Cindva ... in Bucuresti.

"Fata, nu te supara. Nicidecum nu am vrut sa para ca nu-mi aduc aminte cu placere de momentele noastre din anul intii. Sincer ... cind am scris am preferat sa ma refer doar la aspectul "iubire", pentru ca acela a durut cel mai mult, doar stii, nu numai eu ma alfam in situatie, amindoua varsam lacrimi, amindoua ne inecam suferinta in biscuiti "Mon Amour" si in ciocolate cu multe calorii de la Bucuria :) Chiar daca am acumulat kg de care doream sa scapam, asta nu conta, important era sa trecem peste marea noastra jale :) Sa-ti zic de ce am avut curajul sa ma exprim atit de liber mai jos, fara nici un fel de retinere - pentru ca zilele trecute discutam cu omul meu (ce bine suna :))) si de unde si pina unde am inceput sa-i povestesc de D. Stii tu ... si ii povesteam si ma miram singura de mine cit de usor imi era sa vorbesc despre trecut, cit de usor si simplu imi este acum ... de aia mi-a venit asa un gind sa scriu, anume asa ... "


Deci fara suparare, astazi am un punct nou de inspiratie. Am sa povestesc despre prietena mea Ireda. Nu acesta este numule ei adevarat, dar ei ii place si mie de fapt imi place tare cum suna. Am facut cunostinta cu I. in octombrie 2007 in Bucuresti. Viata asa a facut ca amindoua aveam cite ceva pe suflet, mereu ne-am zis ca momentele grele ne-au apropiat. Tin minte ca am mers in parc cu o ciocolata cind ea statea si nu stia cum sa procedeze cu locul de camin. Cred ca de atunci a inceput mania cu ciocolatele (doar ca a mea a fost romaneasca, Primola cred).

Intr-adevar, pe noi doua ne leaga multe amintiri, multe momente comice si jalnice pe de alta parte ... datorita ei am invat ce-i ala blog :D Mda, recunosc ca pina a junge in Bucuresti nu stiam ce reprezinta un blog, dar am aflat in momentul cind ea s-a hotarit sa-si faca unul. Pina l-a urma l-am creat amindoua si de aia toate legate de blog aveau cite o semnificatie, incepind cu link-ul blogului si terminind cu parola. Ea vroia sa scrie si mie mi-a venit pofta in curind pentru ca uneori gindurile noastre sunt prea puternice pentru a le tine in noi, la dos, trebuie impartasite  pentru ca sufletul sa se simta cit de cit liber. Eu nu aveam experienta si inspiratie de poet, scriam asa cum nimeream, I. insa scria frumos, pacat ca acum s-a lasat :) Stiu ca erau postari din alea lungi si pline de dragoste (cum ar fi "Cindva...", "...", "American Exxperience" si multe altele pe care le recitesc din cind in cind si imi dau lacrimile), zici ca le-a scris Eminescu pentru Veronica si aici nu glumesc. Blogul asa si a ramas neatins, s-a sfirsit odata cu venirea anului 2009 si imi pare rau ca numai avem un coltisor al nostru unde sa ne plingem ca odata. Poate era mai usor, poate e mai bine asa ... singura nu stiu. Intre timp eu mi l-am facut pe asta si mi-a luat mult pina m-am obisnuit cu el ... numai eu stiu cite am sters aici si cite am modificat pina m-am impacat cu gindul. (dar asta deja tine de anul 2).

Imi este dor de serile cu filme si mincare :D, de fotosesiile noastre cu telefonul prin locuri ascunse. Atunci nu-mi pasa ca faceam poze cu telefonul si faceam cu zecile, sutele, avem multe, stiu ... cred ca nici intr-un alt an nu am facut atit de multe fotografii, foldere intregi. Dar ultimul meu examen din vara? Ce poze frumoase sunt acolo, colorate, de fapt, cum eram noi in acea zi - frumoase si fericite, asa au iesit si fotografiile (cineva le facea pentru El, altcineva, adica eu pentru mine :))))

Dar in iarna, cind mergeam cu castile in urechi si ascultam muzica prin metrou, tu la una, eu la alta ... Dar zilele cind ne duceam si meditam linga biserica? Dar marea confesiune pacatoasa a mea de la usa bisericii in miez de noapte o mai tii minte? Dar serile in care te duceam pina la poarta ca sa nu-si dea seama ceilalti ca mergeai la intilnire cu El :))) si baietii ne-au zis de parada? :))) Dar id fals de pe care am facut-o pe detectivii si eu am bocit toata noapte din cauza infidelitatii? Dar calculatorul meu cu virusi pe care J. a venit sa-l repare? Dar salata ta magica? Dar ciocolatele din Careffour? Vezi fata ... eu tin minte, sa nu crezi ca nu pretuiesc acele clipe si chiar imi este dor ... de noi si cum eram odata, la asta m-as intoarce ... dar totusi, stii si singura ca Bucurestiul nu a fost orasul meu, sper macar ti sa-ti fie bine acolo pentru ca tu esti altfel, mai puternica decit mine ...