Thoughts (4)

Deseori simt nevoia sa scriu despre barbati, dar niciodata nu-mi pot aduna gindurile.

Vreau sa scriu despre barbati de fiecare data cind ii aud injurind fara sa se gindeasca ca mai sunt si femei imprejur, atunci cind scuipa pe drum de cite 10 ori pe minut, atunci cind fumeaza intr-atit de mult, incit mirosul de tigara imbibat se simte de la o posta, si nu mai zic de mirosul de tigara amestecat cu bautura (cea mai nepotrivita combinatie). 

Imi mai vin o gramada de ginduri in minte atunci cind ii vad cu lanturi aurite pe la git si inele de nu stiu cite grame de aur, de parca ar fi femei ... atunci cind claxoneaza din masina lor si fluiera dupa domnisoare frumoase si nu numai ... atunci cind fac promisiuni desarte care par reale, atunci cind se simt raniti cind de fapt ei ranesc cu sau fara voia lor ... atunci cind in mintea lor este doar fotbalul, berea rece si masina din garaj, iar sotia nu mai este ceea ce a fost odata ... atunci cind li se pare ca femeia trebuie sa le fie roaba doar pentru ca ei fac un ban in plus, atunci cind transforma sotia sau iubita in mama lor, doar pentru ca mama le facea altfel de mincare si se ocupa de ei ca de niste copii mici ...

Faptul ca noua ne face placere sa avem grija de voi, nu ne transforma intr-o persoana mai in virsta care trebuie sa se ocupe de asta toata ziua - sa spele, a insire, sa calce tot! sa aseze hainele frumos in dulap, dupa care voi la fel de frumos sa le aruncati inapoi,  sa faca mincare, sa stringa masa, sa spele vesela, sa faca curat si inca sa mai mearga si la munca ...

Recunosc ca am generalizat si imi cer scuze. Nici macar eu nu ma aflu in cercul femeilor cu astfel de barbati, dar ma sperie gindul ca totul vine cu timpul. Recent i-am spus omului meu ca el reprezinta idealul meu de barbat. Nu am spus-o la nimeni pina acum, pentru ca niciodata nu am simtit-o pina la aceasta relatie. Barbatul de linga mine, la moment, imi ofera tot de ce am nevoie (nu ma refer la bani :D) - sprijin, dragoste, alint si nu duc o viata de "femeie de servici" dar de ce sa mint ca nu ma ingrozeste gindul unei vieti de femeie casnica, cu copii, care nu are timp de propriile ei nevoi? Niciodata nu am inteles de ce barbatii, care nu au nici macar par lung, ten si unchii de care sa ingrijeasca, au mai putine activitati decit noi femeile, care pe linga faptul ca trebuie sa avem mare grija de cum aratam (pentru propria satisfactie dar si pentru ca sa nu-i pierdem) mai si trebuie sa avem grija de problemele casnice, de mincare din bucatarie si de ei. Cite sarcini are o femeie pe care trebuie sa le reuseasca intr-un timp record?

Imi doresc sa fie mereu asa cum a fost si este (la mine ma refer), caci daca se va schimba, nu imi voi mai cere scuze pentru modul in care am generalizat. Probabil, daca femeia si barbatul s-ar stradui sa pastreze acel ceva din relatia lor de la inceput si pina la sfirsit, s-ar intelege in toate, s-ar organiza , ar imparti sarcini, doar din dorinta de a se ajuta unul pe celalalt. Dar timpul, timpul mereu a fost cel mai bun prieten si cel mai bun dusman al oamenilor; timpul lecuieste si distruge cu aceeasi putere ...