela. Si de-ai sti ca doar datorita tie si atmosferei de acasa. Cred ca nu era sa iti placa asa mult “despre mine” daca ma cunosteai acum un an, nu era sa-ti placa persoana pesimista si mereu ingindurata, trista, lipsita de viata, cu ochii mari dar uriti si nefericiti, cred ca nici nu ma remarcai daca ma vedeai pe strada, eram parca stearsa, ca o umbra. Dar astazi e astazi si astazi sunt eu, cea care ma stii, si care eram cindva demult. Mi-am revenit. Am uitat. Am uitat ca odata eram mereu in depresii si in stare sa ma arunc de la parter :D … m-as arunca si acuma, dar direct la tine in brate, sa nu ma mai lasi sa plec de acolo niciodata; e asa bine si parca toate grijile dispar, parca nicicind nu au fost. N-am idee cum iti reuseste sa-mi faci chipul sa zimbeasca permanent. Si cit de fericita ma faci … nici nu-ti imaginezi …
p.s. abia acuma pot spune ca titlul blogului meu are un sens ...
p.s. abia acuma pot spune ca titlul blogului meu are un sens ...
Etichete:
acasa,
blog,
fericire,
lacrimi de crocodil,
tu
marți, septembrie 15, 2009
,,,
am cam dat-o pe muzica veche in ultimul timp ... si stiu de ce ... pentru ca sunt asa de indragostita ...
Time, it needs time ...
si timpul trece ... de ce ma intorc mereu la tema timpului? poate pentru ca mii frica de el. mii frica ca trece asa, dar lasa in urma amintiri frumoase ... da, timpul vara asta mi-a facut bine, adica trecerea lui. dar cu cit mai mult trece cu atit mai mult ma cuprinde un val de teama si nicidecum nu pot scapa de el. si am zis ca sunt obisnuita cu relatii la distanta, dar aici e vorba de "noi" iar eu nu pot sa-mi imaginezi cum ar fi sa nu te vad cu zilele intregi ... saptamini ... toti spun si as spune si eu din experienta mea ca, cuplurile nu prea rezista distantei, ai zis-o si tu cindva, dar mi-ai promis ca va fi bine ... si eu te cred ...
in love with you ... and with my life.
Si toate visele mele incep sa prinda viata ... a venit asa o perioada cind pot spune ca am de toate, asa cum imi doream ... e asa ca in filmul ala, totul consta in ce-ti doresti, daca vrei sa fie bine, atragi binele dupa tine, daca din contra, te gindesti ca va fi rau, asa va fi. si cum mintea mea gindeste doar pozitiv si e plina de ginduri frumoase, totul in jurul meu pare sa capate un sens toate se pun la locul lor. am inceput sa traiesc! ura!
luni, septembrie 14, 2009
joi, septembrie 10, 2009
The world is you and you are my world.
Cindva ma gindeam ca nu sunt eu destul de puternica, dar am realizat ca totul consta in vointa … si imi dau seama ca mereu am stiut ca nu vroiam. Sau poate imi era frica sa las pe altcineva in inima mea? Imi era frica de o noua dragoste? Mai degraba ma ingrozea gindul unei noi dezamagiri. Probabil am suferit destul … dar nu … nu e “probabil”, e un “sigur” sigur. Suferinta benevola obligatorie … lacrimi, ochi rosi, depresie, insomnia abia lecuita de pastile de valeriana, lipsa entuziasm, pesimism … si cit regret … cite regrete, cita prostie si bataie de joc. Dar a fost odata … Si daca am spus aseara ca nu-mi mai pasa, inseamna ca asa e. mi-a pasat prea mult pentru a mai acorda atentie acuma la ceva.

Ai venit asa ca un val, nu stiu, dar ai sters tot, tot raul, mi-ai oferit ceva la care visam demult. Cind ma stringi in brate ma simt atit de bine si asa de fericita, incit imi vine greu sa cred ca a existat durere in mine vreodata, parca asa a fost dintotdeauna – liniste si numai noi doi. Si cit mi-as dori sa nu sa se termine timpul asta al nostru pe care il petrecem impreuna, e asa pretios pentru mine … tu insemni pentru mine atit de mult … nu vreau ca distanta sa intervina … nu … numai nu intre noi … mii frica ca am sa ma pierd din nou intr-o lume straina, si nu vreau, te vreau doar pe tine linga mine …

Ai venit asa ca un val, nu stiu, dar ai sters tot, tot raul, mi-ai oferit ceva la care visam demult. Cind ma stringi in brate ma simt atit de bine si asa de fericita, incit imi vine greu sa cred ca a existat durere in mine vreodata, parca asa a fost dintotdeauna – liniste si numai noi doi. Si cit mi-as dori sa nu sa se termine timpul asta al nostru pe care il petrecem impreuna, e asa pretios pentru mine … tu insemni pentru mine atit de mult … nu vreau ca distanta sa intervina … nu … numai nu intre noi … mii frica ca am sa ma pierd din nou intr-o lume straina, si nu vreau, te vreau doar pe tine linga mine …
duminică, septembrie 06, 2009
Hello :*
Si daca acuma citesti ce am scris aici , inseamna ca in sfirsit m-am hotarit sa-ti dau linkul blogului :) ... nu stiu de ce am ezitat. probabil pentru ca imi este frica sa nu intelegi ceva gresit daca chiar si te hotarasti sa citesti ceva :) ... ce sa-i faci? daca sunt eu asa mai fricoasa si nehotarita. oricum, sper sa-ti placa mica oglinda a sufletului meu.
si inca o melodie pentru tine :D
p.s. mii dor de tine
si inca o melodie pentru tine :D
p.s. mii dor de tine
vineri, septembrie 04, 2009
Poezia de azi
Emotie de toamna
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.
Nichita Stanescu
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.
Nichita Stanescu
miercuri, septembrie 02, 2009
Toamna ... bine ai venit in viata mea :)
Sunt atit de fericita, incit uneori mi se pare ca visez :) ... e frumos, e foarte frumos ... si ce daca vine toamna? si ce daca nu-mi place acest anotimp? atita timp cit te am alaturi nu-mi pasa daca ploua sau ninge. stiu ca va fi greu, dar ... atit de tare tin la tine ... si saptamina asta a fost pur si simplu minunata ...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)