Astazi sunt vesela, dar asta nu este de mirare, mai ales in ultimul timp, de fapt de vreo 3 luni incoace … exceptie fac lacrimile inconstiente, fara motiv, ca cele de acum citeva minute, si alea din cauza unui sfirsit de film. Deseori pling la filme, si acum a fost unul dintre cazuri. Nu a fost nimic grav, decit moartea eroului principal de care imi place mult :). Hmmm ... dar nu mai vars lacrimi de crocodil asa ca odata, nu mai sufar , nu ma mai distrug si nici nu am s-o mai fac (sper). Cred, adica stiu ca acum mi-am gasit linistea: te-am gasit pe tine. Imi spui ca iti place ca sunt asa vesela. Si de-ai sti ca doar datorita tie si atmosferei de acasa. Cred ca nu era sa iti placa asa mult “despre mine” daca ma cunosteai acum un an, nu era sa-ti placa persoana pesimista si mereu ingindurata, trista, lipsita de viata, cu ochii mari dar uriti si nefericiti, cred ca nici nu ma remarcai daca ma vedeai pe strada, eram parca stearsa, ca o umbra. Dar astazi e astazi si astazi sunt eu, cea care ma stii, si care eram cindva demult. Mi-am revenit. Am uitat. Am uitat ca odata eram mereu in depresii si in stare sa ma arunc de la parter :D … m-as arunca si acuma, dar direct la tine in brate, sa nu ma mai lasi sa plec de acolo niciodata; e asa bine si parca toate grijile dispar, parca nicicind nu au fost. N-am idee cum iti reuseste sa-mi faci chipul sa zimbeasca permanent. Si cit de fericita ma faci … nici nu-ti imaginezi …
p.s. abia acuma pot spune ca titlul blogului meu are un sens ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu