I'll hold this war inside.

Tristetea vorbeste pentru mine, iar eu am sa tac. Am sa tac pentru ca asa prefera altii sa faca - tac si nimic altceva. Vreun semn? Vreun motiv? Vreo eroare? Nu stiu, nu stiu nimic si asta ma maninca pe dinauntru. Stii cum ... asa de parca permanent iti este foame dar ti se mai ridica si un nod in gind ca sa-ti aduca aminte ca undeva acolo ceva nu este la locul lui, este in plus sau lipseste. Ce folos ca strig in sinea mea, ce folos, daca strig singura?

Dar nu-i nimic, voi avea grija sa adorm din nou cu gidurile mele pe perna mea. Acolo e bine si e liniste, nu se compara cu ceea ce se petrece in mintea mea, departe de tine.

Fabulele uni Mistretz :D (20)

Foaie verde, uitz-cuvitz,

Azi e zi  de-ndragostiti,

Azi e ziua cu pricina,

Valentin si Valentina,

Suflet rece se-calzeste,

Botisorul larg zimbeste,

Dam uitarii neplaceri

Si le trecem pentru ieri

Azi e zi cu inimioare,

Pusa-n calendar cu soare

Inimii da-i ascultare

Si Mistretzului crezare.

Nu pot sa scriu, m-am blocat ...

Fata, LA MULTI ANI!

p.s. Sunt sigura ca o sa fie bine la tine pe toate planurile. Stii cum se zice, fiecare om primeste de la viata doar ceea ce merita, iar eu sunt sigura ca tu meriti de toate, numai bune! 

:*:*:*:*:*

Nice.

UNSPOKEN

DATA VIITOARE CIND VOI AVEA DE GIND SA SCRIU ASA CONVINS DESPRE FERICIRE, MA VOI GINDI DE DOUA ORI.

Pentru ca am descoperit fericirea.

Just wondering.

De fiecare data cind revin in Iasi, ma confrunt cu regrete. 

Pe de o parte privesc in jur la toti elevii fericiti si imi aduc aminte de mine pe vremea aia. Chiar ieri am vazut o basarabeanca cu unghiile colorate intr-un ros aprins, iar pe una dintre ele era desanat un "18" mare, semn ca a facut 18 ani. Ea era fericita ca pleaca acasa in vacanta. Si cindva aveam si eu asa sentimente ... 

Pe de alta parte simteam nevoie sa fug din Iasi cit mai repede posibil. Abia asteptam dimineata ca sa pot pleca, ca sa ma rup de o lume care din pacate sau din fericire nu-mi mai apartine, o lume pe care cindva vroiam sa o cuceresc, dar a ramas asa pe miina altora, care poate au un viitor acolo. In Iasi, pe Copou, de fiecare data ma zbat intre doua stari complet opuse - fericirea ca nu mai sunt acolo si tristetea ca m-am dus. Care o fi mai puternica nu stiu ... Si nici nu vreau sa aflu. Daca imi pare rau si mai tare?

Cum n-ar fi fost, viata merge mai departe si eu de miina cu ea >:D<

Pina una alta imi place melodia asta si cind o aud chiar ma trage la dans :)))

Cumpar timp!

Chiar daca bloggereala este una dintre activitatile mele preferate din ultimul timp, am de gind sa iau o pauza. De fapt am si luat-o deja, pentru ca nu mai am timp de scris, de gindit ... acum as cumpara timp pentru a invata. Da, am examene si asta imi ocupa mai mult timp decit as fi crezut acum citeva luni cind am aplicat la ID, cu gindul ca va fi mai putina bataie de cap :))

In fine, sper ca sesiunea sa-mi aduca noi inspiratii cu care voi reveni in februarie :D

Thoughts (4)

Deseori simt nevoia sa scriu despre barbati, dar niciodata nu-mi pot aduna gindurile.

Vreau sa scriu despre barbati de fiecare data cind ii aud injurind fara sa se gindeasca ca mai sunt si femei imprejur, atunci cind scuipa pe drum de cite 10 ori pe minut, atunci cind fumeaza intr-atit de mult, incit mirosul de tigara imbibat se simte de la o posta, si nu mai zic de mirosul de tigara amestecat cu bautura (cea mai nepotrivita combinatie). 

Imi mai vin o gramada de ginduri in minte atunci cind ii vad cu lanturi aurite pe la git si inele de nu stiu cite grame de aur, de parca ar fi femei ... atunci cind claxoneaza din masina lor si fluiera dupa domnisoare frumoase si nu numai ... atunci cind fac promisiuni desarte care par reale, atunci cind se simt raniti cind de fapt ei ranesc cu sau fara voia lor ... atunci cind in mintea lor este doar fotbalul, berea rece si masina din garaj, iar sotia nu mai este ceea ce a fost odata ... atunci cind li se pare ca femeia trebuie sa le fie roaba doar pentru ca ei fac un ban in plus, atunci cind transforma sotia sau iubita in mama lor, doar pentru ca mama le facea altfel de mincare si se ocupa de ei ca de niste copii mici ...

Faptul ca noua ne face placere sa avem grija de voi, nu ne transforma intr-o persoana mai in virsta care trebuie sa se ocupe de asta toata ziua - sa spele, a insire, sa calce tot! sa aseze hainele frumos in dulap, dupa care voi la fel de frumos sa le aruncati inapoi,  sa faca mincare, sa stringa masa, sa spele vesela, sa faca curat si inca sa mai mearga si la munca ...

Recunosc ca am generalizat si imi cer scuze. Nici macar eu nu ma aflu in cercul femeilor cu astfel de barbati, dar ma sperie gindul ca totul vine cu timpul. Recent i-am spus omului meu ca el reprezinta idealul meu de barbat. Nu am spus-o la nimeni pina acum, pentru ca niciodata nu am simtit-o pina la aceasta relatie. Barbatul de linga mine, la moment, imi ofera tot de ce am nevoie (nu ma refer la bani :D) - sprijin, dragoste, alint si nu duc o viata de "femeie de servici" dar de ce sa mint ca nu ma ingrozeste gindul unei vieti de femeie casnica, cu copii, care nu are timp de propriile ei nevoi? Niciodata nu am inteles de ce barbatii, care nu au nici macar par lung, ten si unchii de care sa ingrijeasca, au mai putine activitati decit noi femeile, care pe linga faptul ca trebuie sa avem mare grija de cum aratam (pentru propria satisfactie dar si pentru ca sa nu-i pierdem) mai si trebuie sa avem grija de problemele casnice, de mincare din bucatarie si de ei. Cite sarcini are o femeie pe care trebuie sa le reuseasca intr-un timp record?

Imi doresc sa fie mereu asa cum a fost si este (la mine ma refer), caci daca se va schimba, nu imi voi mai cere scuze pentru modul in care am generalizat. Probabil, daca femeia si barbatul s-ar stradui sa pastreze acel ceva din relatia lor de la inceput si pina la sfirsit, s-ar intelege in toate, s-ar organiza , ar imparti sarcini, doar din dorinta de a se ajuta unul pe celalalt. Dar timpul, timpul mereu a fost cel mai bun prieten si cel mai bun dusman al oamenilor; timpul lecuieste si distruge cu aceeasi putere ...