miercuri, iunie 17, 2009
Decizii ...
am inceput din nou sa-mi pun intrebare daca era mai bine pentru mine sa ramin la Iasi, ma intreb din nou daca Bucurestiul a fost decizia corecta. stiu, nu exista timp de regrete si mai stiu ca tot ce se face se face spre bine, dar, mereu un "dar!", cred ca daca as intoarce timpul, as lua alta decizie poate, sau nu stiu, adevarul este ca uneori ma ia asa o nostalgie si parca si regret ca nu am ramas acolo unde mi-a fost cel mai bine, alaturi de cei cu care am trait cele mai frumoase clipe. nu vorbesc despre home, sweet home, chiar daca acasa e cel mai bine, nu! ma refer la cei mai frumosi ani din viata mea, 4 ani minunati pe care nicidecum nu-i pot scoate din gind, cred ca prea mult ma leaga de ei ... prietenii, iubire, incercari, lacrimi, bucurii ... au fost 4 ani pe care acuma ii vad perfecti, chiar daca erau momente cind vroiam sa scap si sa ma duc in alta parte; acuma stau si ma sufoc intr-un oras strain, intr-un oras care parca vrea sa imi stearga pina si cele mai mici bucurii ... undeva sunt si prietenii, putini dar buni, si asta ma mai scapa, dar eu! eu, vreau sa strig in gura mare ca nimieni si nimic nu o sa poata sa imi inlocuiasca ceea ce am avut cindva. irina! de-as sti ce dor imi e de tine si de meditatia noastra, cind in loc sa invatam stateam ore in sir povestindu-ne durerile si bucuriile. Nu am mai dat peste asa persoana ca tine, uneori imi vine sa iau trenul numai ca sa am o discutie de suflet cu o veche prietena ... cit de dor poate sa-mi fie, si numai cind incerc sa le las pe toate in urma se iveste cite ceva si le aduce pe toate inapoi. sincer, au trecut doi ani deja si abia abia imi revin ... sunt eu slaba? amintirile sunt prea frumoase ca sa le las? nu mai stiu ... vreau doar sa ma pot lasa de tot si sa o iau de la inceput. cum pot s-o fac? cum? de atitea ori am incercat ... mi-am pus speranta in vara asta si in tine, dar mi se pare ca nu o sa fie asa cum mi-am imaginat eu. imi este frica, nu vreau sa ma dezamagesc din nou ... prefer sa-mi refac viata singura decit sa trec din nou prin suferinta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
dor de liceu?? eu de acum il incep...
RăspundețiȘtergere