Pe de o parte privesc in jur la toti elevii fericiti si imi aduc aminte de mine pe vremea aia. Chiar ieri am vazut o basarabeanca cu unghiile colorate intr-un ros aprins, iar pe una dintre ele era desanat un "18" mare, semn ca a facut 18 ani. Ea era fericita ca pleaca acasa in vacanta. Si cindva aveam si eu asa sentimente ...
Pe de alta parte simteam nevoie sa fug din Iasi cit mai repede posibil. Abia asteptam dimineata ca sa pot pleca, ca sa ma rup de o lume care din pacate sau din fericire nu-mi mai apartine, o lume pe care cindva vroiam sa o cuceresc, dar a ramas asa pe miina altora, care poate au un viitor acolo. In Iasi, pe Copou, de fiecare data ma zbat intre doua stari complet opuse - fericirea ca nu mai sunt acolo si tristetea ca m-am dus. Care o fi mai puternica nu stiu ... Si nici nu vreau sa aflu. Daca imi pare rau si mai tare?
Cum n-ar fi fost, viata merge mai departe si eu de miina cu ea >:D<
Pina una alta imi place melodia asta si cind o aud chiar ma trage la dans :)))
Nu ti-a placut la Iasi? Mie imi place la nebunie Iasiul... Ma duc acolo in fiecare vara si chiar aveam ganduri sa ma mut acolo la un moment dat. Cel putin Bucurestiul l-as lasa intr-o clipita pentru Iasi. :)
RăspundețiȘtergereeu am fost doar in trecere prin Iasi, excursii scurte, dar tot mi-a lasa oarecum impresii contradictorii...
RăspundețiȘtergereFericirea este intotdeauna mai puternica, iar prezentul este cel care conteaza. Intotdeauna.
RăspundețiȘtergereAndera, si mie imi palce Iasiul :D dar depinde si de persoana cu care merg acolo :)
RăspundețiȘtergereLiliana, tre sa mergi primvara in Iasi, oricum ca oras e ok, tiganii insa lasa de dorit ...
Nice, foarte frumos spus si corect. Prezentul este cel mai important.
Subscriu comentariul lui Nice :D
RăspundețiȘtergereSi imi place melodiaaa :X cum ziceam avem aceleasi gusturi :P
RăspundețiȘtergere